Născut pe 1 iulie 1907, în satul Butești, comuna Cobani, raionul Bălți, Republica Moldova, Damian P. Bogdan a fost un important filolog și lingvist, precum și o autoritate în arhivistică și paleografie; a trecut la cele veșnice în 1991, la București.
A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București, dar a urmat și cursurile Școlii Superioare de Arhivistică și Paleografie. Între 1933 și 1942 a fost asistent la Facultatea de Litere și Filozofie, iar între 1939 și 1948 a predat la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie. De asemenea, a fost profesor la Institutul de Arhivistică, Bibliologie și Muzeografie din București în perioada 1948-1950, iar între 1950-1972 a predat limba și paleografia slavo-română la Facultatea de Istorie. În anul 1933, Damian P. Bogdan a obținut titlul de doctor în litere cu teza Diplomatica slavo-română din secolele XIV-XV, o lucrare de sistematizare a cunoștințelor din acest domeniu.
Activitatea științifică a profesorului Damian P. Bogdan s-a concentrat în special pe filologie și lingvistica româno-slavă, studiile sale acordând o atenție deosebită limbii, în special lexicului. De asemenea, a realizat lucrări de sinteză privind problemele specifice scrierii române cu litere chirilice. În domeniul paleografiei slave, trebuie amintit manualul de paleografie slavo-română, realizat în colaborare cu H. H. Stahl, precum și lucrările sale despre diplomatica slavo-română și limba textelor slavo-române.
Munca sa de cercetare s-a desfășurat în paralel cu activitatea de la Arhivele Statului și Biblioteca Academiei, unde a ocupat funcțiile de paleograf și bibliotecar în cadrul secției de manuscrise până în anul 1950, când și-a început activitatea didactică la Universitatea din București, Facultatea de Filologie.
Activitatea profesorului Damian P. Bogdan este concretizată într-un număr impresionant de studii și articole de o valoare deosebită în domeniul slavonei și științelor auxiliare ale istoriei, alături de rolul său didactic de la Universitatea din București și de la Școala de Arhivistică, având o contribuție notabilă, plasându-l astfel printre cercetătorii de seamă în domeniul istoriografiei slavo-române.
Aportul său, alături de cel al altor slaviști, reprezintă o resursă esențială de care specialiștii în paleografie slavonă sau științe auxiliare ale istoriei nu se pot lipsi. Problema limbii în textele slavo-române a format obiectul preocupării chiar și a celor dintâi cercetători sau editori. Există o părere unanimă cu privire la faptul că această limbă nu este identică celei în care s-au scris textele slave de până în secolul al XI-lea, adică slava veche, numită de unii bulgara veche, iar de alții slava veche bisericească. Este firesc să fie așa, pentru că textele slavo-române, cel puțin cele cunoscute până astăzi, apar abia la jumătatea secolului al XIV-lea, iar limba slavă veche începe încă din secolul al XI-lea să suporte o serie de influențe datorită scribilor care redactau sau transcriau textele slave, încât noile elemente lingvistice, cristalizându-se, iau aspectul unor limbi proprii.
Limba textelor slavo-române a fost supusă influenței mediului înconjurător. Avem, așadar, pentru textele slave din Țara Românească, Transilvania și Moldova influența limbilor bulgară, sârbă și rusă din evul mediu, adică bulgara medie, sârba medie și rusa medie.
Unicul mijloc autentic de a studia limba română în formele sale până la jumătatea secolului al XVI-lea sunt hrisoavele slave, în care străbunii noștri foloseau câte un cuvânt românesc, mai cu seamă reproducând numele proprii personale sau locale.
Damian P. Bogdan a avut o contribuție esențială în promovarea științelor auxiliare ale istoriei, iar lucrările sale rămân și astăzi o resursă valoroasă pentru studenți și specialiști în istoria medie.
Lucrările lui Damian P. Bogdan
„În chestiunea autenticității inscripției funerare a voievodului muntean Nicolae Alexandru Basarab”. În: Revista Istorică Română, III (1933), pp. 270-271.
„Despre cancelaria slavă a voievodului muntean Mircea cel Bătrân”. În: Revista Soc. Tinerimea Română, LVII (1934), pp. 234-238 și 263-266.
„Despre documentele slavo-române din Biblioteca Academiei Române”. În: Raze de lumină, Revista Soc. Studenților în Teologie, VI (1934), pp. 9-26.
„Contribuțiuni la studiul diplomaticei vechi moldovenești”. În: Revista Istorică Română, IV (1934), pp. 92-140.
„Câteva cuvinte despre hrisoavele voievozilor munteni”. În: Revista Soc. Tinerimea Română, LIV (1935), pp. 11-14 și 61-64.
„Ioan Bogdan și manuscriptele lui din Biblioteca Academiei Române”. În: Raze de lumină, Revista Soc. Studenților în Teologie, VII (1935), pp. 18-25.
Manual de paleografie slavo-română (în colaborare). București, 1936, 193 p. + 58 reproduceri în text.
„Contribuțiuni la Bibliografia Română Veche. Tipărituri dintre anii 1546-1762 necunoscute la noi”. În: Biserica Ortodoxă Română, LVI (1938), pp. 56-63.
„Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV”. În: Revista Istorică Română, V-VIII (1935-1938), pp. 223-284.
„Începuturile culturale ale domniei lui Matei Basarab” (în colaborare). În: Biserica Ortodoxă Română, LVI (1938), pp. 262-276.
„O danie a domnului muntean Vlad Vintilă către mănăstirea moldovenească Homor”. În: Raze de lumină, Revista Soc. Studenților în Teologie, X (1938), pp. 263-269.
„Biblioteca și Institutele Academiei de Științe din URSS. În: Revista Istorică Română, VIII (1938), pp. 347-354.
„Patru acte muntene din anii 1593-1630 aflate în arhiva Fundației culturale Mihail Kogălniceanu”. În: Arhiva Românească, III (1939), pp. 175-191.
„Despre jurători și două răvașe din secolul XVI”. În: Revista Arhivelor, III (1939), pp. 216-226.
„În jurul unor considerațiuni privind istoria Moldovei după moartea lui Alexandru cel Bun”. În: Arhiva Românească, III (1939), pp. 275-286.
„Despre domnii moldoveni Ștefan I și Juga”. În: Revista Istorică Română, IX (1939), pp. 165-177.
„Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Române”. În: Arhiva Românească, IV (1940), pp. 103-105.
„Despre elementele românești în limba ucraineană”. În: Arhiva Românească, V (1940), pp. 267-271.
„Pomelnicul de la Bistrița și rudeniile de la Kiev și de la Moscova ale lui Ștefan cel Mare”. În: Analele Academiei Române, Memoriile Secțiunii Istorice. Seria III, tomul XXII, 1939-1940, pp. 633-657.
Pomelnicul mănăstirii Bistrița. București, 1941, 166 p. + 8 planșe.
Ornamentele și miniaturile manuscriselor armene. Cu prilejul unui recent studiu al lui A.N. Svirin. În: Ani, Anuarul culturii armene. București, 1941, p. 137-167 și extras.
„Despre daniile românești la Athos”. În: Arhiva Românească, VI (1941), pp. 263-309 și extras.
„O ediție de documente slavo-muntene din arhivele Sibiului și Brașovului a lui Sîrcu necunoscută la noi”. În: Hrisovul, Buletinul Școalei de Arhivistică, II (1942), pp. 41-59 și extras.
„Basarabeanul Polihron Sîrcu și contribuția lui la cultura românească veche”. În: Arhiva Românească, VIII (1942), pp. 99-151 și 439-451 și extras).
Culegere de facsimile pentru Școala de Arhivistică, Seria Slavă. Fasc. I (Nr. 1-20) (în colaborare), București, 1943.
Glosarul cuvintelor românești din documentele slavo-române. București, 1946, 272 p.
Acte moldovenești din anii 1426-1502, București, 1947.
„Din paleografia slavo-română”, prefață la Documente privind Istoria României, vol. I, București, 1956, pp. 79-148.
Compendiu al paleografiei româno-slave, vol. I-II, București: Editura Academiei, 1969, 152 p.
Paleografia slavo-română. Tratat, Album. București: Editura Academiei, 1978, 391 p.
Lucrări despre Damian P. Bogdan
Balacciu, Jana; Chiriacescu, Rodica. Dicționar de lingviști și filologi români. București: Editura Albatros, 1978, 262 p.
Macrea, Dimitrie. Lingviști și filologi români București: Editura Științifică, 1959, 233 p.
Berciu-Drăghicescu, Adina. Personalități ale științelor informării și documentării din spațiul românesc. București: Editura Universității din București, 2008, 191 p.
Comănescu, Mirela. Prețuitori ai arhivelor: Damian P. Bogdan. În: Revista Arhivelor, nr.1, anul LXXXIII, vol. LXVIII (68), 2006, p. 127-132.
Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, 469 p.
