La mijloc de februarie am fost la Cugir pentru a participa la o activitate dedicată lecturii. Evenimentul a reunit atât oameni de cultură din orașul de la Poalele Drăganei, cât și elevi. Unii dintre acești elevi vor deveni ei înșiși promotori ai vieții culturale, alții, indiferent ce vor face în viață, sunt sigur că își vor găsi sprijin în lectură. Cred cu tărie că lectura ne face viața mai suportabilă, atât nouă înșine, cât și celor din jur.
Ziua Națională a Lecturii, în organizarea Centrului Cultural „Valentin Uritescu” din Cugir, prin Cenaclul Cultural „CUGIRIA”, a adunat mulți iubitori de cultură.[1] A fost un eveniment amplu, în cadrul căruia lectura ne-a unit și aproape toți cei prezenți au citit sau au vorbit, dovedind că, înainte de orice, ne animă aceeași dorință de frumos.
Ne-am împărtășit lecturile. Dar am avut sentimentul că am făcut și o muncă și asta mi-a plăcut. Au fost și emoții, în cel mai bun sens al cuvântului. Din nefericire, sunt momente când ne simțim vinovați sau slabi de-a dreptul pentru că avem emoții. Însă emoțiile sunt trăiri foarte importante în viața unui om și e bine să fie exprimate clar. Dacă nu înțelegeam un text decupat dintr-un context mai larg, totul se clarifica prin întrebări. Am comunicat. Comunicarea este antidotul etichetării și al prejudecății. O întrebare corectă deschide un univers, clarifică, limpezește, împrospătează spiritul.
Sunt oameni care nu consideră cultura o muncă, ci o pasiune individuală sau de grup. Tocmai de aceea, când vine vorba de susținerea ei, o minimizează și o evaluează din punctul de vedere al unei productivități concrete, materiale. Ceea ce, desigur, este greșit. Un fel de: „Bine, bine, dar ca să aprinzi lumina costă, voi ce produceți?/ Păi producem lumină sufletească, speranță, mentalitate, idei etc./ Și cum se măsoară acestea? Ne ajută ele să plătim întreținerea sau să cumpărăm pâine?/Astăzi, acuma pe loc, poate nu, dar poimâine cu siguranță da. Iar pentru asta trebuie să ne raportăm la cultură ca la o muncă din plăcere și necesitate. Să eliminăm comparațiile și concurența inutilă și să căutăm răspunsuri prin ceea ce facem: scris, citit, pictat, desenat, sculptat, cântat etc.” Prin cultură putem învăța să iertăm, să dizolvăm orice formă de ranchiună și gândire negativă.
Așadar, mă bucur că la Cugir funcționează și o întreprindere de cultură, Cenaclul Cultural Cugiria, în cadrul „uzinei” care este Centrul Cultural Cugir, unde se produc multiple și diverse produse culturale. Oamenii care fac parte din Cenaclu au reușit în varii domenii, iar acum pasiunea lor a căpătat însușirile unei munci. Reiese acest lucru din organizare și din obiectivele pe care și le-au propus. În curând vor edita și o revistă care se va numi Excelsior, cu menirea de a sprijini munca în cadrul cenaclului și a Centrului Cultural Cugir „Valentin Uritescu” sub cupola căruia se petrec toate.
Mi-a plăcut să petrecem împreună aproape trei ore. Am ascultat împreună, ne-am explicat, am contextualizat împreună, ne-am expus lecturând, fiind smeriți și buni unii cu ceilalți.
Le mulțumesc și pentru placheta aniversară, care atestă un sfert de veac în slujba asumării publice a scrisului meu. Sunt recunoscător și îndatorat.
Am observat dorința tuturor de a fi prezenți, de a contribui, fiecare din perspectivă proprie, dar și de grup, la bunul mers al comunității. În ultimă instanță, al societății noastre. Tot ce fac acești oameni buni este pentru viitorul orașului Cugir, al județului Alba și al țării.
La urma urmei, pentru a face un lucru sau altul la nivel național este nevoie de multă perseverență. Și de încredere. În primul rând, ai plecat de undeva, dintr-o familie, dintr-un sat sau oraș, dintr-o școală. Ai trecut prin mâinile unui dascăl, ca prim soldat al culturii și educației, pentru ca apoi să poți munci și să poți răzbate în orașe mari, cu blocuri care te strivesc și aglomerări urbane, cu fețe de multe ori neprietenoase, cu tabere, cu etichetări și marginalizări din principiu. Și totuși, îți dorești să mergi mai departe.
[1] Au participat: Luminița Cebotari, Vasile Dumitru, Maria Trif, Camelia Morda-Baciu, Adrian Mircea, Virgil Horea, Karlheinz Ludwig, Mircea Simu, Elena Mateica, Ana Bejenar-Bugeag, Adriana Avram, Vasile Palfi, Daniela Paleogiani, prof. Diana Sibișan – Școala Gimnazială Singidava, prof. Igna Daniela – Școala Gimnazial Nr. 3 Colegiul Național David Prodan, doamna director adjunct a Colegiului Național David Prodan, prof. Laura Teban, alături de elevii colegiului și ai școlii gimnaziale Ioan Mihu Vinerea, doamna profesor Simona Rusan, consilier educativ la Colegiul Național David Prodan Cugir, prof. Cristina Montanari de la Colegiul Național David Prodan și Diane Dobrean, managerul Centrului Cultural „Valentin Uritescu” din Cugir.
