CAMIL PETRESCU: Dedicațiile autografe prezente în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București

„Căsnicia și războiul nu se pot povesti cu sinceritate” – Camil petrescu

Prin ce anume sunt diferite dedicațiile autografe ale lui Camil Petrescu de altele? De ce trebuie păstrate și făcute cunoscute? Ce reprezintă pentru patrimoniul cultural național dedicațiile autografe ale lui Camil Petrescu? Toate aceste întrebări au dus la prezenta analiză a dedicațiilor lui Camil Petrescu, pe parcursul căreia m-am axat strict pe documentele aflate în colecțiile BCU „Carol I”.

Surse de informare și documentare

Pentru acest articol am apelat la accesarea unor baze de date, platforme online sau lucrări de referință, precum ProQuest, Ebsco, CEEOL și ARCANUM, dar spre surprinderea mea, niciunul dintre articolele găsite nu este de actualitate pentru subiectul cercetat. Până și platforma YouTube are un număr modest de filme despre Camil Petrescu, majoritatea fiind piese de teatru, lecturi audio și câteva emisiuni sau scurte prezentări. Cu toate acestea, am descoperit înregistrarea unei emisiuni radiofonice memorabile, care a devenit între timp de patrimoniu, avându-i ca invitați pe criticul de teatru Florica Ichim și pe fiul scriitorului, Camil Aurelian Petrescu. Emisiunea oferă informații importante pentru cercetătorul începător, cum ar fi trimiteri la reviste şi câteva amintiri legate de viața lui Camil Petrescu.[1]

În plus, merită amintite și alte surse folosite pentru cercetarea acestui subiect, precum scrisorile și evocările despre omul Camil Petrescu. Cu privire la analiza grafologică asupra scriitorului, menționez două lucrări importante despre grafie ale lui Henry Stahl, în care acesta face o analiză pe marginea unor dedicații autografe scrise de Camil Petrescu, pe filele cărților sale. Șerban Cioculescu a scris și el, într-un capitol din cartea Amintiri, despre dedicațiile autografe ale marelui prozator prezente pe cărțile din biblioteca personală a criticului, dar nu despre acestea voi scrie mai departe, ci despre cele existente în cărțile aflate în colecțiile BCU „Carol I” din București.

„Înainte de a avea patima scrisului, am avut patima cititului… cărțile mi-au fost de nespus folos. M-au făcut să mă simt om întreg. Să am o vedere justă și destul de clară despre întâmplările din lume și despre înlănțuirea dintre ele.”[2]

Sintagma autograf:

Autograful provine din limba greacă veche și înseamnă un document scris de mâna autorului.[3] Din limba franceză autographe, având ca sinonim cuvântul olograf folosit în terminologia descrierii bibliografice din catalogul online al bibliotecii. Autograful poate fi sub formă de text, document, semnătură și obligatoriu trebuie să fie scris de mâna autorului.[4]

Autograful a mai fost definit ca fiind semnătura autorului pe un volum, în cele mai multe cazuri însoțită și de o dedicație datată.[5]

Sintagma dedicație:

Dedicația este definită ca fiind un mic text omagial la începutul unei cărți, prin care autorul închină cartea unei anumite persoane.[6]

Dedicația autografă poate fi sau nu datată de către autor.

Dedicațiile autografe ale lui Camil Petrescu în colecțiile BCU „Carol I” din București.

Moștenirea culturală rămasă de la Camil Petrescu se află în diverse locuri publice sau private. O mică părticică din această moștenire culturală a intrat în fondurile de carte ale BCU „Carol I” prin donație și consider că nu poate fi lăsată necercetată. În urma căutării în baza de date a bibliotecii[7], am descoperit titluri de carte care au rânduri inedite scrise de mâna lui Camil Petrescu pe filele lor.

Cărțile care au dedicațiile autografe scrise de Camil Petrescu:

  • Danton. Cartea a fost tipărită probabil în București, însă datele publicării lipsesc de pe roman. Exemplarul provine din donația făcută de Cella Serghi și are o legătură de carte ale cărei coperți exterioare (coperta I și IV) prezintă elemente decorative geometrice, imprimate la rece. Pe cotorul cărții sunt imprimate inițialele ei C.S., de culoare aurie, iar pe fila 2 a forzațului este imprimat un ex-libris cu tuș de culoare albastră în interiorul căruia este scris cu majuscule Cella Serghi. Datele de publicare lipsesc, anul fiind, probabil, 1937. Foaia de titlu a cărții are dedicația scrisă cu cerneală neagră, rândurile nu sunt uniforme:

„Cristianei Livia Serghi din partea unui confrate mult mai harnic, această dedicație reînnoită. Camil Petrescu. 15 mai 1937”. (Foto nr. 1)

Cartea are cota topografică: I 094/1138.

  • Versuri: Ideia. Ciclul Morții. Cartea a fost tipărită în București la Editura Cultura Națională în anul 1923. Exemplarul provine din donația făcută de Cella Serghi, cu o legătură de carte ale cărei coperți exterioare (coperta I și IV) prezintă elemente decorative geometrice, imprimate la rece. Pe pagina de gardă, se distinge marca tipografică, în formă circulară, cu elemente antropomorfe. Forzațul este policrom, cu motive geometrice. Pe cotorul cărții sunt imprimate inițialele ei C.S., de culoare aurie, iar pe fila 2 a forzațului este imprimat un ex-libris cu tuș de culoare albastră, în interiorul căruia este scris cu majuscule „Donație Cella Serghi”. Ornamente interioare ale filelor de carte: chenare de culoare roșie încadrează fiecare pagină cu text.

Dedicația autografă, compusă din două texte separate, a fost scrisă în anul 1928:

„Domnului Moft care a fost knock-out. Lui Puiu Seni, versurile aceste al căror ritm l-a știut și auzit de la Câmpulung. 28 februarie 1928.” Camil Petrescu. „Bietele versuri de război, judecate de o cochetă frivolă încântătoare și… cine ar fi crezut asta la 28 februarie 1917, la… zile după „Momâia”? Cine ar fi bănuit în tranșeele acoperite de zăpadă, de la…, că povestea lor va fi apreciată cu un astfel de surâs infernal?” (Foto nr. 2)

Cartea are cota topografică a cărții: I094/1065.

  • Patul lui Procust. Cartea a fost tipărită în București, în două volume, la Editura Națională-Ciornei S.A.R., iar anul de publicare nu este menționat pe filele cărții. Dedicația, scrisă cu cerneală neagră, îi este adresată lui Vladimir Streinu:

„Lui Vladimir Streinu poetul, aceasta lungă… la o afirmație, la o simplă afirmație, a deputatului Iordache, aceste inevitabile considerații politico-sociale. Cu aleasă prețuire Camil Petrescu.” (Foto nr. 3)

Cota topografică a cărții: I094/1386.

  • Bălcescu: 3 acte în 15 tablouri. Cartea a fost tipărită în București la Editura de Stat, ediția din anul 1949, și provine din donația făcută de Ileana Streinu-Iordache. Pe foaia de titlu a cărții, dedicația lui Camil Petrescu este scrisă cu cerneală neagră:

Dragă Vladimir Streinu rămâne ca viitorul să valorifice (sau nu) … datele formulate astfel: Bălcescu e o lucrare fără semnificație artistică, ci numai … . … atunci să continuăm jocul divergențelor noastre. Camil Petrescu. 28 martie 1949”.

Acest exemplar are pe pagina 5, deasupra datelor de distribuție a piesei de teatru Bălcescu, o altă însemnare scrisă de Camil Petrescu cu pix verde: „P.S. Pentru că tot nu ai înțeles Vladimir Streinu, îți repet și aici ceea ce ți-am spus cu altă parte. „Cheful” meu… este lege pentru două sute de ani. C.P.”

Cartea are cota topografică: I094/1150.

  • Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de războiu. Cartea este tipărită la București la Editura Cultura Națională ediția a 2-a, în anul 1946, într-un tiraj limitat, care nu a fost pus în vânzare la acea dată. Din păcate, exemplarul donat BCU „Carol I” a avut o integritate fizică precară și a fost necesară intervenția Atelierului de Legătorie, care nu a intervenit asupra filelor tăiate inegal de către tipografia vremii.

Camil Petrescu a scris deasupra titlului:

„Căsnicia și războiul nu se pot povesti cu sinceritate”

Sub titlul cărții Camil Petrescu a scris:

„Doamnei Streinu respectuos omagiu, d-lui Vladimir Streinu căruia înadins nu i-am dat exemplar din prima ediție, ca să-i dau unul cu pretenția de a fi nedatat. Cu aleasă prețuire a scrisului lui cu caldă prietenie. Camil Petrescu.” (Foto nr. 4)

Cota topografică a cărții: I094/1153.

  • Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Cartea a fost tipărită în București la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, ediția din anul 1955. Camil Petrescu îi scrie o dedicație cu stiloul, cerneală de culoare albastră, Elenei Streinu:

„Doamnei Elena Streinu cu propunerea să-mi dea în schimb să citesc romanul său în manuscris și cu omagiile unui confrate. Camil Petrescu. 24 Dec 1955.”

Cota topografică a cărții: II094/1246.

  • Teze și antiteze. Cartea a fost tipărită în București la Editura Cultura Națională, ediția din anul 1932. Acest exemplar a fost supus intervenției Atelierului de Legătorie imediat după intrarea acestuia în fondurile bibliotecii. Semnificativ pentru acest exemplar este că prezintă însemnări importante făcute cu creionul pe marginea multor pasaje din carte, de către fosta proprietară a cărții, Cristiana Livia Serghi (Cella Serghi), însemnări care pot face subiectul unei viitoare cercetări. Dedicație către Cella Serghi:

Cristianei Livia Serghi o nouă carte din Teze și Antiteze fiindcă pe cealaltă i-a pierdut-o Cella Seni. 17 April 1937. Camil Petrescu.” (Foto nr. 5 )

Cota topografică a cărții: I094/1141.

  • Un om între oameni. Cartea, în două volume, a fost tipărită în București la Editura Tineretului, primul volum în anul 1953, iar al doilea în anul 1955. Ambele volume au la începutul fiecărui capitol frontispicii tipografice cu elemente florale. Pe pagina de titlu a primului volum, dedicația lui Camil Petrescu este scrisă cu cerneală albastră:

„Lui Vladimir Streinu, pentru o anume frază dintr-un articol al lui de acum șaisprezece ani, ca sa-mi spună dacă-și menține și după cetirea acestei cărți afirmația de atunci, după un sfert de veac și mai bine de trudă laolaltă întrʼale scrisului. Camil Petrescu. 12 Ianuarie 1954. Adaos… cu emoție pentru înțelegerea acestor cărți, azi când l-am auzit vorbind despre ea. 17 ianuarie 1954”. În volumul al doilea, pe fila de titlu, apare următoarea dedicație autografă a lui Camil Petrescu:

„În continuare, dragă Vladimir Streinu deci cu aceleași sentimente și cu aceeași prețuire de totdeauna. Camil Petrescu,. 27 mai 1955”.

Cota topografică a cărții: II094/1247

  • Modalitatea estetică a teatrului: principalele concepte despre reprezentația dramatică și critica lor. Cartea a fost publicată în București la Editura Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, prima ediție în anul 1937, într-un tiraj limitat de 25 de exemplare ce nu au fost puse la vânzare, după cum este menționat pe prima filă a cărții. Face parte din seria Biblioteca de Filosofie Românească. Titlul are chenar, iar emblema Fundațiilor Regale, timbrată de coroana regală a României, este imprimată pe copertă și pe pagina de titlu. Exemplarul provine din donația făcută de Ileana Iordache-Streinu, iar dedicația autografă este următoarea:

„Lui Vladimir Streinu o carte nouă, vai, și prietenia veche. Camil Petrescu. 12 ianuarie 1938”. (Foto nr. 6, 7)

Cota topografică a cărții: I094/1151.

  • Teatru: Suflete Tari, Jocul Ielelor, Mitică Popescu. volumul 1. Cartea a fost tipărită în București la Editura Fundația Regală pentru Literatură și artă, în anul 1946. Titlul face parte din seria: Ediții definitive, Colecția: Scriitorii români contemporani. Prezentul exemplar provine din donația făcută de Ileana Iordache-Streinu, al cărei ex-libris apare pe pagina de titlu: „Domnului Vladimir Streinu înainte ca lucrarea întreagă să iasă de sub teasc – prietenește. Camil Petrescu. 4 noembrie 1946”.

Cota topografică a cărții: III094/559.

  • Transcendentalia: șapte poeme. Cartea a fost tipărită în București la Editura Cultura Națională, în anul 1931. Poartă ex-librisul donatoarei Ileana Iordache-Streinu. Volumul are la pagina 25 semnătura olografă a lui Camil Petrescu. A existat un tiraj de 100 de exemplare, acesta fiind numerotat cu 60. Dedicația scurtă, scrisă cu cerneală neagră, nu este datată:

„Domnului poet și răului critic cu vie simpatie. Camil Petrescuˮ.

Cota topografică a cărții: IV094/479.

  • Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de războiu. Cartea a fost tipărită în București la Editura Cultura Națională și face parte din fondul comun al colecțiilor bibliotecii; am propus să fie transferată în fondul documentelor bibliofile. Cartea provine din donația făcută de Cella Serghi. Dedicația este scrisă cu cerneală neagră, anul nu este descifrabil, se presupune că ar fi scris 1941.

Dnei Seni pentru că e blândă și odioasă. Dlui Seni pentru că a colaborat la această carte. Cu prietenie Camil Petrescu 8 Noiembrie 194[…]?”.(Foto nr. 8)

Cota topografică: 55250.

  • Patul lui Procust. Cartea a fost tipărită în București la Editura Națională Ciornei. Acest tiraj nu este datat și se găsește de asemenea în fondul comun al colecțiilor de bibliotecă; poate fi solicitat la sala de lectură, fără o cerere prealabilă, cum este în cazul volumelor aflate în fondul de carte bibliofilă. Acest exemplar provine din biblioteca personală a Cellei Serghi și conține însemnări marginale pe câteva file, făcute cu creionul de fosta proprietară, iar pe două file diferite repetându-se notația „Bietul Camil…”.

Dedicația autografă a lui Camil Petrescu este scrisă cu cerneală neagră:

„Exemplarul nr. 2 colaboratorilor Puiu și Cella Serghi cu invitația să scrie ei mai frumos dacă nu le place Camil Petrescu. 3 februarie”.

Cota topografică a cărții: I105041.

„Când am început să scriu, cărțile mi-au fost de mare folos și ca îndemn, și ca mijloc de verificare, de documentare, de foarte multe ori…”

La o primă lectură a acestor dedicații scrise de Camil Petrescu pe filele cărților, se observă scrisul grăbit, cu litere greu de descifrat, un scris dezordonat, chinuit sau privit în ansamblu un pachet de nervi.[8] Totuși, remarcăm faptul că grafia alternează, având caractere mărunte, inegale, dar și mari, așa cum se poate observa în ediția din 1946 a cărții Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

Dedicația autografă care mi-a atras atenția a fost cea de pe foaia de titlu a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de războiu, ediția a doua. În partea de sus a paginii de titlu, autorul a inserat un fel de motto personal: Căsnicia și războiul nu se pot povesti cu sinceritate. În legătură cu acesta, am găsit într-un articol din revista Viața Românească, în care Cella Serghi povestește despre câteva dialoguri avute cu Camil Petrescu, o idee asemănătoare celei găsite pe cartea din colecțiile bibliotecii: Despre război și despre căsnicie nu se poate scrie adevărul întreg.[9]

Se observă că dedicațiile autografe lăsate de Camil Petrescu au, aproape toate, o nuanță ironică: „Domnului Moft care a fost knock-out” sau „…că povestea lor va fi apreciată cu un astfel de surâs infernal?” de pe fila de titlu a cărții Versuri: ideia. Ciclul morții.

În ceea ce privește lucrarea Bălcescu, piesa de teatru în trei acte a lui Camil Petrescu, dedicația scrisă către Vladimir Streinu oferă informații care se confirmă și în articolele de critică apărute mai târziu: „Bălcescu e o lucrare fără semnificație artistică, ci numai politică….” propoziție pe care Camil Petrescu a simțit nevoia să o sublinieze „…să continuăm jocul divergențelor noastre critice” din dedicația scrisă la data de 28 martie 1954.

Am selectat aceste scrieri pentru a justifica nevoia de păstrare, valorificare și conservare a cărților purtătoare ale unor dedicații autografe sau însemnări marginale. Camil Petrescu folosește acest prilej ca pe un dialog scris și ca pe o continuare la discuțiile verbale avute cu acela căruia îi scrie dedicația autografă.

Patrimoniul cultural național. Moștenirea culturală Camil Petrescu.

Păstrarea dedicațiilor autografe ale lui Camil Petrescu este, fără îndoială, importantă și pentru că oferă informații inedite pentru posibile teme de cercetare, pornind de la un simplu text scris pe fila paginii de titlu.

Înainte de toate, cel care cercetează în detaliu trebuie să se întrebe permanent: Ce oferă textul? Cui i s-a adresat? În ce an a fost scris? Ce aduce nou în biografia autorului? Ce semnificație și ce valoare suplimentară va avea cartea însoțită de dedicația autografă a autorului? Se poate desprinde o cercetare grafologică? Cui îi folosește această cercetare? Constituie aceasta, în sine, o moștenire culturală națională valoroasă?

Iată o serie de întrebări de la care trebuie să pornească potențialul cercetător, pentru clarificarea importanței păstrării și valorificării dedicațiilor autografe ale lui Camil Petrescu. Legislația românească poate să răspundă parțial la acestea. Voi menționa doar legea cu privire la patrimoniul cultural național, și anume Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil și republicată, Capitolul I, Art. 3. Alineat 1, în care se menționează: Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală; Capitolul I, Art. 3. Alineat d) cărți cu valoare bibliofilă. În cuprinsul Legii nr. 182/2000 găsim și răspunsul privitor la persoana responsabilă pentru protejarea patrimoniului cultural național mobil, articol unde figurează și bibliotecile, în Capitolul 1, Art. 2, alineat (5).

Legea nr. 182/2000, Capitolul III, Art. 23 cu toate alineatele oferă informații privind păstrarea, depozitarea și asigurarea securității bunurilor culturale mobile.

Accesul la dedicațiile autografe ale lui Camil Petrescu prezente în BCU „Carol I”.

Instituția care deține bunuri culturale de patrimoniu nu are doar funcția și obligația de păstrare, conservare și securizare, ci permite de asemenea accesul cercetătorilor la aceste bunuri, în cazul de față, la cercetarea dedicațiilor autografe de pe cărțile lui Camil Petrescu. Aceste reguli sunt cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare al BCU „Carol I”.[10] Capitolul I, Art. 53 privind accesul la colecțiile de carte bibliofilă în original punctul c): accesul se face doar cu aprobarea Biroului Bibliofilie. Manuscrise pot fi consultate pe baza unei cereri bine motivate a solicitantului, aceasta fiind pusă la dispoziție de custozii de la Sala nr. 3. Punctul d) al prezentului Regulament stabilește ce categorii de utilizatori au acces la aceste dedicații autografe inedite: cercetători, cadre didactice, doctoranzii și studenții care elaborează lucrări de absolvire pe tema respectivă. Accesul prin intermediul copiilor electronice realizate la cerere se face în termen de 48 de ore. În cazul solicitării unui acces la documentul în original, aflat în colecțiile de carte bibliofilă, acesta poate fi consultat doar la Sala de lectură nr. 3 de la etajul 1 al bibliotecii, între orele 9.30 – 15.30, de luni până vineri, așa cum este precizat la alineatul f) din Regulamentul de organizare și funcționare al BCU „Carol I” din București.

Cei care cunosc sumar opera lui Camil Petrescu și nu au cercetat-o în profunzime se vor întreba ce ar mai fi de scris despre acesta. Însă acela care a întreprins o cercetare riguroasă și a fost atent la anumite detalii din biografia sa nu are nicio îndoială că există aspecte inedite, nedescoperite despre Camil Petrescu, pentru că multe dintre materialele sale – teancuri de hârtii scrise – au fost împrăștiate, donate, pierdute sau primite în împrejurări specifice, în timpul vieții sale sau după moartea sa.

Camil Petrescu a fost un autor și un om complex, aşa cum deseori declară chiar el în interviuri sau discuții ocazionale, simțind nevoia de cele mai multe ori să dea explicații cu privire la scrierile sale.

Imediat după moartea lui Camil Petrescu, Tudor Vianu scria:

„Dar vom păstra comoara amintirii lui și vom contribui ca mesajul său să-și atingă ținta cea mai îndepărtată, cînd șirul nostru de oameni se va istovi, urmașii noștri vor continua să crească în putere și dreptate prin lumina operei lui”. [11]

Bibliografie:

1. 13 Rotonde prezidate de Șerban Cioculescu. București: Muzeul Literaturii Române, 1976. pp. 154-186.

2. Cioculescu, Șerban, Amintiri. București: Editura Eminescu, 1981.

3. „Camil Petrescu: de la primul la ultimul jurnal”. În: Manuscriptum, revistă trimestrială editată de Muzeul Literaturii Române. An X, (35), 1979. pp. 77-87.

4. Cella Serghi: „Nu e ușor să scrii despre Camil”. În: Viața Românească, An XXIV, Nr. 5, mai 1972. p. 43.

5. Legea nr. 182/2000 și republicată privind protejarea patrimoniului cultural național.

6. Raicu, Al., Autografe: file de istorie literară. București: Editura Albatros, 1983. 240 p.

7. Serbu, Ieronim, Vitrina cu amintiri. București: Editura Cartea Românească, 1973. 283 p.

8. Stahl, Henri, Despre autografe. București: Institutul de Arte Grafice E. Marvan, 1936. 68 p.

9. Stahl, Henri, Grafologia și expertizele în scrieri: anonimul-falșul. București: Editura Cartea Românească S.A., (s.a.). 136 p.

Surse foto:

Muzeul Literaturii Române: https://mnlr.ro/camil-petrescu-omul-care-vedea-idei/

Colecția de carte a BCU „Carol I”.

Catalogul online al BCU „Carol I”: http://cachescan.bcub.ro/2022/CV/775922.jpg http://cachescan.bcub.ro/carte_rara_17_aprilie_2013/PVB_23_2011/618565.jpg

http://cachescan.bcub.ro/D_Badara/PVB_6_2011/606210.jpg

Frontispiciu tipografic cu elemente florale: Un om între oameni

Fotografii care au trimitere în text:

Foto nr. 1
Foto nr. 2
Foto nr. 3
Foto nr. 4
Foto nr. 5
Foto nr. 6
Foto nr. 7
Foto nr. 8
  1. Radio România Cultural: 120 de ani de la nașterea lui Camil Petrescu. București: Revista Literară, 27 aprilie 2014. Citat 12.11.2022. Disponibil pe web: https://www.youtube.com/watch?v=uFwA41Qd7hM&t=468s
  2. „Camil Petrescu: de la primul la ultimul jurnal”. În Manuscriptum: revistă trimestrială editată de Muzeul Literaturii Române. An X, (35), 1979. pp. 87.
  3. https://en.wikipedia.org/wiki/Autograph
  4. https://dexonline.ro/definitie/autograf
  5. Olteanu, Virgil, Din istoria cărții: Lexicon. București: Editura Enciclopedică, 1992. p. 36.
  6. Idem, p. 110.
  7. Catalog online BCU „Carol I” https://catalog.bcub.ro/liberty/opac/search.do?mode=BASIC&modeRadio=AUTHOR&=AUTHOR&=AUTHOR&queryTerm=Camil%20Petrescu&operator=bestMatch&includeNonPhysicalItems=true&timeScale=ANY_TIME&limit=Toate&gmd=Toate&branch=Toate&resourceCollection=Toate&activeMenuItem=false
  8. Stahl, Henri, Grafologia și expertizele în scrieri: anonimul-falșul. București: Editura „Cartea Românească” (s.a.). p.
  9. „Cella Serghi: Nu e ușor să scrii despre Camil”. În: Viața Românească, An XXIV, Nr. 5, mai 1972. p. 43.
  10. Regulamentul de organizare și funcționare și a organigramei Bibliotecii Centrale Universitare ,,Carol I,,: Cap I. Citat 21.01.2023. Disponibil pe web: https://drive.google.com/file/d/1WGqivAEO2d1ivin_c4mM_h-RHkwu6Gj8/view
  11. Liviu Călin, „De la întâlnirile cu Camil Petrescu la proiectul «operei complete»”. În Contemporanul, nr. 27, an 1985, iulie 5, pp 9.

Mai multe de la același autor

Articole similare

spot_img

Ultimele articole

Utilizatorul serviciilor cărții: Who is he/she?

În cei zece ani de activitate în cadrul unei biblioteci publice – Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău – ne-am îndreptat interesul inițial cumva...

Timotei Cipariu – personalitate marcantă a filologiei românești –

Timotei Cipariu (1805-1887), supranumit „Părintele filologiei românești”, a fost primul care a publicat documente și monumente vechi de limbă în Archivu pentru filologie și...

Biblioteci fondatoare. (2) Biblioteca Seminarului de Sociologie, etică și politică

Biblioteca Seminarului de Sociologie, etică și politică a început să se constituie după transferul lui Dimitrie Gusti la Facultatea de Filosofie și Litere din...

Abonează-te la newsletter!

Dacă vrei să fii printre primii care află de noile noastre articole publicate