Rolul oricărei biblioteci, indiferent de natura ei, de realitățile sociale, economice, politice sau culturale în care ființează, este acela de a satisface nevoile și interesele fiecărui membru al comunității în slujba căreia se află. Pentru aceasta, instituția, prin reprezentanții ei, bibliotecarii, trebuie să cunoască foarte bine oamenii din jurul lor, atât pe cei care le trec pragul, cât și pe aceia care nu o pot face sau n-au făcut-o încă, dar pentru care biblioteca ar putea reprezenta un sprijin real în viața de zi cu zi. Biblioteca zilelor noastre este mai mult decât o reflectare a comunității, este o ancoră comunitară (Moxley, Abbas, 2016), care poate contribui, în mod fundamental, la creșterea calității vieții unor comunități întregi, în special în perioadele de schimbări sociale, ca aceea pe care tocmai am depășit-o recent.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” București este o bibliotecă care se adresează, cu precădere, membrilor unei comunități bine definite și bine înțelese – comunitatea academică, din care fac parte: studenții, cadrele didactice universitare și cercetătorii din universităţi şi alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare. Rolul ei este, potrivit legii, acela de a participa la procesul de instruire, formare şi educaţie, precum şi la activitatea de cercetare din instituţiile de învăţământ superior (Legea 334/2002, Art 19, alin. (1)), de a asigura suportul infodocumentar al tuturor disciplinelor predate în învăţământul superior şi al domeniilor de cercetare ştiinţifică, achiziţionând periodic cele mai importante şi necesare documente, indiferent de suport, şi baze de date ştiinţifice. (Legea 334/2002, Art 19, alin. (3)).
Putem spune că, datorită seriozității și pregătirii bibliotecarilor, a experienței îndelungate și a valorilor acumulate în decursul a peste un secol de existență, BCU „Carol I” își îndeplinește cu succes rolul, răspunzând nevoilor de cunoaștere și de informare ale utilizatorilor săi, chiar dacă cererile și așteptările acestora au evoluat de-a lungul timpului, devenind din ce în ce mai exigente, sub influența evoluției tehnologice și a transformărilor sociale inerente.
Pe lângă rolul său binecunoscut și dincolo de locul bine stabilit în sistemul național de biblioteci din România, BCU „Carol I” și-a extins, în timp, aria de cuprindere, incluzând printre utilizatori și alte categorii, nespecifice profilului său academic: elevi, specialiști în diferite domenii de activitate, medici rezidenți, persoane retrase din câmpul muncii, persoane fără loc de muncă, șomeri etc. Astfel, a dobândit un profund caracter public, fapt ce implică și extinderea serviciilor sale, care trebuie adaptate sau suplimentate, astfel încât să acopere nevoile tuturor membrilor comunității locale ori zonale, cărora li se adresează (Legea bibliotecilor, 2002, Art. 22, (1)).
Tradiția pe care am moștenit-o de pe vremea când Carol I a hotărât să „întemeieze din propria lui avere o altă bibliotecă destinată a înlesni deocamdată studenților putința unor studii cât mai desăvârșite” (George Costescu. Bucureștii Vechiului Regat, 1944 (I, 22, p. 226)) ne-a obișnuit să ne raportăm la BCU „Carol I” ca la o instituție elitistă, exclusivistă, cu spații sobre, uneori intimidante, „un așezământ cu un caracter adânc cultural” (N. Bănescu către înaltul prezidiu al R.P. Române, 5 ian. 1948. Arhiva BCU, Dosar nr. 2/1891-1948, f. 94). Cei care vin să studieze sau să cerceteze au, la momentul actual, posibilitatea de a face acest lucru exclusiv individual, într-o atmosferă de liniște profundă, întreruptă doar de sunetul tastelor sau al paginilor întoarse; serviciile, atât cele tradiționale, cât și cele electronice, deși sunt orientate către utilizator, nu facilitează învățarea în grup și nu încurajează crearea de comunități; iar interacțiunea utilizator-bibliotecar sau utilizator-utilizator este minimă și se limitează la activitățile clasice de bibliotecă (împrumut, lectură, referințe la cerere).
Desigur că liniștea în sălile de lectură este necesară și nevoia de a studia individual este, în continuare, actuală. În anumite cazuri, chiar și atitudinea proactivă a bibliotecarilor este percepută ca o intruziune în activitatea de învățare. Însă cel puțin în ultima perioadă, am constatat că a apărut o altă tendință în comportamentul utilizatorilor, cu precădere al celor tineri, și anume: nevoia de socializare, nevoia de a comunica idei sau de a rezolva anumite teme într-un spațiu comun, ceea ce a determinat o reconfigurare a câtorva zone din parterul corpului Boema – acea parte a bibliotecii construită după anul 1990, cu spații deschise, generoase, cu arhitectură modernă și dotări de excepție.
Astfel, fosta zonă Internet, aflată în centrul spațiului din interiorul bibliotecii, chiar în fața intrării, a devenit un loc de studiu și relaxare, amenajat într-un stil nonconformist, diferit de obișnuitul stil clasic al bibliotecii. Deși sunt obligați să păstreze liniștea, deoarece cele șapte săli de lectură, destinate studiului individual, sunt dispuse pe trei niveluri, de jur împrejurul unui spațiu deschis, cu luminator, utilizatorii care ocupă mesele sau fotoliile tip puf din această zonă par a se simți în largul lor – comunică între ei, în șoaptă, fără a-i deranja pe ceilalți, lucrează pe propriile laptopuri, citesc sau se relaxează. Am observat că, deseori, această zonă devine neîncăpătoare.
Constatăm, de asemenea, că studenții, elevii sau utilizatorii tineri caută deseori compania colegilor lor, formând grupuri la intrarea în bibliotecă, în zona de luat masa sau în alte zone din afara sălilor de lectură, ceea ce ne încurajează să propunem și alte spații comunitare, eventual unele unde utilizatorii să poată comunica mai ușor între ei. Credem că astfel de spații ar încuraja comunicarea nu numai între studenți, dar și crearea unor legături între tinerii și seniorii prezenți în bibliotecă (deseori foști profesori, dornici de discuții), care ar facilita schimbul de informații, cunoștințe sau experiențe.
Statisticile ultimilor ani referitoare la utilizatorii BCU „Carol I” indică faptul că, dincolo de categoriile socio-profesionale cunoscute și delimitate în sistemul de gestiune a utilizatorilor, un număr suficient de mare, pentru a fi încadrat într-o categorie distinctă de utilizatori înscriși la bibliotecă, provin din alte regiuni ale lumii, fiind, în general, studenți la medicină sau la relații economice internaționale. La etajul 6 al BCU „Carol I” a fost creat un spațiu special, numit Spiritual Room, dotat cu o mini bibliotecă, unde pot fi găsite volume diverse, inclusiv spirituale, în mai multe limbi.
Celor dornici să afle care este viziunea bibliotecii noastre asupra unui eveniment, precum: Ziua Lecturii (15 februarie), Ziua Mondială a Dreptății și Justiției Sociale (20 februarie), Ziua Internațională a Femeii (8 martie), Ziua Internațională a Francofoniei sau Ziua Internațională a Biodiversității (22 mai), ori felul în care celebrăm o anumită personalitate a culturii românești sau universale, li se oferă, începând de anul trecut, o serie de expoziții tematice, cu o periodicitate de aproximativ două săptămâni. Zona de desfășurare a acestora este așa-numita Pastilă, locul deasupra căruia se află luminatorul central, unde există șase vitrine și un OLED dual view Signage, pe care rulează prezentarea expoziției existente. Deși nu se încurajează comunicarea cu voce tare, în acel spațiu, iubitorii de cultură sau împătimiții „zilelor internaționale” se pot întâlni, împărtășind, în liniște, bucuria vizionării.
Din aceste exemple, reiese că, deși timid, primul pas către facilitarea formării de comunități a fost făcut, prin punerea la dispoziția utilizatorilor a unor spații amenajate în acord cu nevoile lor actuale sau cu profilul lor, spații care înlesnesc întâlnirea și gruparea oamenilor, în funcție de interese sau preocupări.
Proiectul de reamenajare a bibliotecii, demarat anul trecut și aflat în plină desfășurare, presupune și crearea altor spații de acest fel. De exemplu, spațiul ocupat de fostul mini-restaurant va fi transformat într-un loc informal de studiu și învățare, destinat grupurilor mici de studenți, care au de realizat proiecte comune sau care doresc să discute liber, având preocupări sau interese asemănătoare.
Unul dintre reperele instituționale din Strategia BCU „Carol I”, 2021-2025 se referă, în mod explicit la comunitate, care „reprezintă mai mult decât suma cititorilor ei. Aceasta conferă valoare adăugată instituției noastre transformând-o într-un pol de referință al vieții intelectuale românești. Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” este un loc de studiu, dar în egală măsură un loc al întâlnirilor și dezbaterilor, precum și al împărtășirii bucuriei actului artistic”. De aceea, începând din anul 2021, biblioteca a încercat să vină cu o nouă abordare, particularizată, a utilizatorilor săi, căutând să satisfacă nevoile anumitor categorii specifice și încurajând crearea de comunități. Sigur că, făcând acest lucru, BCU „Carol I” îndeplinește un alt deziderat al timpurilor noastre: incluziunea socială, înțeleasă ca fiind o modalitate de oferire de oportunități și de îmbunătățire a posibilităților de a participa la viața societății sau a comunității.
BCU „Carol I” se înscrie cu succes în rândul instituțiilor publice care pot juca un rol esențial în viața comunității locale, fixând un reper în memoria culturală a bucureștenilor, din mai multe motive: are avantajul amplasamentului (urbanitate, vizibilitate), arhitectura clădirii este deopotrivă impunătoare și atractivă, iar instituția are credibilitate și prestigiu – calități câștigate de-a lungul timpului; biblioteca dispune de spații generoase, prietenoase, care pot fi ușor transformate în spații comunitare și, nu în ultimul rând, este permanent conectată la procesul educativ și capabilă să se adapteze noilor sale dimensiuni – stabilirea de raporturi umane, comunicare, în sensul etimologic al cuvântului (lat. communico/~are = a împărtăși, a (re)uni, a aduce laolaltă) și învățarea bazată pe experiențe.
Pe de altă parte, știm că orice schimbare, indiferent de natura ei, impune o anume rezistență, în cazul nostru din partea angajaților – din teama de a nu face față noilor activități sau provocări – sau chiar din partea utilizatorilor, îngrijorați de transformările nefaste pe care această schimbare le-ar putea produce. Dar, așa cum spunea Carol al II-lea, în discursul său din 9 mai 1933: „Nevoile de ieri nu sunt cele de astăzi, concepția ce a stat la baza creării acestei Fundațiuni a fost o concepție ce corespundea cerințelor de acum 40 de ani [n.a. 130 de ani] […]. Acuma, când acest piedestal a început să se înalțe, noi, cei de azi și voi, cei de mâine, avem datoria de a-l întări” și cum altfel am putea să o facem decât prin adaptarea la cerințele vremii, la nevoile actuale ale utilizatorilor săi.
Trebuie să ținem seama însă de valoarea istorică și patrimonială a acestui edificiu și să avem grijă să nu-i umbrim strălucirea, prin modernizarea unor spații care se cer a fi păstrate așa cum au fost ele moștenite de la înaintași. Tocmai în acest scop, corpul de clădire al Fundației a fost restaurat cu mari eforturi, după incendiul din 1989 și continuă să ființeze având același aspect grandios – de la mobilierul din lemn, plafoanele ornamentate cu foiță de aur și ferestrele din cristal bizotat și până la atmosfera de liniște și eleganță din interiorul sălilor de lectură (Sala Profesorilor „Al. Tzigara-Samurcaş”, Rotonda Profesorilor, Sala „Robert Schuman”, Sala Microformate, Sala Multimedia „Ing. Petre Badea” sau Sala „Mircea Tomescu”).
Atâta vreme cât ne cunoaștem rolul în comunitatea pe care o deservim, ne recunoaștem valorile moștenite de-a lungul timpului, identificăm corect nevoile utilizatorilor actuali și facem diferența între natura și funcționalitatea spațiilor de care dispunem, suntem încredințați că vom reuși să rămânem printre preferințele celor aflați în căutarea unui spațiu atractiv de studiu, un spațiu istoric în care educația, cultura și tehnologiile digitale se îmbină perfect pentru facilitarea accesului la informație, cunoaștere și comunicare. Așa cum spunea colegul nostru, Bogdan Ghiurco: „Identificarea corectă a valorilor organizației reprezintă componenta esențială în definirea noastră ca instituție, fiindcă, pornind de la acestea, vom contura restul elementelor de identitate: misiune, viziune, brand, logo, slogan, mesaj public, strategie de comunicare, ambient etc. sau, altfel spus, toate acțiunile bibliotecarilor și ale managementului bibliotecii”.
Resurse bibliografice:
COSTESCU, George, Bucureștii Vechiului Regat. București: Editura Universul, 1944.
GHIURCO, Bogdan-Nicolae, Cum se construiește identitatea unei biblioteci. În: Biblioteca: revista română de bibliologie şi ştiinţa informării, nr. 10, 2015, pp. 293-298
MOXLEY, David P. ABBAS, June M. Envisioning Libraries as Collaborative Community Anchors for Social Service Provision to Vulnerable Populations [online]. În: Practice: Social Work in Action, Vol. 28, nr. 5, dec. 2016, pp. 311-330, [accesat pe 25 mai 2021]. Disponibil la: https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/09503153.2015.1135891.
