În 2013, Federația Internațională a Asociațiilor și Instituțiilor Bibliotecare (IFLA) a lansat primul „Trend Report”, o publicație ce reunea opinii semnate de personalități marcante, lideri de opinie din diverse domenii – de fapt, o colecție a tendințelor care aveau potențialul de a modela viitorul. Nu vorbim doar despre tendințele din domeniul biblioteconomiei, ci din sfera mai largă a informației și cunoașterii, de întregul „ecosistem” din care fac parte bibliotecile. Iar menirea acestui raport nu era doar cea de a informa, ci și de a încuraja bibliotecile să includă tendințele respective în strategiile și proiectele lor, și, astfel, de a participa activ la conturarea propriului lor viitor.
Ultima ediție, lansată în 2024 la IFLA Information Futures Summit din Brisbane, a fost coordonată de prof. Michael Dezuanni și dr. Kim Osman de la Universitatea de Tehnologie din Queensland. Această ediție se remarcă prin două contribuții esențiale: investigarea modului în care tendințele interacționează între ele prin scenarii concrete și prezentarea unor metode practice pentru aplicarea acestora.
În prima parte a acestui articol, aruncăm o privire asupra tendințelor adunate de experții IFLA pentru cel mai recent raport: este vorba despre șapte tendințe principale și douăzeci și nouă de tendințe secundare care își vor lăsa amprenta asupra peisajului informațional actual, împreună cu soluțiile propuse pentru cele mai problematice dintre ele.
Schimbări în practicile din sfera informației și a cunoașterii
Echitate și diversitate
Potrivit Whose Knowledge, citat de publicația IFLA, cea mai mare parte a informațiilor care pot fi accesate pe internet e publicată de bărbați albi din Europa și America de Nord. De altfel, la nivel global se observă nevoia tot mai mare de diversitate în spațiul informațional, mai precis, de a regăsi în media și în spațiul digital conținut – și creatori de conținut – aparținând comunităților marginalizate. În plus, apar din ce în ce mai multe modalități de a include în culturile dominante cunoștințele care nu sunt întotdeauna păstrate în scris și sistemele de cunoaștere tradiționale, non-occidentale. Nevoia de reprezentare reflectă, de fapt, aspecte socioculturale și geopolitice, cu tot cu inegalitățile și inechitățile lor, iar toate acestea au consecințe asupra modului de a crea, distribui și folosi informația.
Răspândirea informațiilor false
Dezinformarea a fost una dintre manifestările problematice care s-au amplificat în cursul pandemiei de COVID-19 și continuă și azi să afecteze sănătatea publică, precum și încrederea în știință, autorități și media. Informațiile false și-au găsit mediul perfect pentru propagare în rețelele de socializare, care sunt concepute pentru a capta atenția utilizatorilor și a facilita partajarea rapidă a conținutului, devenind sursele principale de informații și știri pentru o anumită parte a societății, în special pentru tineri. Iar fenomenul deepfake și înmulțirea surselor îndoielnice de știri nu au făcut decât să sporească vulnerabilitatea acestor utilizatori.
Recomandările IFLA: rezistența în era post-adevăr nu necesită doar soluții tehnice, ci și o abordare socioculturală, dezvoltarea abilităților de gândire critică fiind esențială pentru utilizatorii platformelor de socializare.
Platformizarea și silozurile informaționale
IFLA remarcă dependența tot mai mare de platforme digitale pentru diverse activități: știri, divertisment, participare la viața comunității, comunicare, comerț, chiar și muncă. Studiile Pew Research Center arată că adulții sub 30 de ani preferă să folosească rețelele de socializare pentru știri și opinii în timp real, în detrimentul surselor clasice de știri.
Dacă în zonele mai dezvoltate din punct de vedere economic modul de producere și diseminare a informației și știrilor se adaptează continuu la schimbările tehnologice, în alte zone există așa-numitele „silozuri informaționale”: informațiile sunt încapsulate, blocate sau distribuite exclusiv pe anumite platforme digitale, ceea ce poate limita accesul echitabil la informație pentru întreaga comunitate.
Recomandările IFLA: Combaterea efectului de „silo” în distribuția informațiilor implică descentralizare, acces deschis și colaborare, prin măsuri precum: diversificarea canalelor de distribuție, crearea de platforme media deschise, care nu solicită crearea unui cont sau autentificare, folosirea standardelor open access pentru știri de interes public, distribuția echitabilă a informațiilor prin parteneriate între redacții, reglementarea platformelor și revizuirea algoritmilor utilizați de platforme pentru a nu favoriza doar conținutul viral sau sponsorizat, ci și pe cel informativ, verificat.
Reglementare versus bunăstare
Misiunea de reglementare a platformelor digitale și a rețelelor de socializare aduce cu sine riscuri precum cenzura și restrângerea accesului la informație. În multe țări, fenomenul este deja prezent: sub pretextul suveranității digitale, autoritățile limitează libertatea de exprimare și informare, prin intermediul legislației excesive referitoare la defăimare și chiar al blocării accesului la internet.
Însă conceptul de suveranitate digitală este vag și este interpretat diferit: de la guverne ce doresc controlul infrastructurii digitale pentru securitatea națională la companii locale care se opun monopolului platformelor străine, de la comunități indigene ce doresc să-și protejeze cunoștințele și resursele, până la indivizi care doresc să aibă controlul asupra propriilor date personale.
Recomandările IFLA: O abordare globală coerentă, pentru a evita pericolul fragmentării internetului în rețele naționale izolate – exact opusul conceptului care s-a dorit a fi World Wide Web – și reglementarea colaborativă, pentru a nu restricționa fluxul de informație între țări și a nu reduce transparența sistemelor informaționale.
Personalizarea conținutului
În era digitală, livrarea personalizată a informației aduce beneficii importante (alertarea populației în caz de dezastre sau facilitarea accesului la servicii sociale), însă ridică și probleme legate de încălcarea intimității utilizatorilor și limitarea diversității informaționale la care publicul are acces.
Tehnologia nu schimbă doar modul de creare și distribuire a informației, ci și maniera de interacțiune cu aceasta, prin formate condensate: aplicațiile de microlearning („învățare în doze mici”), videoclipurile scurte (TikTok, YouTube Shorts, Instagram Reels), care oferă informații rapide și transformă teme complexe în conținut accesibil, și forme de jurnalism narativ, care, încercând să combată oboseala informațională, explică succint subiecte complexe, oferă soluții și abordează povești de viață motivaționale și emoționante.
Este clar că, între algoritmi și storytelling, modul în care consumăm și înțelegem informația trece printr-o schimbare majoră. Însă platformele digitale pot întări structurile de putere existente și pot marginaliza în continuare vocile mai puțin auzite. De altfel, mișcările sociale precum Black Lives Matter, Me Too și lupta pentru dreptul la căsătorie al comunității LGBTQA+ au adus în prim-plan nevoia de reprezentare în cadrul instituțiilor.
Recomandările IFLA: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) subliniază importanța unei democrații incluzive, în care grupurile subreprezentate (tinerii, femeile și minoritățile) nu doar participă, ci sunt și activ reprezentate în structurile de conducere, dar și în rândul funcționarilor din administrația publică, pentru ca aceste structuri să fie mai diverse, reprezentative și receptive la nevoile societății și să răspundă real nevoilor acesteia.
Efectul transformator al tehnologiei asupra societății
Inteligența artificială generativă
Spre deosebire de AI-ul tradițional, care poate să analizeze date și să facă predicții, inteligența artificială generativă are capacitatea de a crea date și conținut nou – text, imagini, muzică sau cod – bazându-se pe datele folosite în procesul de antrenare și ca răspuns la solicitările utilizatorului.
AI-ul generativ are un potențial major de a transforma radical peisajul informațional și de a redefini modul în care învățăm, lucrăm și comunicăm, fiind deja folosit în instituții (educație, sănătate, cercetare, automatizare) și în viața cotidiană.
Cercetătorii avertizează, totuși, că impactul său este dificil de anticipat pe deplin, chiar și pe termen mediu, având în vedere riscurile care nu sunt încă bine înțelese. În lipsa unor reguli clare, extinderea rapidă a AI-ului generativ ridică semne de întrebare demne de luat în calcul. Unul dintre ele ar fi drepturile de autor, atât în ceea ce privește datele folosite pentru antrenare, cât și conținutul generat. Un alt semn de întrebare e legat de calitatea și diversitatea datelor pe care aceste sisteme le folosesc pentru a „învăța”. Dacă modelele AI sunt antrenate doar pe informații dominante – în limbi de circulație internațională sau din surse limitate – există riscul ca limbile de circulație restrânsă, informațiile mai puțin populare sau vizibile și punctele de vedere ale grupurilor marginalizate să fie ignorate sau distorsionate. Această situație poate duce la inechități în accesul la cunoaștere (mai ales în educație) și la incertitudine în ceea ce privește relevanța și veridicitatea informațiilor.
Recomandările IFLA: Implicarea sistemului de educație în stimularea gândirii critice, astfel încât elevii să dezvolte competențe care să le permită nu doar să utilizeze tehnologia, ci și să înțeleagă cum funcționează aceasta și ce riscuri implică în viața de zi cu zi.
Totodată, e de dorit să existe un echilibru în materie de reglementare, între a asigura utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale prin promovarea unor sisteme digitale sigure și transparente, și reglementarea excesivă sau insuficientă, care poate limita inovația și accesul la informație.
Tehnologia deepfake
Este un tip de conținut digital (video, audio sau imagine) creat cu ajutorul AI care imită în mod convingător o persoană, folosind algoritmi de învățare automată, împreună cu software de recunoaștere facială, de sintetizare a vocii sau de manipulare a textului.
Tehnologia deepfake este folosită pentru divertisment, dar și în scopuri imorale, precum dezinformarea, șantajul digital sau compromiterea imaginii publice a unei persoane, și poate fi greu de detectat fără instrumente avansate sau formare specializată. Conținutul deepfake se propagă rapid pe rețelele sociale și amplifică dificultățile deja existente legate de combaterea informațiilor false. Potrivit lui Michael Wade, care conduce Centrul Global de Transformare Digitală în cadrul IMD Elveția, tehnologia deepfake se va extinde semnificativ, punând sub semnul întrebării ideea de adevăr și având consecințe profunde în domenii precum politica, guvernanța corporativă și securitatea informațională.
Recomandările IFLA: având în vedere că percepția informației este adesea modelată de convingerile individuale preexistente, educația media devine un instrument indispensabil pentru dezvoltarea capacității de a discerne conținutul manipulat.
Tehnologiile de realitate mixtă
Metaversul și tehnologiile care permit accesul la acesta (realitate augmentată, realitate mixtă și realitate virtuală) au fost promovate în mass-media ca o tendință definitorie pentru următorul deceniu.
Conceptul de metavers prezintă numeroase oportunități pentru incluziunea digitală: educație imersivă, formarea de relații la nivel global și accesul la servicii și experiențe pentru persoanele cu dizabilități. De exemplu, metaversul poate fi utilizat pentru a extinde opțiunile de învățare și a oferi elevilor acces la experiențe inaccesibile în mediul fizic, permițând „participarea” la evenimente istorice, vizualizarea elementelor geometrice, explorarea planetelor și multe altele. Cu toate acestea, experții avertizează că metaversul riscă să reproducă problemele existente în societatea digitală, cum ar fi accesul, costurile și securitatea și confidențialitatea datelor, dar și a conținutului generat.
Recomandările IFLA: dezvoltarea unor măsuri solide de protecție a utilizatorilor și a datelor împărtășite sau generate prin folosirea tehnologiilor de realitate mixtă.
Evoluția tehnologiei care permite accesul la internet
În ultimii ani, tehnologiile digitale și infrastructura care permite accesul la internet au evoluat rapid, trecând de la conexiunile fixe la cele wireless – precum internetul mobil de bandă largă, rețelele Wi-Fi și tehnologiile prin satelit –, iar pentru următorul deceniu se preconizează adoptarea rețelelor 6G, F6G și Wi-Fi 8.
Extinderea accelerată a infrastructurii e generată în mare parte de popularitatea platformelor de streaming precum Netflix (mai ales pe continentul american și în zona Asia –Pacific) și YouTube (în Europa, Orientul Mijlociu și Africa), dar și a jocurilor online. Însă această tranziție aduce cu sine și riscuri, precum excluderea digitală și economică pentru comunitățile cu infrastructură deficitară. Raportul IFLA subliniază acest dezechilibru: în timp ce 89% din populația țărilor cu venituri mari beneficiază de acoperire 5G, în țările cu venituri mici doar 1% din populație are acces la această tehnologie. Mai mult, în regiunile cele mai sărace, 3G rămâne tehnologia predominantă, iar peste 20% din populație nu are deloc acces la internet.
Replicile virtuale
Conceptul de digital twin – o replică virtuală a unui obiect sau sistem, actualizată în timp real și bazată pe simulare și învățare automată pentru luarea deciziilor – câștigă amploare la scară globală. Deși conceptul nu este nou, un exemplu notabil fiind modelul folosit pentru salvarea misiunii Apollo 13 din 1970, progresele tehnologice recente permit crearea de gemeni digitali pentru obiecte, orașe și chiar națiuni. Raportul IFLA oferă un exemplu interesant: Tuvalu, un mic stat insular care se confruntă cu efectele severe ale schimbărilor climatice. Guvernul său construiește un geamăn digital al țării, pentru a păstra în mediul virtual identitatea, cultura și funcționarea statală, chiar și după dispariția fizică a teritoriului. Inițiativa oferă, totodată, un spațiu online pentru diaspora tuvaleză, cu oportunități de relaționare, culturale și de afaceri. Tuvalu devine astfel un proiect-pilot, o ocazie de a studia potențialul, riscurile legate de confidențialitate și dilemele etice ale tranziției digitale globale (oare vor ajunge soluțiile digitale să înlocuiască responsabilitatea față de lumea reală?).
Tehnologia evoluează, dar cresc și riscurile
Odată cu avansul tehnologiei, cresc și riscurile de securitate cibernetică, atât pentru sectorul privat, cât și pentru cel guvernamental, educațional și cultural. Incidentul petrecut în 2024 la British Library arată cât de dificilă este restabilirea sistemelor afectate și subliniază importanța securității cibernetice.
Atacurile informatice devin tot mai frecvente și sofisticate, fiind adesea orchestrate de grupuri organizate și, deși rata generală a incidentelor nu a crescut semnificativ, impactul lor e mai puternic, iar din ce în ce mai multe atacuri vizează direct consumatorii.
Recomandările IFLA: integrarea elementelor de protecție a utilizatorilor încă din faza de proiectare a tehnologiei, o colaborare strânsă între mediul privat și autorități precum și soluțiile de tipul blockchain.[1]
Încrederea intră în tranziție
Reconfigurarea încrederii
La nivel internațional, 2024 a fost un an electoral important, în care peste patru miliarde de oameni au fost așteptați la urnele de vot. În acest context, a devenit evidentă scăderea alarmantă a încrederii publicului în autorități, instituții și mass-media.
Conform unui raport Deloitte, la nivel global, încrederea în guverne e aproape de un minim istoric, iar cetățenii caută tot mai mult soluții colaborative, în afara instituțiilor tradiționale. Prin contrast, mediul de afaceri e perceput drept mai competent și mai etic decât autoritățile, potrivit Edelman Trust Barometer. În ceea ce privește instituțiile mass-media, ele rămân unele dintre cele mai puțin de încredere structuri, cu precădere în rândul grupurilor marginalizate, mai ales în contextul actual de incertitudine economică și socială.
Recomandările IFLA: OECD subliniază nevoia urgentă ca autoritățile să dezvolte sisteme mai bune pentru a gestiona informațiile și comunicarea din spațiul public, să răspundă mai bine nevoilor cetățenilor, să combată abuzul de putere și să pună accent pe integritate.
Declinul jurnalismului local
Dispariția redacțiilor locale afectează mod disproporționat comunitățile deja vulnerabile din punct de vedere social și economic. Pe fondul digitalizării serviciilor publice și al migrării presei locale către spațiul virtual, apar așa-numitele „deşerturi informaţionale” – zone în care lipsește o sursă constantă și credibilă de jurnalism local. Fenomenul este amplificat de creșterea costurilor de tipărire, slăbirea rețelelor de distribuție și consolidarea proprietății media în mâinile unor mari corporații, în detrimentul jurnaliștilor locali, care au o legătură directă cu comunitățile respective; prin urmare, locuitorii din aceste regiuni ajung să se bazeze pe rețele sociale sau pe sursele naționale de știri. Cu toate acestea, cererea pentru știri locale relevante rămâne ridicată – oamenii doresc un jurnalism care să le reflecte experiențele și să fie adaptat nevoilor reale ale comunității, nu materiale standardizate.
Declinul jurnalismului local, împreună cu diminuarea încrederii în mass-media, generează o scădere a încrederii în alte instituții publice, care, în mod tradițional, erau trase la răspundere de presa locală.
Accesul deschis la informație: ideal versus realitate
Promisiunea inițială a internetului – un spațiu deschis pentru schimbul liber de cunoștințe – a stat la baza unor mișcări precum software-ul open source și accesul deschis la informație, care au rezonat profund cu valorile educației și misiunea bibliotecilor, în special în ceea ce privește democratizarea cunoașterii.
Însă dezvoltarea economiei digitale a adus provocări majore: astăzi, mediul digital este dominat de platforme comerciale care monetizează datele utilizatorilor și limitează accesul liber la conținut. Multe instituții de cercetare și educație solicită accesul public la rezultatele finanțate din fonduri publice, dar se confruntă cu presiuni financiare și tehnologice. Publicarea în regim de acces deschis implică taxe mari, dar, similar cu taxele impuse de edituri pentru jurnale și baze de date academice, costurile restricționează accesul, afectând cercetătorii din țările cu resurse reduse.
Recomandările IFLA: dezvoltarea politicilor de digital commons (bunuri comune digitale), care gestionează resursele astfel încât să asigure accesul democratic al publicului larg, permițând, în același timp, generarea de valoare economică. Totodată, se pune accentul pe promovarea modelelor echitabile de acces deschis, precum revistele științifice cu acces deschis complet (care nu percep taxe nici pentru publicare, nici pentru acces) sau cele care permit autorilor să publice o versiune a articolului, preprint sau postprint, într-un repozitoriu online accesibil publicului.
Costul ascuns al accesului digital: datele personale
Trăim în era Internet of Things – acea rețea de dispozitive fizice conectate la internet (telefoane, ceasuri inteligente, electrocasnice, mașini sau senzori) care colectează, trimit și primesc date între ele fără intervenție umană directă și ne oferă acces facil și rapid la informații. De fapt, tehnologia este omniprezentă și interconectată, iar folosirea serviciilor digitale implică tot mai des cedarea unor date personale.
În plus, instrumentele automate devin tot mai greu de detectat și au un impact din ce în ce mai mare în viața publică, punând în pericol drepturile cetățenești, confidențialitatea și calitatea discursului democratic. Un exemplu în acest sens îl constituie boții sofisticați, integrați în spațiile civice digitale precum rețelele de socializare, forumurile online, site-urile de știri etc. Acești boți pot colecta date, distribui informații și simula interacțiuni reale pentru a manipula conversații sau a crea impresia unui consens artificial, influențând opinia publică și interferând cu procese democratice prin propagandă sau exploatare emoțională.
La asta se adaugă tehnologii mai puțin cunoscute, precum geolocalizarea și recunoașterea facială, care ridică probleme serioase legate de supraveghere și geoprivacy, înțelese de prea puțini utilizatori.
Conform unei analize recente, persoanele care dispun de competențe digitale avansate pot gestiona mai eficient setările de confidențialitate; nu și persoanele din medii defavorizate, fără acces la educație digitală, care sunt adesea constrânse să își cedeze datele pentru a beneficia de informațiile și serviciile de care au nevoie. Acest dezechilibru dezvăluie o nouă formă de inegalitate, în care intimitatea devine un privilegiu al celor educați.
Recomandările IFLA: este imperativ ca sistemele de educație să pregătească cetățenii – de la o vârstă fragedă – pentru a-și apăra drepturile digitale.
Competențe noi la vremuri noi
Transformări pe piața muncii
Lumea se confruntă cu un deficit global de talente și cu o cerere în creștere pentru persoane care dețin competențele digitale necesare folosirii tehnologiilor emergente. Raportul Future of Jobs 2023 al World Economic Forum prevede o schimbare structurală majoră a pieței muncii în următorii cinci ani și estimează o diferență de 14 milioane între locurile de muncă desființate și cele care vor fi create, ceea ce indică nevoia de reconversie profesională și de dezvoltare a competențelor digitale, atât pentru angajații actuali, cât și pentru cei vulnerabili în fața tranziției digitale.
Asociația Americană a Bibliotecilor atrage atenția asupra faptului că impactul inteligenței artificiale asupra pieței muncii va amplifica dificultățile legate de formarea profesională, în special în ceea ce privește dezvoltarea gândirii critice, creativității și competențelor socio-emoționale. Aceste abilități sunt esențiale, mai ales pentru specialiștii în informație și cunoaștere, care joacă un rol crucial în facilitarea accesului la resurse informaționale și în promovarea utilizării eficiente a acestora într-o economie digitală.
Recomandările IFLA: alfabetizarea digitală nu poate fi lăsată exclusiv în sarcina sistemului educațional, ci angajatorii trebuie să investească în formarea continuă, adaptată cerințelor în schimbare ale pieței.
Alfabetizarea media și informațională
Capacitatea de a căuta, evalua critic și folosi responsabil informația, indiferent de format (oral, scris sau digital) este esențială într-o lume dominată de știri false, deepfake-uri și scăderea încrederii în instituții. Spațiul informațional evoluează constant, iar dezvoltarea acestor abilități devine vitală pentru ca indivizii (și prin ei, comunitățile) să fie informați, creativi și rezilienți. Un studiu realizat de Pew Research arată că alfabetizarea digitală la scară largă are potențialul de a reanima sursele de știri și informații credibile și, astfel, de a atrage din nou interesul și încrederea publicului.
Recomandările IFLA: colaborarea între instituții, media și societatea civilă pentru combaterea dezinformării, promovarea gândirii critice și susținerea accesului la informație de calitate.
De asemenea, este esențial ca noile instrumente digitale și sistemele umane și tehnologice să fie gândite și proiectate pentru a asigura verificarea, accesibilitatea, actualizarea și arhivarea corectă a informațiilor.
Competențe = siguranță
Reuniunea Global Anti Scam Summit a semnalat creșterea alarmantă a fraudelor din ce în ce mai sofisticate și dificil de detectat, mai ales a celor bancare, cu un impact disproporționat asupra grupurilor vulnerabile. Dezvoltarea inteligenței artificiale amplifică riscurile, iar multe victime nu raportează fraudele din rușine, ceea ce agravează problema.
Recomandările IFLA: pe lângă soluțiile tehnice și reglementările necesare, educația digitală este vitală pentru protejarea persoanelor vulnerabile și pentru asigurarea unei participări informate și sigure în spațiul digital.
Distribuția inegală a tehnologiilor digitale
Diviziunea digitală
Aproximativ o treime din populația lumii – în special locuitorii din zone rurale sau izolate și regiunile mai puțin dezvoltate – nu are acces la Internet. Excluderea digitală este interconectată cu alte forme de dezavantaj social, precum sărăcia, nivelul scăzut de educație, șomajul și inegalitățile de gen și vârstă. Iar decalajul a crescut în timpul pandemiei de COVID-19.
Dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale riscă să accentueze aceste inegalități, întrucât tehnologiile AI necesită o infrastructură bună, conexiuni rapide și echipamente performante – resurse inaccesibile pentru mulți. Astfel, atât indivizii care nu dispun de cele de mai sus, precum și națiunile cu acces limitat la tehnologie riscă să rămână în urma celor care pot beneficia pe deplin de oportunitățile aduse de economia digitală și de AI.
Recomandările IFLA: soluționarea inegalităților digitale necesită intervenții mai cuprinzătoare decât simpla furnizare de dispozitive și conexiuni: trebuie să țină cont de nevoile reale ale celor excluși și să le ofere șanse egale de a participa la viața digitală.
Migrarea serviciilor esențiale către online
Migrarea serviciilor esențiale (din mediul de stat și privat) către online aduce avantajul unor servicii mai rapide și eficiente, însă impune utilizarea unei identități digitale pentru accesarea acestora, ceea ce poate amplifica excluziunea digitală pentru grupurile vulnerabile. Deși majoritatea țărilor membre OECD au implementat planuri naționale pentru reducerea diviziunii digitale, lipsa competențelor digitale și a accesului la tehnologie rămâne o barieră semnificativă pentru accesarea serviciilor publice.
Guvernele din întreaga lume dezvoltă soluții de identitate digitală – un fel de „buletin digital” – care să permită cetățenilor să acceseze diverse servicii publice de pe telefon sau calculator Uniunea Europeană își propune ca până în 2030, cel puțin 80% dintre cetățeni să poată folosi o astfel de identitate digitală. Țări ca Danemarca sau Estonia sunt deja avansate în acest domeniu, dar și-au dat seama că nu toți oamenii pot ține pasul cu digitalizarea serviciilor guvernamentale și riscă să nu mai aibă acces la servicii de bază.
Recomandările IFLA: adoptarea unor soluții pentru sprijinirea celor care au dificultăți, oferindu-le instruire, alternative sau asistență. În acest context, organizațiile de sprijin joacă un rol crucial în compensarea lipsei de acces și în facilitarea incluziunii digitale.
Cadre culturale incluzive pentru un viitor echitabil
Una dintre tendințele prezente cu precădere în fostele puteri coloniale ale lumii se referă la modul de organizare a informațiilor, care reflectă adesea o viziune occidentală, cu influențe coloniale sau opresive, ce pot exclude vocile și perspectivele unor comunități întregi. Astfel, devine necesară dezvoltarea unor cadre culturale incluzive și se propun noi abordări privind colectarea, traducerea, partajarea și dreptul de proprietate, care să reflecte diversitatea de perspective și să promoveze echitatea informațională. Construirea unui viitor mai echitabil înseamnă și să ascultăm mai multe voci, să păstrăm diversitatea culturală și să facem loc pentru alte feluri de a înțelege lumea.
Deși conceptul de decolonizare este controversat, iar procesul în sine este complex, tot mai mulți specialiști recunosc nevoia de a schimba modul în care valorificăm cunoașterea. Un exemplu important este dat de populațiile indigene, care își revendică dreptul de a controla și folosi datele ce le privesc în conformitate cu valorile și tradițiile lor, utilizând în acest sens principiile de gestionare a datelor științifice.
Recomandările IFLA: bibliotecile și alte instituții culturale au început deja să-și regândească practicile curatoriale, pentru a fi mai incluzive și reprezentative.
Sistemele informatice consumă tot mai multe resurse
Economia verde
Creat cu scopul de a combate schimbările climatice, conceptul de economie verde înseamnă mai puțină poluare, folosirea mai eficientă a resurselor și incluziune socială. În acest sens, se pune accent pe stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă prin investiții publice și private în activități economice, infrastructură și active care contribuie la reducerea poluării și a emisiilor, creând locuri de muncă și protejând în același timp mediul înconjurător.
Amprenta ecologică a societății digitale
Creșterea gradului de conectivitate digitală are implicații semnificative asupra mediului, afectând în mod disproporționat comunitățile cel mai puțin conectate, care sunt, totodată, cele mai vulnerabile la schimbările climatice.
Recomandările IFLA: Alianța pentru Internet Accesibil subliniază necesitatea unor politici de broadband care să extindă internetul în zone izolate, cu efecte minime asupra planetei, și propune investiții în competențe digitale, servicii de guvernare electronică și promovarea reparațiilor dispozitivelor, pentru reducerea deșeurilor electronice.
Institutul Universitar al Națiunilor Unite pentru Mediu și Securitate Umană susține că o tranziție către o economie verde, axată pe bunăstare, nu doar pe creștere economică, poate contribui la reducerea riscurilor globale și la un viitor mai sustenabil pentru toți.
Gestionarea deșeurilor electronice
Conform Global E-waste Monitor 2020, în 2019, omenirea a produs peste 53 de milioane de tone de deșeuri electronice, și până în 2030 se estimează că această cantitate aproape se va dubla. Așadar, deșeurile electronice (e-waste) cresc alarmant și proporțional cu consumul intensiv de dispozitive electrice și electronice cu durată scurtă de viață și opțiuni reduse de reparație.
Recomandările IFLA: economia circulară încurajează reutilizarea, precum și reducerea consumului și a dependenței de resurse finite, ilustrată de inițiative precum: „Libraries of Things” („bibliotecile de obiecte”) și politicile publice care includ gândirea ecologică în toate domeniile (de la achiziții publice la educație digitală).
Apartenența socială: oamenii au nevoie de comunitate
Izolarea socială
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ una din patru persoane vârstnice și între 5% și 15% dintre adolescenți se confruntă cu acest fenomen. Cercetările arată că impactul izolării sociale asupra mortalității este comparabil cu cel al unor factori de risc bine stabiliți, precum fumatul, obezitatea sau inactivitatea fizică.
Izolarea socială este adâncită și de diminuarea coeziunii sociale, mai ales în contextul post-pandemic și al divizării accentuate din mediul online.
Recomandările IFLA: având în vedere că nu există o soluție unică aplicabilă tuturor situațiilor, sunt necesare intervenții adaptate specificului individual și comunitar, menite să întărească legăturile sociale și să reducă sentimentul de izolare.
Evenimentele locale contribuie la consolidarea comunităților
Continuând ideea anterioară, în această perioadă economică dificilă, cu resurse limitate, spirtul de coeziune și solidaritate socială este din ce în ce mai important. Aplicarea unor soluții naționale uniforme este ineficientă pentru comunități marcate de istorii și nevoi locale distincte, însă participarea la evenimentele și inițiativele locale cu caracter comunitar facilitează reconectarea socială și mobilizarea grupurilor diverse.
Bibliotecile (și bibliotecarii), spre exemplu, sunt considerați colaboratori-cheie în proiectele care abordează mari probleme sociale, precum alfabetizarea, educația, sănătatea sau redresarea economică, și, după cum subliniază Asociația Americană a Bibliotecilor, vor fi din ce în ce mai frecvent solicitate să participe la proiecte care utilizează un model de impact colectiv.
Practicile narative ca liant între generații și comunități
Povestirea intergenerațională presupune implicarea persoanelor aflate în diferite etape ale vieții în schimbul de experiențe și istorii personale, contribuind la transmiterea valorilor, la înțelegerea contextelor istorice locale și a identității colective. Reprezintă una dintre practicile culturale cu potențial în consolidarea comunităților, în dezvoltarea sentimentului de apartenență și în facilitarea dialogului între generații și reflectă o nevoie profundă de reconectare afectivă cu locul prin povești autentice, spuse chiar de cei care trăiesc în comunitatea respectivă. Totodată, este o metodă de explorare umanistă a îmbătrânirii, memoriei colective și apartenenței culturale.
Comunitățile digitale
În timp ce unele persoane caută să-și împlinească nevoia de apartenență în comunități locale, altele apelează la comunitățile sau grupurile online construite în jurul pasiunilor comune. Potrivit unui studiu realizat de Facebook și Universitatea NYU, în 11 dintre cele 15 țări analizate, respondenții consideră că cele mai importante grupuri din viața lor sunt cele online.
Aceste comunități digitale – unele cu milioane de membri – se situează deseori în afara sistemelor tradiționale, oferă un grad ridicat de accesibilitate și atrag oameni diferiți din medii variate.
Totuși, multe dintre aceste grupuri sunt închise, iar conținutul creat de membrii lor rămâne inaccesibil pentru cei din afara comunității. Un exemplu clar este cel al comunităților de gaming (jocuri video), care s-au dezvoltat semnificativ în timpul pandemiei, jucând un rol important în reducerea izolării sociale și a singurătății. Având în vedere că industria jocurilor video își menține nivelurile ridicate de activitate din perioada pandemică, se estimează o continuare a expansiunii acestor comunități digitale.
Munca: abordări flexibile
În urma pandemiei din 2020, mulți angajați din clădirile de birouri au descoperit beneficiile muncii de acasă, iar acum sunt reticenți să se întoarcă la locul de muncă fizic, în ciuda presiunilor angajatorilor. Tehnologii precum Zoom și Microsoft Teams, care au devenit esențiale în timpul pandemiei, au revoluționat modul de colaborare profesională, îmbunătățind productivitatea și flexibilitatea. Cu toate acestea, majoritatea liderilor de afaceri preconizează o revenire completă la birou în următorii trei ani, iar aranjamentele hibride de lucru vor deveni tot mai rare.
Recomandările IFLA: conform unui raport KPMG, angajatorii trebuie să dezvolte o viziune pe termen lung, care să ia în considerare nevoile exprimate de personalul lor, pentru a îmbunătăți retenția angajaților. În contextul penuriei globale de talente, organizațiile trebuie să recunoască beneficiile muncii hibride, care oferă angajaților mai multă flexibilitate. Un studiu realizat de Hays arată că mulți angajați nu doresc să renunțe la telemuncă, iar mai mult de jumătate dintre aceștia ar căuta o altă slujbă dacă nu ar mai avea această opțiune.
[1] Un registru digital public, decentralizat, care este folosit pentru a înregistra tranzacții și care nu permite modificarea retroactivă a acestora, fără actualizarea tuturor rezultatelor.
