„Toți cei care l-au cunoscut, ca și cei care i-au fost aproape în feluritele ceasuri ale vieții, nu pot crede că profesorul George Anca a plecat dintre noi în altă parte decât într-o bibliotecă sau o sală mai mare de curs. Pentru că, pentru noi toți cei care l-am cunoscut, fragila ființă pământească a domnului profesor George Anca s-a identificat în memoria noastră afectivă cu imaginea cărții ținute ore în șir în mâini, cu aplecarea fără margini în timp peste vrafuri și rafturi de cărți, dar și cu chipul concentrat nu la discursul din sală, ci la idee, al profesorului urmărit de zeci de ochi și adnotat, cu priceperea începătorilor, în caiete, de zeci de mâini timide de studenți”.[1]
George Anca s-a născut la 12 aprilie 1944 în satul Ruda, comuna Budești, jud. Vâlcea. Studiile gimnaziale și liceale le-a urmat în Găești. În anul 1965 a frecventat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. Tot aici a susținut și teza de doctorat cu tema Baudelaire și poeții români: corespondențe ale spiritului poetic (1974). A fost redactor la Radiodifuziunea Română, redactor la revista Colocvii, apoi metodist/inspector în Ministerul Învățământului, Direcția Biblioteci între anii 1970-1976, lector la Facultatea de Ziaristică din București, lector invitat la Universitatea din Delhi (India), în perioada 1977-1984 și 2002-2003, director al Bibliotecii Institutului Politehnic București, între anii 1984-1987 și, timp de zece ani, a fost director al Bibliotecii Pedagogice Naționale „I.C. Petrescu”, între 1988-2008.
În perioada 2005-2008, a fost cadru didactic asociat al Universității „Valahia”, din Târgoviște, predând la Facultatea de Teologie Ortodoxă, la specializarea Teologie-Litere și la Facultatea de Jurnalism.
„Cursurile de literatură universală și comparată erau o plăcere pentru noi și ascultam fascinați prelegerile Profesorului, presărate cu zâmbete, povestiri din călătoriile dumnealui și priviri blânde, dar ferme. Nu lipsea niciodată, deși era navetist și poate și de aceea nici noi, studenții, nu îndrăzneam să absentăm de la curs. Pe deasupra, era un om foarte înțelegător, nu se supăra niciodată pe noi când întârziam sau nu eram atenți, situație care nu dura prea mult, pentru că era imposibil să nu te atragă inflexiunile vocii, conținutul interesant al expunerii sau modul politicos de a ni se adresa. Era un Profesor atipic; nu sancționa studentul prin note mici, nu prea îl interesa prezența la curs, vorbea cu același patos și unui amfiteatru plin, dar și unui singur student și își găsea întotdeauna timp să-ți răspundă la întrebări, chiar dacă acestea nu aveau legătură cu literatura comparată.”[2]
„Domnul profesor era un fenomen, un poliglot, un profesionist, o prezență caldă cu ochi blânzi și dornici de cunoaștere și de a ne cunoaște, mai întâi ca oameni, apoi ca studenți, cu părul nins de trecerea anilor, cu glasu-i ușor răgușit, dar duios în același timp, reușea să capteze atenția auditorului prin lecția care semăna, cu o poveste, de fiecare dată alta. Fiecare poveste avea un sfârșit, unul inedit, pentru că noi studenții, găseam propriul nostru final. Cele mai bune comentarii le aduna în revista Trivium. Într-o oră de curs mi-a spus că sunt talentată și că forța mea stă în puterea unui zâmbet, așa mi-a scris mai apoi, când ne-a adus revista în care am publicat o paralelă între Sacontala și Călin (File din poveste) și comentariile finale ale studenților la opere despre care discutam la curs.”[3]
A editat cărți și reviste atât în România, cât și India, precum și cursuri universitare. A fost conducător al publicațiilor de informare și culturale: Liber, Trivium, Education in Romania. S-a implicat în procesul de reconstrucție a rețelei naționale a bibliotecilor pedagogice și școlare, coordonând o serie de lucrări de specialitate: Bibliotecile pedagogice în societatea (re)cunoașterii, Biblioteca Pedagogică Națională „I.C. Petrescu” la 125 de ani de existență, Ghidul bibliotecarului școlar.
După ieșirea la pensie, George Anca organiza în ultima marți a fiecărei luni, la Centrul Cultural Calderon, Colocviile de Marți, la care, la invitația domniei sale am fost onorată să particip și eu alături de numeroși scriitori, artiști și oameni de cultură, precum și de colegi de catedră și foști studenți ai dumnealui, care în prezent sunt cadre didactice în învățământul preuniversitar și care au venit împreună cu elevii dumnealor, prezentând diverse momente artistice.
George Anca s-a stins din viață fulgerător, la zece zile după moartea soției, la data de 26 februarie 2020, la București.
Prin ceea ce a fost ca om, iubitor de carte și cadru didactic universitar, George Anca va rămâne pentru totdeauna în mințile și sufletele noastre, iar prin ceea ce noi transmitem mai departe, va dăinui veșnic.[4]
Lucrările publicate de către George Anca:
Eres, Editura Eminescu, București, 1970.
Predarea limbii și lietraturii române: lucrările colocviului de eminescologie, 14-15 ianuarie 1989 (în colab. cu Ana Șincai și Aluna Bejan), Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 1974-1998.
Poemele părinților, Editura Eminescu, București, 1976.
Regulamentul de organizare și funcționare a bibliotecilor școlare și instrucțiuni metodologice: aprobat prin Ordonul Ministerului Învățământului nr. 6566/17.06.1994 (în colab. cu Constantin Mătușoiu, Nina Ilie), Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 1994.
Elevul ca persoană : Carl Rogers: abordarea centrată a persoanei, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 1995.
L’Education, Biblioteca Centrală Pedagogică „I. C. Petrescu”, București, 1998.
Maica Medeea la Paris: roman automitologic, Editura Evenimentul, București, 1998.
Decasilab, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 1999.
Pelasgos, Academia Internațională „Mihai Eminescu”, București, 1999.
Orientopoetica: fenomenul chinez avansează, Academia Internațională „Mihai Eminescu”, București, 2000.
LIBER: revistă pentru bibliotecile pedagogice și școlare, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 2001.
Furnici albe, Academia Internațională „Mihai Eminescu”, București, 2001.
Budda și colonelul, București, Academia Internațională „Mihai Eminescu”, 2001.
Frica de orient, Academia Internațională „Mihai Eminescu”, București, 2001.
Științele educației: dicționar enciclopedic (în colab.), Editura Sigma, București, 2007-2008.
Milarepa: 100.000 de parabole, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 2001.
Edgar , who does (not) need libraries, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 2001.
Toward a L.M.C. gypsy library, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 2001.
Dodii, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”/ Academia Internațională „Mihai Eminescu”, București, 2002.
Apokalipsa indiană, Biblioteca Centrală Pedagogică „I. C. Petrescu”/ Academia Internațională „Mihai Eminescu”, București, 2002.
În recunoaștere, Biblioteca Centrală Pedagogică „I. C. Petrescu”, București, 2003.
Transbudhvana and other poems, Biblioteca Centrală Pedagogică „I. C. Petrescu”/ Academia Internațională „Mihai Eminescu”, București, 2004.
Diploma de sinucidere, Editura Oscar Print, București, 2005.
Tangoul tigrului: roman-operă, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 2005.
În serviciul pedagogiei românești: Biblioteca Pedagogică Națională „I.C. Petrescu” la 125 de ani de existență, Biblioteca Centrală Pedagogică „I.C. Petrescu”, București, 2005.
Ibsenienii, Editura Oscar Print, București, 2005-2006.
Tu, Editura Oscar Print, București, 2006.
Zăpezi hawaiiene, Editura Oscar Print, București, 2006.
Partea nimănui: poeme inedite, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2010.
Trilogia îndepărtării: Odihna, Noaptea, Uitarea, Editura Cartea Românească, București, 2010.
Mantra Eminescu: autoexcerpte, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2011.
Lucrări despre George Anca:
Emilia Albu, „Gheorghe Anca”, ARA Journal of Arts & Culture, nr. 4/2021, editor: Ruxandra Vidu, p. 49-50.
Gheorghe Buluță, Victor Petrescu, Emil Vasilescu, Bibliologi români. Dicționar, Editura Biblioteca, Târgoviște, 2011.
Claudia Georgescu, „George Anca – prin ochii unui student devenit profesor”, ARA Journal of Arts & Culture, nr. 4/2021, editor: Ruxandra Vidu, p. 47-48.
Sorina Ioniță (Husar), „Amintiri din studenție”, ARA Journal of Arts & Culture, nr. 4/2021, editor: Ruxandra Vidu, p. 45-48.
Anușa Sorescu, „In memoriam Profesorul George Anca”, ARA Journal of Arts & Culture, nr. 4/2021, editor: Ruxandra Vidu, p. 51-53.
Oameni ai Vâlcii: schițe de portret (2014). (ed. alcătuită și îngrijită de Eugen Petrescu și Gabriela Crăciun), Editura Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea, 2015.
[1]Anușa Sorescu, „In Memoriam Profesorul George Anca”, ARA Journal of Arts and Culture nr. 4/2021, editor: Ruxandra Vidu, p. 51- 53.
[2]Sorina Ioniță (Husar), „Amintiri din studenție”, ARA Journal of Arts and Culture nr. 4/2021, editor: Ruxandra Vidu, p. 45-48.
[3]Claudia Georgescu, „George Anca – prin ochii unui student devenit profesor”, ARA Journal of Arts and Culture nr. 4/2021, editor: Ruxandra Vidu, p. 47-48.
[4]Emilia Albu, „Gheorghe Anca”, ARA Journal of Arts and Culture nr. 4/2021, editor: Ruxandra Vidu, p. 49-50.
