În cel de-al 25-lea an al domniei sale, regele Carol își exprima, prin scrisoarea adresată Președintelui Consiliului de Miniștri, intenția de a înființa un așezământ dedicat tinerilor universitari. În acest scop, dăruiește locul cuprinzând colțul dinspre strada Clemenței și a Vămii, cumpărat de Casa Regală în 1879 de la moștenitorii lui Ion M. Manu. Pe 7 mai 1891, Ministerul Instrucțiunii remite Casei de Depuneri și Consemnațiuni suma de 200 000 lei, dăruiți de Rege, cu o rentă anuală de 5% pentru construirea localului Fundațiunei.[1]
Demersului regal i se vor alătura și alte instituții bancare sau din domeniul asigurării, precum și oameni influenți din epocă, cum ar fi bancherul Evloghie Gheorghieff care dăruiește suma de 200 000 de lei.[2]
Fundațiunea Universitară „Carol I” își deschide porţile în 1895, sub atenta şi rodnica supraveghere regală, ca un spațiu elevat al cunoașterii, devenind o instituție reprezentativă pentru mediul cultural bucureștean.
La parterul clădirii au fost prevăzute magazine, pentru a asigura o altă sursă de venit Fundațiunei. Casa Regală, prin Louis Basset[3], secretarul particular al Regelui, a administrat Fundațiunea Universitară „Carol I ” până în 1895, apoi aceasta a fost preluată de un director.
Documentele păstrate în Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” ilustrează bogata activitate a administratorului regal, Louis Basset, în cadrul Fundațiunei Universitare „Carol I”. Un raport semnat de Basset, al cărui titlu este Comptul Chiriilor încassate de la închirierea prăvăliilor Fondațiunei Universitare până la 14 Fevruarie 1895, reflectă situația financiară a instituției până la începutul anului 1895.[4]
Hârtia filigranată are imprimat textul „Smith & Meynier Fiume” și imaginea unui scut încoronat. Proveniența hârtiei este austro-ungară, așa cum indică filigranul „Austro-Ungari Manufacture”.
Pentru asigurarea acestor venituri suplimentare, un prim contract a fost încheiat între Louis Basset și Emile E. Mauguș, directorul Casei G. Meidlinger, pe termen de 5 ani, cu începere de la 23 aprilie 1893, și prevedea o chirie anuală de 8 000 de lei pentru cele două spații ale Fundațiunei Universitare „Carol I”, situate în mijlocul clădirii, adică Rotonda și magazinul din dreapta[5]. Textul este scris pe hârtie manuală cu pontuzouri și are aplicat în partea stângă un timbru sec, având în centru stema României. Documentul este semnat olograf, pe 9 februarie 1893.
Al doilea contract semnat cu societatea berlineză, Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft, avea ca obiect închirierea, pe termen de 5 ani, a două spații din Fundațiunea Universitară Carol I, situate spre strada Clemenței, împreună cu două pivnițe din subsol. Prețul stabilit era de 6 500 de lei, plătibili în două rate egale, cu o lună înaintea începerii fiecărui semestru. Actul este semnat în București, 10/22 martie 1893.[6]
Cel de-al treilea contract semnat de Louis Basset, conform mandatului din 14 martie 1892, înregistrat la Tribunalul Ilfov cu nr. 2058, cu dl. August Erdlen, reprezentantul Direcției Generale din Bruxelles a „Compagnie Internationale des Wagons Lits”, prevedea închirierea pe termen de 5 ani, începând cu 26 octombrie 1894, a unor spații din Fundațiunea Universitară „Carol I”, situate la dreapta intrării principale, spre strada Vămii, azi strada Boteanu, împreună cu o pivniță corespunzătoare din subsol[7]. Hârtia are aplicat un timbru sec, cu stema României plasată în centru și marginal textul „Timbru // 25 de lei // România”.
Scrisoarea adresată administratorului Casei Regale, de pe 10 octombrie 1894, de către Direcțiunea Generală a companiei „Wagons Lits”, prin care se notifică acceptarea stipulațiilor prevăzute în contract și numirea dl. Eldern ca reprezentant pentru semnarea actelor, întregește imaginea colaborării între cele două instituții.
Toate cele trei contracte aveau în comun o clauză care ținea de aspectul clădirii, așezarea pe zidurile firmei comerciale fiind permisă numai cu aprobarea Fundațiunei.
Demersul nostru în valorificarea documentelor din Arhiva istorică a BCU „Carol I” este unul pe care îl percepem ca obligatoriu față de moștenirea culturală a Fundațiunei Universitare „Carol I”.
[1] Alexandru Tzigara-Samurcaș, Fundațiunea Universitară Carol I (1891-1931). Socec, București, 1933, p.2.
[2] Ibidem, p. 2.
[3] Elvețianul Louis Basset (1846–1931), absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității din Neuchâtel, intra în slujba domnitorului Carol I în anul 1869. A îndeplinit funcția de administrator al bunurilor regale și executor testamentar al cuplului regal Carol I și Elisabeta, dar și al succesorului la tron, regele Ferdinand. A fost secretarul particular al regilor Carol I și Ferdinand, ocupând această funcție vreme de mai bine de 60 de ani.
[4] Arhiva istorică a BCU „Carol I”, Dosar 4, f. 115-116.
[5] Idem, f. 185-186.
[6] Idem, f.187.
[7] Arhiva istorică a BCU „Carol I”, Dosar 4, f. 188.
