Scăderea numărului de utilizatori din ultimii ani are mai multe cauze. În primul rând, confirmă un trend descendent general de accesare a serviciilor oferite de biblioteci. De exemplu, potrivit unor evaluări[1], în anul 2017, în România mai existau aproape 9 600 de biblioteci, dar numai în același an s-au desființat aproape 250.
Potrivit Khoo, Rozaklis & Hall (2012), bibliotecile sunt situate în contexte sociale și tehnologice care evoluează rapid. Înțelegerea interacțiunilor dintre biblioteci, utilizatori, tehnologie și societate este importantă pentru planificarea și dezvoltarea bibliotecilor. O parte din această înțelegere poate fi obținută prin metode precum sondaje și chestionare, împreună cu valorile bibliotecii. Emergența tehnologică a dat posibilitatea accesării bazelor de date, ceea ce poate fi considerat un fel de accesare de la distanță a bibliotecii. Cooper, Dempsey, Menon & Millson-Martula (1998) sunt de părere că studenții din învățământul la distanță au mai puțin timp pentru studiu și, în consecință, pot apărea dificultăți în utilizarea instrumentelor tehnologice în ceea ce privește serviciile din această sferă oferite de bibliotecă. Sami & Pangannaiah (2006) formulau, în urmă cu mai bine de cincisprezece ani, termeni precum: „anxietate IT”, „tehnostres” sau „tehnofobie”, asociați utilizatorilor de bibliotecă nevoiți să se confrunte cu noile instrumente de lucru. Totuși Bar-Ilan & Fink (2005) descopereau ca urmare a unui sondaj, în aceeași perioadă de timp, că în ceea ce privește accesarea ziarelor dintr-o bibliotecă, acolo unde există atât online, cât și fizic, 80% dintre utilizatori au preferat să acceseze formatul online. În urmă cu aproape trei decenii, lucrurile se aflau în și mai mare dificultate, dar Coker (1993) anticipa faptul că tehnologia informației permite bibliotecilor să ofere acces la resurse și servicii informaționale mult peste limitele propriilor colecții. El era de părere că nevoile utilizatorilor de informare și recreere trebuie să fie preocuparea principală a bibliotecilor și considera că bibliotecarii își dădeau seama că o proporție semnificativă a populației folosește rar sau niciodată bibliotecile, în timp ce utilizatorii bibliotecii se confruntă cu frustrare sau eșec, atunci când își folosesc biblioteca.
Evoluția internetului, cu posibilități multiple, rapide și convenabile de conectare, dar și dezvoltarea tot mai extinsă a bazelor de date au dus nu atât la o renunțare a utilizatorilor existenți, ci la apariția unor generații care au optat mai puțin pentru variantele clasice de studiu. Nu în ultimul rând, numărul studenților aflat într-o continuă scădere[2], față de anul 2010, când erau înmatriculați aproximativ 800 000, s-a înjumătățit în prezent. Un alt factor important, cercetat intens în Marea Britanie, îl reprezintă anxietatea de bibliotecă. De asemenea, o cauză recentă este pandemia Covid-19[3], care a afectat ireversibil modul de funcționare al bibliotecilor, punându-le în situația de a găsi noi modalități de a-și apropia publicul. Acești factori, alături de alții care existau dinainte, au contribuit la cifra de utilizatori aflată într-o continuă și aparent ireversibilă scădere.
De ce este important numărul de utilizatori?
La nivel societal, există o prejudecată simbolică legată de biblioteci, aceea că, în sens clasic, sunt niște locuri de depozitare înspre care persoanele interesate de cărți se îndreaptă pentru a citi sau a împrumuta volume. În realitate, aproape toți oamenii din domeniile intelectuale ar putea intra într-o categorie care are interesul pentru accesarea anumitor cărți/articole și pentru a se instrui, în vederea obținerii unui statut social mai bun. În general, nu toată lumea din aceste zone conștientizează importanța bibliotecilor (și a bazelor de date), în lipsa unei deschideri care să vină chiar din partea bibliotecilor.
La modul general, misiunea principală a unei biblioteci universitare este de a contribui la procesul de cunoaștere în domeniul universitar. Puntea dintre convenționalul „a pune la dispoziție cărți și a dezvolta colecții” la o atitudine proactivă, de a merge în întâmpinarea nevoilor publice, solicită măsuri creative și deschidere. Mai concret, de la „structură info-documentară complexă[4]”, așa cum este prevăzut în Regulamentul de organizare și funcționare al BCU, care mai prevede că are misiunea de „a sprijini, prin serviciile sale și colecțiile proprii, precum şi prin activitățile de cercetare științifică și dezvoltare, procesul de învățământ şi cercetare” dă o anumită libertate, în sensul favorabil bibliotecilor, de a construi noi modalități de atragere a utilizatorilor. Această „libertate” nu este accesată tocmai pentru că alte tipuri de norme, multe dintre ele învechite și birocratice, îngrădesc inițiativa pornită de jos în sus sau o descurajează pe cea pornită de sus în jos, adică de la management spre angajați.
Numărul utilizatorilor interesați să aibă rezultate cât mai bune în profesiile lor poate prevedea însăși evoluția specialiștilor din respectivele domenii. Un indicator în continuă scădere, indiferent care ar fi cauzele lui, ne obligă să căutăm variante inovatoare pentru ca uriașa resursă de material științific de care dispune biblioteca universitară să fie asimilată, fie că vorbim despre studenți, cercetători sau cadre didactice. Obiectivul final trebuie să vizeze obținerea performanței în fiecare dintre domeniile vizate, cu o trasabilitate din care să rezulte inclusiv contribuția concretă a bibliotecii în evoluția unui viitor specialist care a avut statutul de utilizator al bibliotecii universitare.
Faptul că o bibliotecă este o structură info-documentară complexă care contribuie, prin organizare, funcționare și servicii, la procesul de cunoaștere, în acord cu politica învățământului universitar și preuniversitar din România, face ca aceasta să fie dependentă de reformele și programele din domeniul educațional. Spre deosebire de alte biblioteci subordonate unităților de care aparțin, pentru care au fost create, fiind strict dependente de către acestea, biblioteca universitară poate dezvolta relații și cu Universitatea de facultățile căreia este legată prin intermediul filialelor sale.
Biblioteca universitară pune la dispoziția utilizatorilor resurse proprii sau obținute prin intermediul cooperării, încurajându-i pe aceștia să descopere, să utilizeze și să creeze noi cunoștințe.
De asemenea, poate genera activități cu caracter cultural, educativ și științific menite să întregească procesul de cunoaștere și să atragă, în mod activ, noi utilizatori și noi tipuri de public.
Digitalizare extinsă – crearea unei culturi a digitalizării
Digitalizarea este un proces ireversibil, cu o dimensiune imensă din perspectiva facilitării accesului la cunoaștere. Cu toate acestea, sunt în număr tot mai mare acele biblioteci universitare care au început să conștientizeze caracterul profund și fără întoarcere al acestei transformări este în vizibilă creștere. Pentru bibliotecile universitare, digitizarea este o urgență. Volumul imens de informație trebuie în așa fel sistematizat încât să își dovedească utilitatea în raport cu cerințele societății. Sunt proiecte, așa cum este Lib2Life[5] care prevăd: „1. Soluţii noi de conservare a patrimoniului cultural; 2. Promovarea patrimoniului prin metode şi tehnologii de ultimă generație; 3. Sporirea accesului la resursele info-documentare; 4. Îmbunătățirea serviciilor de bibliotecă; 5. Transferul de cunoaștere şi tehnologie către societate.”
O provocare constă în realizarea interconectării cu alte sisteme digitale, astfel încât utilizatorul bibliotecii universitare să fie parte a unei structuri viabile, care să-i dea posibilitatea să concureze intelectual pe orice piață, dar mai ales să contribuie în mod eficace la dezvoltarea societății românești. Tocmai de aceea programul a prevăzut, pe lângă obținerea unor rezultate în domeniul cercetării, precum articole disponibile în baze de date recunoscute internațional sau crearea unor baze noi, și angajarea unor cercetători. Dar cel mai ambițios proiect a fost acela de a scana un volum de 4 milioane de pagini.
În ceea ce privește componenta internă, digitizarea facilitează munca angajaților și influențează relația cu utilizatorii, determinând o productivitate a muncii mai consistentă și implicit o economie de timp și resurse materiale și umane, care pot fi relocate în sectoare deficitare din aceste puncte de vedere.
Apariția unor noi nevoi
Trebuie să admitem că la începutul anilor de studii, pentru destui studenți, bibliotecile universitare nu sunt privite ca parteneri la drumul pe care pornesc. Puțini sunt aceia care dimensionează corect potențialul acestora în sprijinul obținerii specializărilor pe care tocmai le-au început. Sub imperiul urgenței sau volumului mare de cerințe, opțiunea multor studenți este de a se orienta spre medii virtuale pe care să le acceseze cât mai facil. De asemenea, diverse cercetări[6] susțin anumite teorii potrivit cărora conceptul de utilizare a bibliotecii este mult mai complicat în bibliotecile universitare decât în bibliotecile publice. Același studiu arată că „cei care finanțează bibliotecile publice pot viziona schimbarea digitală cu care se confruntă bibliotecile universitare ca o modalitate de a furniza servicii de bibliotecă fără a fi nevoie ca clădirile să fie deschise.” S-a ajuns la concluzia că numărul studenților care accesează bibliotecile digitale este mai mare, dar și „clădirea bibliotecii ca un loc de studiu este încă importantă pentru ei.” Un succes al procesului de digitalizare este și acela de a pune la dispoziție baze de date și materiale cu relevanță științifică într-un timp scurt, dar pentru care să se creeze contexte prietenoase de accesare.
Cu toate acestea, în lipsa unei culturi a digitalizării, evoluția persoanei spre statutul de utilizator competent este blocată de vechile scheme de gândire sau de presiunea grupului, din păcate, de multe ori orientat spre un succes cât mai rapid. Mai concret, schimbul de cursuri, copiatul tot mai creativ, prejudiciază procesul de cercetare și scade numărul de utilizatori.
Colaborarea cu diverse sectoare ale societății, pentru a putea înțelege nevoile acesteia, este determinantă. O bibliotecă universitară nu poate funcționa în mod izolat, fără să țină seama de ceea ce societatea dorește de la ea și fără colaborări cu instituții de primă însemnătate, relevante în ceea ce privește folosirea și redistribuirea cunoașterii. Pentru a ști însă ce vrea societatea de la o bibliotecă universitară, este nevoie să privim dincolo de niște articole de lege și să se caute proiectarea conturului noilor cetățeni. Cum vor arăta aceștia, cum se vor integra în societatea de mâine, de ce anume abilități vor avea nevoie pentru a putea contribui la menținerea valorilor societale și la dezvoltarea altelor noi.
Un alt factor important, care și-a confirmat utilitatea atât pe parcursul pandemiei de Covid-19, cât și separat, este reprezentat de rețelele de socializare. Faptul că studenții erau familiarizați cu structura lor comunicațională a făcut ca bibliotecile să le poată folosi ca pe un instrument ușor și repede asimilat de către public. Crearea unor grupuri sau pagini, ca spații de conectare, pentru a schimba informații, a făcut ca rețelele de socializare să devină parte dintr-o infrastructură pe care bibliotecile nu au cum să o ignore. Proprie acestor micro-comunități este și capacitatea lor accesibilă de a păstra informații și de a permite cercetarea simplificată și prietenoasă în arhivele lor. Popularizarea mesajelor bibliotecii pe rețelele de socializare ajunge la receptori într-un mod mult mai rapid.
Transformarea virtuală a unor servicii offline, oferite de biblioteca universitară, nu este un proces ușor, în primul rând din punctul de vedere al schimbării mentalității și apoi tehnic, dar serviciile trebuie adaptate pentru cerințele noilor generații, mult mai pragmatice în privința timpului pe care îl au la dispoziție. În ceea ce privește utilizarea instrumentelor care țin de utilizarea rețelelor de socializare în beneficiul bibliotecii Ramsey & Vecchione (2014), sunt de părere că un rol important îl joacă și pasiunea angajaților pentru astfel de instrumente, dar și aportul voluntarilor. Chen, Maxwell, W. I. L. S. O. N., Chu, S. K., Li, W. Z. S., & Tang, L. L. (2011) au încercat să tragă niște concluzii în legătură cu întrebarea dacă rețeaua de socializare Facebook joacă vreun rol de influență în accesarea bibliotecilor.
Din anul 2020, pandemia de Covid-19 a pus bibliotecile în fața unor noi provocări. Cum gestionăm emoțiile și anxietatea studenților și a angajaților? Este responsabilitatea unei biblioteci să țină seama și de aceste aspecte sau biblioteca este disponibilă numai pentru a dezvolta colecții și a pune la dispoziție documente? Acest aspect nu se dorește a fi o ironie, dar factorul care îngreunează procesul de transformare se ascunde adesea în invocarea legii. Schimbarea parțială a legilor atrage uneori măsuri de îmbunătățire, dar alteori îngreunează procesul de reformă. Ordinul[7] comun al Ministerului Culturii și al Ministerului Sănătății prevedea pentru „prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2 și pentru asigurarea desfășurării activităților în condiții de siguranță sanitară” măsuri de împiedicare a virusului și a limitării contactului, a apropierii, dar nu și alte tipuri de măsuri care să permită o flexibilizare a activității în bibliotecă, pentru ca ea să rămână la fel de utilă social.
Potrivit lui Cox, A., & Brewster, L. (2020), bibliotecile caută din ce în ce mai mult să se implice în aspectele care țin de sănătatea emoțională și mintală a studenților. Autorii fac trimitere la un studiu care a folosit instrumentul sondajului pentru a examina tipurile de sprijin pe care l-au oferit universitățile din Marea Britanie înainte de pandemia de Covid-19 și pe timpul acesteia. A reieșit că înainte de pandemie accentul era pus pe realizarea unor noi servicii specifice bibliotecilor, cum ar fi „accesarea unei noi colecții de ficțiune”. Pe parcursul pandemiei, atenția bibliotecilor universitare s-a îndreptat spre „abordarea anxietății legate de găsirea de resurse electronice”. Pe baza sondajului, au fost identificate câteva aspecte care, integrate, pot sprijini sănătatea mintală și bunăstarea studenților în bibliotecă, printre care: valoarea inerentă a bibliotecii, impactul serviciilor de bibliotecă, bunăstarea privită ca serviciu de bibliotecă, identificarea (detection), găzduirea, bunăstarea personalului bibliotecii și biblioteca privită ca un bun partener.
Multe biblioteci academice din Europa și-au adăugat noi servicii pe lista activităților. Este nevoie de cadrul în care biblioteca academică să poată sprijini prin informații esențiale sau spații de lucru sănătatea mintală și starea de bine a studenților și să poată proteja astfel întregul proces al învățării. În egală măsură, angajații bibliotecilor trebuie să aibă un nivel al stării de bine care să poată asigura acest climat și să beneficieze la rândul lor de o ambianță care să le permită un optim al disponibilității și implicării. Un rol important este jucat de către utilizatori și foști utilizatori care – potrivit Tajedini, Khasseh, Afzali & Sadatmoosavi (2020) – cu cât devin mai loiali, cu atât joacă un rol mai important în îmbunătățirea serviciilor oferite de bibliotecă. Informațiile pe care ei le capitalizează prin intermediul bibliotecii pot să fie valorificate și societal și validează rolul bibliotecii în societate, care nu rămâne doar unul simbolic, așa cum, din păcate, se întâmplă în cazul multor biblioteci.
Fără o cultură solidă și fără acces la educație, o națiune riscă să eșueze. Sprijinirea actului cultural în ansamblu, dar și specific trebuie să cadă în responsabilitatea tuturor instituțiilor care depozitează și gestionează cunoaștere. Din acest punct de vedere, ca instituție strategică în domeniul educațional-cultural, BCU „Carol I” pune la dispoziție, potrivit legii, atât infrastructura fizică, dar mai ales pe cea științifică și literară, pentru ca și alte instituții sau factori privați să poată genera, la rândul lor, produse intelectuale utile spiritualității românești și europene.
Implementarea unor valori biblioteconomice moderne
Concentrare pe utilizator
Susținerea tuturor utilizatorilor care se adresează unei biblioteci universitare, căutându-se o cât mai bună înțelegere a nevoilor particulare ale studenților-utilizatori, prin intermediul comunicării cu aceștia și al colectării de date, aliniindu-ne resursele și serviciile în consecință.
Alfabetizare informațională
Sprijinirea comunității bibliotecii universitare pentru a învăța cum să evalueze în mod critic informațiile, prin identificarea autenticității, validității și fiabilității acestora, pentru a combate dezinformarea, manipularea și știrile false. Susținerea integrității științifice și cunoașterea bazată pe studiu și cercetare.
Mentorat
În societatea contemporană, bazată pe schimbări digitale fundamentale, rolul bibliotecarului a devenit unul complex, îndatoririle clasice solicitând, pe lângă o cultură generală de bază, flexibilitate și adaptare la instrumente care excedă suprafeței fizice de lucru. Pentru a valorifica memoria instituțională, mentoratul trebuie să ocupe un loc aparte în cultura organizațională a bibliotecii universitare.
Digitalizare, cercetare și inovare
Implementarea şi dezvoltarea unor servicii destinate publicului, care să exploateze facilitățile oferite de noile tehnologii, trebuie să constituie o prioritate, în condițiile în care eficiența investițiilor în tehnologie nu se măsoară numai în raport cu gradul de informatizare a activităților interne de bibliotecă, ci şi cu impactul informatizării asupra utilizatorilor.
Pe lângă punerea la dispoziție a unor instrumente de informare prezente în mod tradițional, biblioteca universitară este necesar să ofere resurse și servicii bazate pe noile tehnologii. Instituirea unor proceduri moderne și deschise din care să reiasă că toți utilizatorii reali sau potențiali folosesc în mod eficient și cu încredere serviciile digitale, datele și tehnologia de care biblioteca universitară dispune, oferind servicii profesionale și un mediu digital sigur, fiabil și bogat pentru învățare, cercetare, dezvoltare și inovare.
Acces rapid și echitabil la resurse
Acces rapid și echitabil la resurse, ca preambul al dobândirii cunoașterii, prin dezvoltarea și reactualizarea patrimoniului cultural mobil. O abordare prietenoasă și conținătoare față de persoanele vulnerabile, astfel încât instituția să fie percepută ca un spațiu deschis și adaptat nevoilor pe care acestea le au. Crearea unui mediu primitor atât pentru utilizatorii noștri, cât și pentru personalul bibliotecii, un mediu în care sunt respectate identitățile și orientările diverse ale acestora.
Libertate intelectuală și dezvoltare
Slujirea interesului intelectual al tuturor utilizatorilor, prin necenzurarea resurselor și prin susținerea cercetării și a creativității științifice, conferirea libertății de a selecta aceste resurse în funcție de aspirațiile, capacitățile și interesele intelectuale ale utilizatorilor.
Viziune integrată și comunicare
Pentru o raportare modernă la mediul academic, susținerea de către biblioteca universitară ca studenții să devină parte a comunității academice. Sprijinirea ca aceștia să aibă rolul de arhitecți ai propriei evoluții academice și de buni cetățeni, capabili să folosească instrumentele de cercetare din prezent, dar și pe cele care vor apărea peste câțiva ani. Militarea pentru aceleași principii în ceea ce îi privește pe profesori, cercetători și alți utilizatori care sunt sau vor să contribuie la acest proces de transformare, având ca scop general dezvoltarea societății românești și europene în ansamblul ei.
Cooperare și creativitate
Sprijinirea oricăror forme de cooperare și comunicare: inter-bibliotecară, științifică, culturală, academică sau de alt tip, care se reflectă în procesul educațional. Angajarea în proiecte pe termen lung împreună cu instituții culturale și de învățământ sau cu alți parteneri interesați în susținerea și dezvoltarea procesului educațional și de cunoaștere, înțelegând că relațiile bune generează idei mai bune și rezultate mai puternice.
Încurajarea și susținerea activităților creative, care să presupună interacțiune, precum și găzduirea sau participarea la evenimente care să întărească colaborarea educațională și culturală. Pentru accesul cât mai larg la programele desfășurate, comunicarea instituțională joacă un rol determinant.
Erudiție
Întrucât și dintre utilizatorii bibliotecii universitare fiecare persoană își setează propriul ritm de evoluție, în acord cu propriile obiective, motivații și capacități intelectuale, este important să se pună la dispoziția fiecărui utilizator resurse potrivite, atât ca grad de dificultate, cât și ca volum, pentru a-și dezvolta cunoașterea în mod constant.
Concluzii
Dincolo de apariția și extinderea internetului și a vitezei sale tot mai mari, a extinderii bazei de cunoaștere și a pandemiei de Covid -19, starea de bine în biblioteca universitară vine în acord nu atât cu nevoia de a recupera vechii utilizatori, ci cu o abordare nouă.
Recuperarea vechilor utilizatori nu este posibilă, fie și prin prisma succesiunii generațiilor de studenți care, în mod natural, nu au cum să se mai întoarcă la anii facultății. Ce se poate face însă este implementarea unor noi modele de lucru în biblioteca universitară, care să atragă elevi dornici să devină utilizatori. Mai concret, formarea viitorului utilizator se face cu mult timp înainte ca el să aibă statutul de student, doar prin înțelegerea în anii anteriori venirii la facultate a beneficiilor bibliotecii. Există și cazurile excepționale de elevi cu o cultură a ideii de bibliotecă implementată în familie sau în cadrul unor alte forme de pregătire, iar aceștia se vor constitui de la sine ca utilizatori, dar numărul acestora este mic.
Adevărata transformare a bibliotecilor universitare va consta în implementarea unor proiecte holistice care să îmbine activități specifice bibliotecilor cu unele care țin de relaxarea studenților și asigurarea unei platforme de socializare în care ei să se regăsească și să se împrietenească. De altfel, aceste tipuri de servicii vor reprezenta cheia succesului în viitor, dacă ele vor fi construite și aplicate cu inteligență. Pentru acest fapt va trebui schimbată însăși legislația. Nu de un loc de distracție în preajma cărților va fi nevoie, ci, într-o exprimare literară, de acel munte care vine el la Mahomed, dacă Mahomed nu vrea să vină la el. Nu fizic va trebui să se producă acest lucru, ci prin programe cu adevărat semnificative. Ele nu trebuie să fie unele complicate procedural, din contră, e nevoie să fie simple și ușor de aplicat, punerea lor în practică să se facă în mod natural și plăcut pentru utilizatorul de informație.
Bibliografie:
Bar-Ilan Judit, Fink Noa, „Preference for electronic format of scientific journals — A case study of the Science Library users at the Hebrew University”, Library & Information Science Research, vol. 27, nr. 3, 2005.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0740818805000368
Chen Dora Y.T, Maxwell Wilson, Chu Samuel K.W., Li Selina W.Z., Tang Leonie L.C., Interaction between libraries and library users on Facebook, The University of Hong Kong, 30 septembrie 2011.
Coker Susanne, Libraries versus users? How and how not to deter library users, 1 februarie 1993.
https://www.emerald.com/insight/content/doi/10.1108/EUM0000000000844/full/html
Cooper Rosemarie, Dempsey Paula R., Menon Vanaja, Millson-Martula Christopher, Remote library users — needs and expectations, January 1998.
https://www.researchgate.net/publication/234766980_Remote_Library_Users_Needs_and_Expectations
Cox Andrew, Brewster Liz, „Library support for student mental health and well-being in the UK: Before and during the COVID-19 pandemic”, The Journal of Academic Librarianship, vol. 46, nr. 6, noiembrie 2020.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0099133320301476
Khoo Michael, Rozaklis Lily, Hall Catherine, „A survey of the use of ethnographic methods in the study of libraries and library users”, Library & Information Science Research, vol. 34, nr. 2, aprilie 2021.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0740818812000096
Sami Lalitha K., Pangannaiah N.B., “Technostress” A literature survey on the effect of information technology on library users, 1 august 2006.
https://www.emerald.com/insight/content/doi/10.1108/00242530610682146/full/html
Ramsey Elizabeth, Vecchione Amy, „Engaging library users through a social media strategy”, Journal of Library Innovation, vol. 5, nr. 2, 2014.
Tajedini Oranus, Khasseh Ali Akbar, Afzali Mahin, Sadatmoosavi Ali, „How to increase the loyalty of public library users? A qualitative study”, Journal of Librarianship and Information Science, vol. 52, nr. 2, 1 iunie 2020.
https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0961000619856081
Resurse web:
Alba24.ro, Peste 7.000 de biblioteci au dispărut din 1990, în România. Câți cititori mai sunt în județul Alba, accesat pe 1.04.2022.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, accesat pe 9.04.2022.
Alba24.ro, Peste 7.000 de biblioteci au dispărut din 1990, în România. Câți cititori mai sunt în județul Alba, accesat pe 1.04.2022.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, accesat pe 9.04.2022.
[1] Alba24.ro, Peste 7.000 de biblioteci au dispărut din 1990, în România. Câți cititori mai sunt în județul Alba, accesat pe 1.04.2022.
[2] Ministerul Educației, Raport privind starea învățământului superior în România, accesat pe 6.04.2022. https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2017/transparenta/Stare_sup%20%202016.pdf
[3] La data redactării lucrării.
[4] Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, Regulament de organizare și funcționare, accesat pe 9.04.2022. http://www.bcub.ro/home/structura/structura-organizationala/organigrama-rof/-regulament-de-organizare-si-functionare-rof
[5] Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, accesat pe 9.04.2022.
[6] Logo ro.livingorganicnews.com, Dovezi grele: câți oameni folosesc efectiv bibliotecile?, accesat pe 14.04. 2022.
https://ro.livingorganicnews.com/hard-evidence-how-many-people-actually-use-libraries-205190
[7] ORDIN nr. 3.142/1.495/2020, accesat pe 14.04. 2022. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/229682
