Istoria Fundației Universitare „Carol I” a rămas legată de generoasele donații prin care s-au dezvoltat colecțiile de carte, acestea provenind fie de la instituțiile particulare și de stat, fie de la personalități care au îndeplinit un rol de seamă în viața culturală a țării.
Unul dintre donatorii particulari a fost André Lecomte du Noüy (Emile-André Lecomte du Noüy, 1844 –1914), arhitect care s-a impus în conștiința românească prin restaurarea unor monumente reprezentative ale țării, dintre care amintim Biserica Episcopală din Curtea de Argeș.
André Lecomte du Noüy s-a născut pe 7 septembrie 1844, într-o familie cu rădăcini italiene (zona Piemont), beneficiind de o atentă educație artistică. S-a format la cursurile urmate la École Imperiale de Dessin et Mathématique, fiind elev al lui Joseph Auguste Emile Vaudremer, Anatole de Baudot și al lui Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc. Între anii 1864-1866, a condus lucrări de restaurare la Palatul din Monaco, iar din 1868, a coordonat proiectul de la așezământul Pater Noster (Ierusalim), construit în beneficiul statului francez, de prințesa de La Tour d’Auvergne. Din consemnările lui, aflăm că, începând cu anul 1869, a avut funcția de inspector atașat al Comisiei Monumentelor Istorice. În această calitate, Viollet-le-Duc i-a încredințat misiunea de a restaura două capele ale Catedralei Cahors, activitate desfășurată între anii 1872-1875.[1]
În anul 1875, André Lecomte du Noüy sosește în țara noastră, la recomandarea lui Viollet-le-Duc, ca urmare a invitației adresate de ministrul Titu Maiorescu, pentru restaurarea bisericii de la Curtea de Arges.[2]
Date despre familia lui Lecomte du Noüy aflăm din consemnările lui Alexandru Tzigara-Samurcaș[3] și ale Sabinei Cantacuzino.[4] S-a căsătorit pe 5 februarie 1877 cu fiica pictorului Eugène Stanislas Oudinot, Hermine[5], care i-a născut un fiu, Pierre Lecomte du Noüy (1883-1947). Acesta a ajuns un scriitor erudit care, la începutul Primului Război Mondial, era angajat la Curtea de Apel de la Paris; apoi a ocupat funcția de locotenent de artilerie în armata franceză, iar după război a devenit un apreciat matematician și biofizician.
Portretul lui André Lecomte du Noüy este schițat în volumul de memorii al Sabinei Cantacuzino[6] astfel: „Avea o fire blândă, o erudiție adâncă, se devota cu totul operei ce întreprinsese. Deși însurat cu o femeie artistă, dar de un temperament opus lui, a trăit singur în pustietatea de la Argeș, căci dânsa, după o scurtă încercare, s-a declarat incapabilă de această sihăstrie și s-a întors la familia ei în Paris. Înțelegând mai târziu că nu li se mai puteau coordona viețile, a rămas în țară și a făcut diferite lucrări: Trei Ierarhi și Sf. Spiridon din Iași, capela de la Florica”.
Scrisoarea adresată regelui Carol I de către Theodor Rosetti[7] și Barbu Știrbey[8], în 1911, având ca subiect modalitatea prin care documentele artistice referitoare la restaurările realizate de André Lecomte de Noüy ar urma să fie depuse la Fundațiunea Universitară, deschide bogata corespondență păstrată în Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. Documentul este dactilografiat în limba franceză, cu tuș de culoare mov, pe recto-ul a două file. Următorul pas era să se obțină consimțământul familiei prin intermediul fratelui arhitectului, pictorul Jean Lecomte de Noüy, atunci prezent în țară.
Printr-o a doua scrisoare, adresată de data aceasta regelui Carol I, pe 30 martie 1913, Lecomte du Noüy își exprima dorința ca toate piesele ce compun arhiva sa, planșe, desene, studii, proiecte, machete, detalii și modele, să fie depozitate la Fundațiunea Universitară „Carol I”. Documentul este dactilografiat în limba franceză, pe recto-ul unei file și are la finalul textului semnătura olografă a acestuia.
În momentul încetării din viață a arhitectului Lecomte du Noüy și a deschiderii succesiunii sale, directorul Fundațiunei Universitare „Carol I”, Alexandru Tzigara-Samurcaș, adresează ministrului Instrucțiunei Publice rugămintea ca toate documentele rămase în birourile arhitectului să fie trimise Fundațiunei, conform dorinței regelui Carol, și propune înființarea unui muzeu în una dintre sălile Fundațiunei. Pe fila dactilografiată se află, în partea dreaptă, aprobarea dată de ministrul Ion Gheorghe Duca.
Prin decretul regal cu nr. 3 492, publicat în Monitorul Oficial din 17 noiembrie 1926, Fundațiunea Universitară „Carol I” este autorizată să primească donațiunea făcută de Pierre Lecomte du Noüy, care consta din biblioteca tatălui său, André Lecomte du Noüy.
Prin această donație au intrat în colecțiile Fundațiunii un număr de 910 volume, mape, planșe, precum și albume, cuprinzând o mare varietate de lucrări artistice din domeniul arhitecturii și al artelor Orientului.[9]
S-au păstrat în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” aproximativ 200 de volume, care au imprimată pe pagina de titlu ștampila ex-libris, cu textul: „Donațiunea Lecompte du Nouy”.
[1] Dictionnaire national des contemporains contenant les notices des membres de l’Institut de France, du gouvernement et du parlament francais de l’Academie de medicine…, Tom V, sous le dir. de C. E. Curinier, Paris, 1899, p. 188.
[2] Alexandru Tzigara-Samurcaș, Memorii, vol 2, București, Editura „Grai și suflet – Cultura Națională”, 1999, pp. 77-78.
[3] Ibidem, pp. 76-80.
[4] Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821-1891, ediția a III-a revăzută, editura Humanitas, București, 2013, p. 126.
[5] Hermine-Auguste Eugenie Oudinot (1855-1915) – scriitoare franceză, debutează în 1896, cu nuvela Amitié amoureuse. Semnează majoritatea lucrărilor sale cu formula „L’auteur d’Amitié amoureuse” .
[6] Ibidem, p.126.
[7] Theodor Rosetti (1837-1923) – om politic român. A fost Ministru de finanțe în 1912 și președinte al Senatului în 1913, în guvernul lui Titu Maiorescu.
[8] Barbu Știrbey (1872-1946) – om politic, membru de onoare al Academiei Române. Pe 21 decembrie 1913, este numit administratorul general al domeniilor Coroanei, apropiat al familiei regale.
[9] Alexandru Tzigara-Samurcaș, Fundațiunea Universitară „Carol I” (1891-1931), Socec, București, 1933, p. 62.
