Sumar / Overview
ROMÂNĂ
Numărul 14 al De Spiritu et Anima debutează cu o anchetă, coordonată de Flaviu George Predescu, redactorul-șef adjunct al revistei. Ancheta, care reunește voci din generații și formații intelectuale diferite, încearcă să răspundă la o întrebare esențială pentru climatul cultural actual: „La ce (mai) sunt bune cărțile?”.
Seria răspunsurilor este deschisă de directorul editurii Meteor Press, Gigi Alecu, în opinia căruia lectura este o formă de igienă mintală, vitală în aceste timpuri agitate, pline de știri false și dezinformare.
Schimbând registrul către zona spirituală, Pr. prof. univ. dr. Nicolae Brînzea face o pledoarie pentru „Cuvântul viu” din gândirea ortodoxă, amintind că rostul cărții nu este doar să educe, ci și să mântuiască.
În aceeași notă reflexivă, poetul Valentin Busuioc atrage atenția asupra faptului că lectura este o sursă de confort intelectual și sufletesc.
În viziunea profesorului universitar Vasile Sebastian Dâncu, cartea este „o formă de răbdare, o rezistență în fața uitării de sine” într-o lume în care timpul este fragmentat de ecrane și zgomot, iar liniștea a devenit un lux.
Testând fruntariile imaginarului, Dr. Costin Duțu îmbracă haina de scriitor plonjând într-o lume fictivă, îndepărtată (nu atât de mult pe cât am crede) în care cărțile fizice au toate șansele să dispară.
Dana Iancu ne îndeamnă să citim puțin și des pentru că lectura este singura metodă prin care ne antrenăm răbdarea și capacitatea de a vedea contextul real al lucrurilor, dincolo de spectacolul aparențelor.
Din perspectivă psihologică, Radu Leca decupează rolul necesar al cărților, definindu-le ca „spații de încetinire, într-o cultură a accelerării”, „oglinzi pentru identitate” și „ferestre spre altfel de lumi”.
La rândul său, profesorul universitar George Maior crede că lectura ne pregătește pentru „jocul complicat al vieții” și ne ajută să rămânem liberi chiar și în cele mai constrângătoare situații.
Poetul Liviu Mățăoanu trasează câteva linii clare în ceea ce privește piața de carte, relevând faptul că literatura își găsește mereu noi căi de a ajunge la public, adaptându-se ritmului alert al vremurilor noastre.
O poziție fermă adoptă și profesorul universitar Călin-Andrei Mihăilescu, punctând că, sub asaltul „confortului contemporan” – dominat de „îngerii tehno”, media vizuale și populism –, cărțile rămân singurele capabile „să ne nutrească şi răgazul necesar dialogului, şi furia împotriva banalității.”
Scriitoarea Maria Pilchin invocă „animalul povestitor” care supraviețuiește oricărei tehnologii, iar „povestea spusă din nou, mereu, altfel, de fiecare dată cu aceeași nevoie de a fi auzită” – indiferent de mijloace – este „adevărata memorie a lumii”.
Începând printr-o incursiune în istoria cărților, academicianul Ioan-Aurel Pop subliniază faptul că lectura este „leac și ghid” indispensabil, în special în zilele noastre, când noile tehnologii favorizează o iluzie a cunoașterii. Așadar, „opoziția reală nu este între cartea tipărită pe hârtie și cartea digitală și nici între biblioteca clasică și biblioteca virtuală, ci între lectura temeinică și lectura superficială/lipsa lecturii.”
Într-o notă intimă, Iulia Roșu, medic și scriitoare, surprinde dubla fațetă a cărții: pentru autor, cartea este „un instrument de vindecare și de limpezire interioară”, iar pentru cititor „poveștile trăite și relatate cu autenticitate devin balsam”.
Ancheta se încheie cu perspectiva scriitoarei și traducătoarei Passionaria Stoicescu, care ne pune în fața unei realități implacabile: lumea a obosit și vrea totul de-a gata. Sfatul autoarei este să ne mai desprindem de telefonul mobil, de computer sau televizor și să ne reîntoarcem la cărți, pentru că ele sunt cele care ne obligă să vedem „totul cu ochii minții”.
Articolul semnat de Dr. Cristina Neagu aduce la lumină volumul Terentius-1499, un incunabul rar, unicat în România, care se află în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. Autoarea analizează tehnica originală a editorului Johann Grüninger, care a creat un nou tip de carte ilustrată folosind blocuri de imagini interschimbabile, și explorează conexiunile volumului cu un proiect abandonat al lui Albrecht Dürer.
Suzana și Arcadie M. Bodale reconstituie „odiseea donației Hasdeu”, prin care Bogdan Petriceicu Hasdeu, în calitate de director al Bibliotecii Scoalelor, reușește să aducă în țară 4 000 de volume donate de tatăl său, în ciuda contextului dificil al unei Basarabii aflate sub stăpânire rusească.
În continuare, Maria Andreia Fanea conturează portretul lui Alexandru Sadi-Ionescu, recunoscut în domeniul biblioteconomiei românești nu doar pentru contribuțiile bibliografice, ci și pentru introducerea sistemului zecimal de clasificare a cărților.
Ana-Maria Florea face un nou popas, de data aceasta în Copenhaga, punând în lumină metamorfozarea Bibliotecii Regale Daneze într-o veritabilă agora modernă.
Numărul se încheie cu consemnarea noii dezbateri desfășurate sub egida publicației noastre, care încearcă să răspundă unei întrebări simptomatice vremurilor în care trăim: „Tu ce faci după ce ridici ochii din smartphone?”
ENGLISH
The 14th issue of De Spiritu et Anima opens with an inquiry, coordinated by Flaviu George Predescu, the publication’s deputy editor-in-chief, which brings together voices from different generations and intellectual backgrounds around a question essential to the current cultural climate: “What are books (still) good for?”
The series of responses begins with Gigi Alecu, Director of Meteor Press Publishing House, who underlines that reading is a form of mental hygiene, vital in these hectic times, rife with fake news and disinformation.
Shifting the register towards the spiritual sphere, Fr Prof Dr Nicolae Brînzea advocates the “living Word” in the Orthodox faith, reminding us that the book’s purpose of is not only to educate, but also to bring salvation.
On the same reflective note, poet Valentin Busuioc draws attention to the fact that reading is a source of intellectual and spiritual comfort.
In Professor Vasile Sebastian Dâncu’s vision, the book as “a form of patience, a resistance in the face of self-forgetfulness” in a world where time is fragmented by screens and noise, and silence has become a luxury.
Testing the boundaries of imagination, Dr Costin Duțu assumes the writer’s role, plunging into a fictional distant world (but not as distant as we might think) in which physical books have every chance of disappearing.
Dana Iancu urges us to read little and often, because reading is the only way we train our patience and our ability to see the true meaning of things, beyond the spectacle of appearances.
From a psychological standpoint, Radu Leca delineates the necessary role of books, defining them as “spaces for slowing down in an acceleration culture”, “identity mirrors” and “windows onto other worlds”.
In turn, Professor George Maior believes that reading prepares us for “the complicated game of life” and helps us remain free even in the most constraining situations.
The poet Liviu Mățăoanu outlines a few clear points regarding the book market, revealing that literature always finds new ways of reaching its public, adapting to the rapid pace of our times.
Professor Călin-Andrei Mihăilescu also adopts a strong position, pointing out that, under the assault of “contemporary comfort” – dominated by “techno angels”, visual media and populism – books remain the only ones capable “of nourishing both the respite necessary for dialogue and the anger against banality.”
The writer Maria Pilchin invokes “the storytelling animal” that survives any technology, while “the story told again, always, differently, each time with the same need to be heard” – no matter the means – is “the true memory of the world.”
Starting with an exploration of the history of books, Academician Ioan-Aurel Pop emphasises that reading is an indispensable “remedy and guide”, especially nowadays, when new technologies foster an illusion of knowledge. Therefore, “the real opposition is not between the printed book and the digital book, nor between the classic library and the virtual library, but between thorough reading and superficial reading/lack of reading.”
On an intimate note, Iulia Roșu, doctor and writer, captures the twofold nature of the book: for the author, the book is “an instrument of healing and inner clarification”, while for the reader “stories lived and told with authenticity become balm for the soul.”
The inquiry concludes with the perspective of writer and translator Passionaria Stoicescu, who brings us before an unyielding reality: the world is tired and wants everything ready-made. The author’s advice is to detach ourselves, once in a while, from the mobile phone, computer or television and to return to books, for they are the ones that compel us to see “everything with the mind’s eye.”
The article by Dr Cristina Neagu brings to light the volume Terentius-1499, a rare incunabulum, unique in Romania, found in the collections of the “Carol I” Central University Library. The author analyses the original technique of the editor Johann Grüninger, who created a new type of illustrated book using interchangeable image blocks, and explores the volume’s connections with an abandoned project by Albrecht Dürer.
Suzana and Arcadie M. Bodale reconstruct the “odyssey of the Hasdeu donation”, through which Bogdan Petriceicu Hasdeu, in his capacity as director of the Library of the Schools, managed to bring into the country 4,000 volumes donated by his father, despite the difficult context of a Bessarabia under Russian rule.
Further on, Maria Andreia Fanea outlines the portrait of Alexandru Sadi-Ionescu, recognised in the field of Romanian librarianship not only for his bibliographic contributions, but also for introducing the decimal classification system for organising books.
Ana-Maria Florea makes a new stop, this time in Copenhagen, revealing the Royal Danish Library’s metamorphosis into a true modern-day agora.
The issue concludes with an account of the latest debate held under the auspices of our publication, which seeks to answer a question that is symptomatic of our time: “What do you do when you look up from your smartphone?”
