Între bioetică și arta cinematografică. De la specialitate spre divertisment

Titlu: Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică
Autor: Maria Sinaci
Editura: Eikon
An apariție: 2021
Număr de pagini: 282

Cărțile de specialitate sunt, în primul rând, instrumente utile de informare, având capacitatea de a lărgi orizontul cunoașterii. De cele mai multe ori, sunt lăsate pe raft, iar în locul lor alegem ceva mai abordabil, cum ar fi cărțile de poezie sau proză. Nu e deloc de mirare că ele ajung să fie răsfoite doar de un public restrâns. Este de la sine înțeles că lectura unei cărți de specialitate nu este una simplă. Nu este ceva ce ai putea citi într-o după-amiază de duminică.

Cu toate acestea, nu e cazul să fim descurajați. Mai ales că mulți autori se străduiesc ca volumele lor să fie accesibile, tocmai pentru că știu că tratează subiecte cu un grad mai mare de dificultate.

O astfel de lucrare este și cartea Mariei Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică. Doctor în Filozofie și conferențiar universitar la Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Educație fizică și Sport la Universitatea de Vest ,,Vasile Goldiș” din Arad, autoarea nu se află la prima lucrare în care tratează subiecte precum bioetica, neuroetica, valoarea religioasă și etica globală. De această dată, încearcă să inițieze cititorul în domeniul bioeticii, să circumscrie și să contextualizeze apariția acestei noi discipline. Rezumând nepermis de mult, bioetica este disciplina care îmbină cunoașterea științifică biologică cu cea filozofică a valorilor umane. Cu alte cuvinte, cum să ne raportăm moral și etic atât la trupul  nostru, cât și la mediul înconjurător, în condițiile în care trăim într-o lume transformată din ce în ce mai mult de tehnologie. Cele mai bune exemple sunt intervențiile medicale, precum transplantul de organe, contracepția artificială, avortul, sterilizarea, utilizarea organelor artificiale, fertilizarea in vitro, chimioterapia și multe alte proceduri, unde este foarte greu de stabilit când acționăm pentru binele umanității și când ne jucăm de-a Dumnezeu. Este o carte antrenantă, bine structurată, cu multe trimiteri la marii filozofi antici, dar și la cei moderni. O carte care dezbate unul dintre subiectele cele mai presante ale timpurilor noastre – tehnologia, unde tragem linia? Cum facem diferența între tehnologia care vine în ajutorul dezvoltării umane și cea care are potențialul de a ne duce la autodistrugere?

Titlu: Au fost odată două oraşe. New York şi Bucureşti la 1900
Autor: Mariana Neț
Editura: Corint/Istorii Urbane
An apariție: 2021
Număr de pagini: 398

Au fost odată două oraşe. New York şi Bucureşti la 1900 de Mariana Neţ este o carte care intrigă. Ce ar putea avea în comun New York-ul și Bucureștiul? Dacă ne uităm cu ochii de azi, mai nimic. Dar ne dăm seama repede că autoarea, cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, ne-a  pregătit o mare surpriză. Vorbim despre cum arătau cele două orașe în perioada 1865-1914. Nu este doar o incursiune în istoria modernizării și a consolidării identității celor două orașe, ci aflăm multe și despre moda vremii, preferințele gastronomice, muzicale și literare, despre infrastructura orașelor și arhitectura clădirilor, despre miresmele care inundau străzile. Sunt pagini din care descoperim cum au fost reprezentate cele două orașe în ghiduri, în cărți poștale și ilustrate, dar și cum erau percepute marile invenții precum iluminatul electric, telefonul și cinematograful.

Cele două metropole nu aveau niciun fel de legături pe atunci, „visul american” nu ajunsese încă la noi, eram o țară orientată spre modelul parizian. De fapt, toate marile orașe, cele care doreau să fie cunoscute drept orașe moderne, aspirau să se asemene cu Parisul. După cum bine știm, Bucureștiul era cunoscut până pe la jumătatea secolului trecut ca „Micul Paris”, cu ușoare reminiscențe orientale. La un moment dat, ni se dezleagă și enigma alăturării celor două orașe: New York-ul din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost denumit în ghiduri „un al doilea Paris”.

Merită să precizăm și faptul că volumul de față este o traducere a lucrării Once upon Two Cities. A Parallel between New York and Bucharest by 1900, apărută în 2016, la editura americană Common Ground.

Titlu: Arta cinematografică între filosofie și psihanaliză
Autor: Marius Dumitrescu
Editura: Sedcom Libris
An apariție: 2021
Număr de pagini: 412

Arta cinematografică între filosofie și psihanaliză pune sub lupă ceea ce numim adesea „cea de-a șaptea artă”. Autorul este doctor în Filozofie și profesor la Facultatea de Filozofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În cursurile sale abordează tematici diverse, precum filozofia modernă, psihanaliza artei, antropologie filozofică, teorii ale argumentării și interpretării, filozofia și arta cinematografică. Volumul de față poate fi parcurs de toți iubitorii de filme, care vor să învețe mai multe despre cinematografie și să înțeleagă mai bine mesajele ascunse din spatele cadrelor. Filmele au un rol însemnat în viața noastră, dar de cele mai multe ori nu mai reflectăm asupra lor. Ele sunt acolo, există, sunt parte din noi, sunt obiectul fericirii noastre, au puterea să ne facă să râdem sau să plângem, să ne enervăm sau să ne speriem. Poate ați dat peste filme care nu au trezit nicio emoție în voi. Desigur, gusturile diferă, unii au o slăbiciune pentru filmele romantice sau pentru cele de acțiune, fiecare percepe un film prin prisma trăirilor proprii, a lecturilor sau chiar a educației cinematografice. Însă este absolut necesar ca filmul să transmită ceva. Prin asta diferă un film bun de unul prost. În prezentul volum, avem ocazia să parcurgem o istorie scurtă a cinematografiei, să vedem care filme au reușit să schimbe lumea și să influențeze comportamentul uman, care sunt arhetipurile folosite și principiile de bază pentru realizarea unui scenariu. Nu în ultimul rând,  aflăm despre importanța starului de cinema și multe altele. Dar printre cele mai importante „învățăminte” ale cărții un loc de frunte ocupă ideea procesului de transfer rezultat din proiecție-identificare. Cu alte cuvinte, scopul unui film este să transmită o emoție, oricare ar fi ea, iar dacă nu reușește înseamnă că nu și-a îndeplinit misiunea. Partea teoretică este îmbinată armonios cu multe exemple concrete din filme. E un mare câștig pentru cititor nu doar pentru că își poate îmbogăți repertoriul personal de filme, ci și pentru că, de aici încolo, va privi filmele cu un ochi format.

Mai multe de la același autor

Articole similare

spot_img

Ultimele articole

Biblioteca în era digitală – păstrător și generator de cunoaștere

Trăim într-o societate informațională globală. Extragerea și utilizarea cunoașterii are consecințe profunde la nivel economic, social, politic și cultural. Avansul tehnologic constant ne copleșește...

O revistă suflet și spirit

În zilele noastre, comunicarea publică a devenit pentru orice instituție o îndeletnicire esențială, de care depinde însuși bunul mers al lucrurilor. Dintre toate căile...

Dezvoltarea colecțiilor electronice. particularități

Biblioteca actuală trebuie să asigure accesul neîngrădit la colecţii şi să furnizeze servicii specializate de calitate, răspunzând nevoilor informaţionale din toate domeniile cunoașterii, prin...

Abonează-te la newsletter!

Dacă vrei să fii printre primii care află de noile noastre articole publicate