În acest număr mă voi opri asupra unei biblioteci din România, votată printre cele mai frumoase din Europa.[1] Este vorba despre Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, o instituție aflată în inima Bucureștiului, care a avut, încă din secolul al XIX-lea, un rol semnificativ în viața culturală a țării.
Odată cu venirea Principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, în anul 1866, țara cunoaște o dezvoltare fulminantă pe toate planurile: adoptarea Constituției din 1866, dobândirea independenței față de puterea otomană, proclamarea Regatului României, urmate de introducerea iluminatului electric, a rețelei telefonice și construirea căilor ferate.[2] Acestea sunt doar câteva exemple din schimbările majore survenite în acea vreme.
Domnia lui Carol I a fost cea mai lungă din întreaga istorie a țării noastre. Simplificând foarte mult, se poate spune că s-a concretizat prin 48 de ani dedicați progresului și modernizării. Este perioada în care, folosind formula deja consacrată, se pune piatra de temelie a unor instituții care au contribuit la formarea societății românești moderne. Ele trezesc și astăzi aceeași admirație și reverență ca în momentul inaugural: Palatul Regal (construit în locul fostului Palat domnesc, conacul boierului Dinicu Golescu), Fundațiunea Universitară „Carol I” (ulterior Fundația Universitară „Carol I”, care stă la baza formării Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”), Ateneul Român, Palatul Băncii Naționale, Ministerul Agriculturii, Palatul Casei de Economii și Consemnațiuni, Palatul Justiției[3], Societatea Academică (transformată în 1879 în Academia Română) și Palatul Poștelor.[4]
Bucureștiul secolului al XIX-lea era puternic influențat de modelul francez în domeniile educației, administrației și legislației urbane, nu doar în ceea ce privește arhitectura. Elitele românești erau școlite în Franța. Limba română se îmbogățea cu neologisme de origine franceză. Arhitecții români urmau studiile la École des Beaux-Arts din Paris. Sunt tot atâtea motive pentru care capitala a fost supranumită „Micul Paris al Balcanilor” sau chiar „Parisul Orientului”. Însă la început, arhitectura bucureșteană diferea de cea pariziană printr-o abordare eclectică, iar abia mai apoi a cunoscut o reconstrucție a stilului haussmannienne din Paris.[5]
Fundația Universitară „Carol I” s-a constituit într-un proiect al regelui, acesta fiind conștient că o țară poate evolua numai prin educație.[6] Fundația a fost inaugurată pe 14 martie 1895. Actul fondator este scrisoarea adresată președintelui Consiliului de Miniştri de atunci, Emanoil Florescu, din data de 3 mai 1891.[7] În scrisoare, regele își exprima dorinţa de „[…] a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din Țară, al cărui scop va fi de a procura studenților un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu […]”[8]. Edificiul a fost ridicat în apropierea Palatului Regal (actualul Muzeu Național de Artă) după planurile arhitectului Paul Gottereau, în stilului Louis al XVI-lea. Lucrările de construcție au durat până în 1893, iar următorii doi ani au fost consacrați amenajării spațiului.[9]
Fundația oferea subvenții studenților pentru finalizarea studiilor, precum și burse de cercetare în străinătate, iar cei fără posibilități financiare puteau tipări aici lucrări de licență sau disertație.[10] În ceea ce privește biblioteca, programul de funcționare diferea cu mult față de cel din zilele noastre. Biblioteca trebuia să fie deschisă cel puțin opt ore pe zi și era imperativ ca trei dintre acestea să fie după-amiază și seara, până la ora zece. Meseria de bibliotecar presupunea foarte multe responsabilități, deoarece bibliotecarul îndeplinea și funcția de secretar de comitet. Și nu numai. În primele regulamente de funcționare, anumite atribuții de director erau îndeplinite de bibliotecar. Așadar, ziua bibliotecarului era una plină. Și poate tocmai de aceea în primul regulament era stipulat ca acesta să locuiască în clădirea bibliotecii.[11]
Pași în evoluția instituției
Între anii 1911-1914 are loc extinderea Fundației, lucrare încredințată aceluiași arhitect, Paul Gottereau.[12] Principalul motiv a fost numărul tot mai mare de cititori și nevoia unui spațiu de depozitare mai extins. În 1895, biblioteca număra 3 400 de volume și 20 000 de cititori, iar în anul 1914 se înregistrau 28 000 de volume și 25 000 de cititori.[13]
Noua bibliotecă includea două săli de lectură somptuoase, cu rafturi întregi de cărți, plafoane ornate și grinzi din stejar, ferestre înalte cu vitralii medievale, fotolii englezești din piele, precum și lămpi electrice din bronz și aramă. Totul se amenajase pentru confortul cititorului și (încă de pe atunci) reprezenta un loc de refugiu din forfota orașului.[14]
Pe lângă sălile de lectură, Fundația cuprindea un amfiteatru de 500 de locuri și două depozite. Amfiteatrul (Aula de astăzi) a ocupat dintotdeauna un loc important pe harta culturală a țării. Aici, printre altele, s-a ținut prima conferință a bibliotecarilor, organizată de Ion Bianu şi Emanoil Bucuţa. Totodată, era locul de întâlnire al grupurilor culturale Forum, Poesis și Criterion.
Odată cu instaurarea regimului comunist, biblioteca Fundației își schimbă statutul și devine Biblioteca Centrală a Universităţii „C.I. Parhon” din Bucureşti (BCU). Așa se facă că, începând cu anul 1948, BCU ajunge să coordoneze bibliotecile facultăților din cadrul Universității din București. Biblioteca se remarca în mediul academic datorită fondului de publicații variat, devenind cea mai complexă bibliotecă universitară din țară.[15] Noul regim politic era în opoziție cu tot ce înseamna monarhie și regalitate. Motiv pentru care, statuia regelui Carol I din 1939, realizată de sculptorul Ivan Mestrovici, a fost demolată. Ceea ce vedem astăzi pe Calea Victoriei este o lucrare asemănătoare cu originalul, realizată de Florin Codre și finalizată la sfârșitul anului 2010.[16]
BCU „Carol I” în vremuri moderne
BCU a traversat un moment de cumpănă în iarna lui 1989, în timpul Revoluției. Edificiul a suferit distrugeri importante din cauza unui incendiu, care a produs pagube majore. Sala Profesorilor, una dintre cele mai cunoscute săli ale bibliotecii, ajunsese de nerecunoscut. Din fondul colecțiilor, au fost distruse peste 500 000 volume (dintre care 52 făceau parte din biblioteca lui M. Eminescu și 12 000 erau cărți bibliofile), numeroase ex-librisuri, hărţi vechi și în jur de 3 700 de manuscrise ale unor scriitori români de anvergură, cum ar fi M. Eliade, I.L. Caragiale, G. Coşbuc, L. Blaga și mulți alții.
În anul 1990, sub egida UNESCO, încep lucrările de reconstrucție și de extindere ale bibliotecii, pentru a deveni Biblioteca de astăzi, alcătuită din Palatul Fundației, Corpul Boema și Corpul Dacia. Poate că unii dintre cei care au ajuns la Bibliotecă s-au întrebat de ce au fost alese aceste nume. În ceea ce privește Palatul Fundației nu există niciun mister, dar de ce Dacia sau Boema? Mai ales că, privit din exterior, Corpul Dacia pare o prelungire a Fundației. În fapt, este clădirea reconstruită a fostei Bănci Dacia – România, distrusă și ea în timpul Revoluției din decembrie 1989.[17] Iar Corpul Boema a fost ridicat pe fosta proprietate a lui Alexandru Costescu, achiziționată încă din anul 1931 de către Fundație în vederea extinderii spațiului. Însă acest lucru nu s-a mai realizat și terenul a fost închiriat. Până în 1991 aici se afla un teatru de vară numit inițial „Forum”, iar apoi „Boema”.[18]
În anul 2006, instituția își recapătă numele fondatorului ei și devine Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”.[19] În prezent, utilizatorii au acces la un fond impresionant de peste 2 000 000 de volume, pe lângă bazele de date[20], precum și la diverse manuscrise, cărți rare, periodice, resurse audiovizuale (și nu numai), disponibile pe platforma bibliotecii digitale Restitutio.[21] Pe pagina principală a site-ului BCU „Carol I” se găsește o selecție a celor mai importante volume bibliofile aflate în colecțiile instituției, printre care se numără manuscrisele romanelor Maitrey și Adolescentul miop ale lui Eliade.[22] În listă este inclus și volumul Psaltirea Sfântului Proroc David sau Psaltirea în versuri din anul 1673, tradus și versificat de Mitropolitul Dosoftei. Acesta este un document extrem de valoros, fiind singurul exemplar cunoscut al primei ediții, tipărit în Polonia, la mănăstirea Uniev. În anul 2023 documentul a fost inclus în patrimoniul UNESCO, în Registrul Național Memoria Lumii.[23]
Partea bună este că oricine își poate face permis la Bibliotecă, nu doar cei din mediul academic[24], iar taxa poate fi plătită și online, prin Ghișeul.ro.[25] Pentru evitarea situațiilor neplăcute, cum ar fi să nu știi cum poți să-ți rezervi un loc sau unde îți poți lăsa lucrurile personale și așa mai departe, se organizează tururi de orientare. De asemenea, pasionații de istorie pot trimite o adresă oficială prin care să solicite un tur ghidat[26] (informații despre aceste tururi se găsesc pe site). Programul de funcționare este de la 08.00 până la 20.00 în timpul săptămânii, iar sâmbăta de la 08.30 până la 16.00.[27] Utilizatorul modern trebuie să știe cum să navigheze eficient prin abundența de informații digitale, motiv pentru care BCU „Carol I” organizează sesiuni de instruire online (gratuite) pentru utilizarea bazelor de date științifice.[28]
Invitație la bibliotecă
Destinul acestei instituții este legat de nume cu greutate din istoria culturii noastre, precum N. Iorga, G. Dem Teodorescu, Şt. O. Iosif, Al. Tzigara-Samurcaş, Constantin Rădulescu-Motru, și lista poate continua.[29] În acest punct al articolului simt nevoia să fac o mică paranteză. Dacă ați ajuns până aici înseamnă că v-am captat măcar puțin atenția. Dar nu vreau să-mi acord prea multe merite și o voi pune pe seama subiectului discutat. Însă mai sunt multe de văzut și de aflat. Și în loc să pun înaintea voastră un material prea stufos, vă invit – ba nu, vă încurajez chiar! – să aruncați un ochi peste numerele anterioare ale revistei De Spiritu et Anima. Poate vreți să aflați mai multe despre BCU în perioada comunismului sau ce anume conțineau primele regulamente de funcționare ale Fundației. Poate vă interesează Sala Profesorilor și vreți să citiți mai multe despre ea. Sau vă intrigă numele de Alexandru Tzigara-Samurcaş și curiozitatea v-ar putea da ghes să aflați ce rol a jucat în viața instituției (și nu numai). Dar dacă toate aceste informații vă sunt deja cunoscute, atunci propun să parcurgeți cel puțin unul dintre textele dedicate colecțiilor BCU „Carol I” și deja vă puteți considera mult mai câștigați.
Spun un loc comun, dar el este și o indiscutabilă realitate: în cei peste 100 de ani de funcționare, instituția nu s-a remarcat doar printr-un fond bogat și un stil arhitectural rafinat, ci mai ales prin dotările de care dispunea și serviciile pe care le oferea. Fundația Universitară „Carol I” ajuta generația tânără cu diverse burse și subvenții, o tradiție care continuă și astăzi.[30] Confortul și utilitățile din bibliotecă erau la superlativ. Pe lângă lămpile electrice și fotoliile din piele amintite mai sus, distribuirea cărților în sălile de lectură se realiza cu ajutorul unei poște pneumatice și a unui ascensor.[31] Iar în Aulă exista un sistem de ventilație și luminare indirectă din plafon.[32] Păstrând același ritm, mai aproape de zilele noastre, în anul 1994, BCU devenea prima bibliotecă universitară cu o infrastructură informatizată, care oferea acces la bazele de date proprii, precum și la cele naționale sau internaționale. Totodată, a fost prima bibliotecă inclusă în circuitul Noaptea Muzeelor, începând cu anul 2011. În același an a fost înființat festivalul Strada de C’Arte[33] – zile pline de spectacole, ateliere, lansări de carte, presărate cu tururi ghidate care deapănă povestea bibliotecii.[34] În prezent, BCU „Carol I” este condusă de Mireille Rădoi, care ocupă funcția de director general din 2010, fiind prima femeie director din istoria instituției.
Nu e greu de observat că Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a avut mereu un puls al ei. Un puls care a bătut în cadența impresionantă a schimbărilor zilei, rezonând foarte bine cu societatea digitalizată și oferindu-i acel echilibru de care are nevoie.
[1] Andreea Popa, „Biblioteca Centrală Universitară, una dintre cele mai frumoase biblioteci din Europa”, Știrile Pro TV, https://stirileprotv.ro/stiri/travel/biblioteca-centrala-universitara-una-dintre-cele-mai-frumoase-biblioteci-din-europa.html, articol publicat pe 21-07-2024, ultima actualizare pe 07.08.2022, link accesat în iulie 2024.
[2] Anca Podgoreanu, Geta Costache (red.), Carol I, amintirea unei mari domnii, București, 2006, p. 32, pp.58-68.
[3] Ibidem, pp. 67-71.
[4] Ibidem, p. 277.
[5] Ibidem, pp. 70-73.
[6] Ibidem, p. 115.
[7] „Istoric”, BCU, https://www.bcub.ro/istoric/, link accesat în iulie 2024.
[8] Anca Podgoreanu, Geta Costache (red.), Carol I, amintirea unei mari domnii, București, 2006, p. 93.
[9]Simina Stan, „Fundaţia Universitară Carol I 1891-1914”, jurnalul.ro, https://jurnalul.ro/timp-liber/casa/fundatia-universitara-carol-i-1891-1914-i-317176.html, articol publicat pe data de 23 octombrie 2008, link accesat în iulie 2024.
[10] „Istoric”, BCU, https://www.bcub.ro/istoric/, link accesat în iulie 2024.
[11] Ibidem, pp. 107-108.
[12] „Istoric”, BCU, https://www.bcub.ro/istoric/, link accesat în iulie 2024.
[13] Anca Podgoreanu, Geta Costache (red.), Carol I, amintirea unei mari domnii, București, 2006, pp. 206-208.
[14] Ibidem, p. 212.
[15] „Istoric”, BCU, https://www.bcub.ro/istoric/, link accesat în iulie 2024.
[16] „Statuia regelui Carol I a fost inaugurată”, Historia, https://historia.ro/sectiune/timp-liber/statuia-regelui-carol-i-a-fost-inaugurata-583458.html, link accesat în iulie 2024.
[17] „Istoric”, BCU, https://www.bcub.ro/istoric/, link accesat în iulie 2024.
[18] Anca Podgoreanu, Geta Costache (red.), Biblioteca Centrală Universitară din București. O bibliografie a existenței: 1891-2001, București, 2001, p. 22.
[19] „Istoric”, BCU, https://www.bcub.ro/istoric/, link accesat în iulie 2024.
[20] „Acasă”, BCU, https://www.bcub.ro/, link accesat în iulie 2024.
[21] „Restitutio”, BCU, https://restitutio.bcub.ro/, link accesat în iulie 2024.
[22] „Acasă”, BCU, https://www.bcub.ro/, link accesat în iulie 2024.
[23] „Un document din colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” a fost inclus în patrimoniul UNESCO”, BCU, https://www.bcub.ro/un-document-din-colectiile-bibliotecii-centrale-universitare-carol-i-a-fost-inclus-in-patrimoniul-unesco/, link accesat în iulie 2024.
[24] „Permise”, BCU, https://www.bcub.ro/permise/, link accesat în iulie 2024.
[25]„BCU „Carol I” este prima bibliotecă din ţară care acceptă plăţi online”, News București, https://newsbucuresti.ro/bcu-carol-i-este-prima-biblioteca-din-tara-care-accepta-plati-online/, link accesat în iulie 2024.
[26] „Tururi ghidate și vizite documentare”, BCU, https://www.bcub.ro/tururi-ghidate-si-vizite-documentare/, link accesat în iulie 2024.
[27] Program, BCU, https://www.bcub.ro/program/#central, link accesat în iulie 2024.
[28] „Sesiuni de instruire”, BCU, https://www.bcub.ro/sesiuni-de-instruire/, link accesat în iulie 2024.
[29] „Istoric”, BCU, https://www.bcub.ro/istoric/, link accesat în iulie 2024.
[30] Fundaţia Universitară „Carol I”, https://fundatiacarol.ro/despre-noi/, link accesat în iulie 2024.
[31]Simina Stan, „Fundaţia Universitară Carol I 1891-1914”, jurnalul.ro, https://jurnalul.ro/timp-liber/casa/fundatia-universitara-carol-i-1891-1914-i-317176.html, articol publicat pe data de 23 octombrie 2008, link accesat în iulie 2024.
[32] Fundaţia Universitară „Carol I”, https://fundatiacarol.ro/fundatiunea-carol/, link accesat în iulie 2024.
[33] „Istoric”, BCU, https://www.bcub.ro/istoric/, link accesat în iulie 2024.
[34] Strada de C’Arte, https://stradadecarte.ro/, link accesat în iulie 2024.