În capitala Argentinei, într-o zonă supranumită „Parisul argentinian”[1], se află o construcție impunătoare, care iese din tipar. Este Biblioteca Națională „Mariano Moreno”, situată în cartierul Recoleta, pe o suprafață generoasă de trei hectare.
Declarată Monument Istoric Național în anul 2019, Biblioteca deține o colecție impresionantă de aproape un milion de resurse documentare și multimedia[2] și cea mai mare colecție de ziare din toată America Latină.[3]
Arhitectura sediului actual poate părea neobișnuită, și într-un fel, chiar este. Asta pentru că ne-am învățat cu edificii lineare, formate preponderent din sticlă și oțel. Sau pentru că avem o idee preconcepută despre stilul brutalist – arhitectura aleasă pentru construirea noului sediu – un stil la mare căutare în anii ʼ60 ai secolului trecut. Și de aici și nedumerirea, pentru că edificiul a fost finalizat în ʼ92. Explicația e simplă – proiecția clădirii a fost plănuită cu 31 de ani în urmă, dar din cauza unor fluctuații economice – și politice – lucrările de construcție au fost întârziate și la un moment dat chiar suspendate. Să facem câteva salturi în trecutul bibliotecii pentru că evoluția ei e strâns legată de schimbările – și transformările – prin care a trecut țara.
Primul salt. În urma Revoluției din Mai se creează contextul prielnic pentru a pune bazele Bibliotecii Publice din Buenos Aires – precursoarea actualei Biblioteci Naționale a Argentinei[4] (regiune care pe atunci purta numele de Provinciile Unite de la Rio de la Plata[5]). Astfel, pe data de 13 septembrie 1810, Mariano Moreno (1778–1811), doctor în drept, jurnalist și secretar al juntei guvernamentale, înființează biblioteca prin decretul primului guvern autonom al regiunii – Primera Junta.[6] Moreno rămâne o figură importantă în istoria Argentinei, nu doar pentru că a militat pentru independența țării sau pentru înființarea primei biblioteci publice, ci și pentru că a pus bazele primei gazete oficiale, La Gaceta de Buenos Aires.[7]
Moreno a realizat un prim fond al bibliotecii din cărțile episcopului Orellana, confiscate în urma acuzațiilor de conspirație împotriva noului guvern revoluționar. La scurt timp, colecția a fost completată prin donații generoase din partea unor instituții și figuri marcante ale timpului, printre care Manuel Belgrano și Luis José de Chorroarín.
Sediu în „Manzana de las Luces”
Primul sediu al bibliotecii a fost stabilit în Cabildo, iar după doi ani s-a mutat într-o zonă cunoscută astăzi sub numele de „Manzana de las Luces”[8], care înseamnă „Cvartalul luminilor”. Denumirea a primit-o în 1821, datorită instituțiilor culturale și educaționale de prestigiu pe care le-a găzduit de-a lungul timpului.[9] La început, administrația a fost asigurată de clerici și profesori, printre care Saturnino Segurola și fratele Cayetano Rodríguez.[10] Moreno a fost forțat să renunțe la funcție de opoziția conservatoare. El acceptă o misiune diplomatică în Brazilia și Marea Britanie, însă se stinge din viață în timpul voiajului spre Londra.[11] Conducerea a fost preluată de fratele lui Mariano Moreno, Manuel, marcând începuturile unei instituții care, de-a lungul decadelor, avea să reflecte și să însoțească parcursul tumultuos al națiunii argentiniene.
Al doilea salt. De-abia în anii 1880, biblioteca a primit statutul de instituție națională, într-un moment simbolic care coincide cu procesul de consolidare al Argentinei ca stat-națiune.
În 1885, scriitorul și istoricul franco-argentinian Paul Groussac (1848–1929) a fost numit director, funcție pe care a deținut-o timp de 44 de ani, până la sfârșitul vieții.[12] Cu toate că era de origine franceză, scriitorul s-a atașat de noua sa patrie, ajungând unul dintre cei mai influenți intelectuali ai Argentinei.[13] Sub conducerea sa, biblioteca a cunoscut o dezvoltare remarcabilă: fondul s-a dublat, iar instituția a fost mutată într-o clădire monumentală proiectată de arhitectul Carlos Morra, de pe strada México 564 (destinată inițial Loteriei Naționale), devenind un centru de referință pentru cultura argentiniană.
Perioada lui Jorge Luis Borges
Spectaculosul salt trei. Una dintre figurile cele mai emblematice din istoria Bibliotecii Naționale este Jorge Luis Borges (1899–1986), care a ocupat funcția de director între 1955 și 1973. În timpul mandatului său a fost lansat proiectul noii clădiri în cartierul Recoleta,[14] sediul actual al bibliotecii. Edificiul a fost proiectat în anul 1961 de către arhitecții Clorindo Testa, Francisco Bullrich și Alicia Cazzaniga, câștigătorii unui concurs național de proiectare. Însă, așa cum am menționat mai înainte, construirea bibliotecii a fost realizată cu întârzieri și întreruperi din motive politice și economice. Lucrările au început abia în anul 1973, iar în timpul dictaturii militare au fost suspendate pentru a fi reluate în 1982. Și pentru că s-a dorit respectarea proiectului inițial, această bibliotecă a ajuns să fie finalizată în stilul brutalist în anul 1992.[15] Un amănunt interesant și poate mai puțin cunoscut este faptul că biblioteca a fost construită pe locul fostului Palat Unzué, rechiziționat de Congresul Național al Argentinei în 1937. Începând cu acel an, palatul urma să fie folosit ca reședință prezidențială de vară. Însă președintele argentinian Juan Domingo Perón a ales să se stabilească permanent în această clădire. Aici este locul unde soția sa, Evita Perón, și-a petrecut ultimele zile în 1952. Palatul a fost demolat trei ani mai târziu.[16]
Tot la inițiativa lui Borges, în 1956 a fost înființată Școala Națională de Bibliotecari – o instituție postliceală aflată sub autoritatea Bibliotecii Naționale, care a format numeroși specialiști remarcabili în domeniul biblioteconomiei.[17]
Cu nouă ani înainte de a ocupa funcția de director, acest mare scriitor a fost protagonistul unei situații tragi-comice. Pe vremea aceea lucra la Biblioteca Municipală din Buenos Aires, era bibliotecar. Concediat de regimul Perón în anul 1946, lui Borges i s-a oferit „șansa” de a lucra ca inspector de păsări în piața centrală a orașului. Scriitorul, oripilat sau poate doar amuzat de toată povestea asta, a refuzat oferta.[18]
În clădirea istorică a Bibliotecii Naționale (cea de pe strada México 564) a fost înființat Centrul de Studii Borgesiene, care conservă patrimoniul bibliografic și documentar legat de viața și opera lui Jorge Luis Borges. Aici se găsesc ediții princeps, manuscrise, lucrări critice și de referință, dar și materiale fotografice, video și digitale. Se evidențiază, în mod special, o parte din biblioteca personală a lui Borges, alături de biblioteca personală a lui Adolfo Bioy Casares și Silvina Ocampo.[19]
Biblioteca Națională Doctor Mariano Moreno
Sub direcția lui Horacio González, în 2011 a fost înființat Muzeul Cărții și al Limbii, un spațiu dedicat reflecției asupra identității naționale (redenumit în 2022 Muzeul Horacio González). În anul 2013, instituția a primit oficial numele fondatorului său, devenind Biblioteca Națională Doctor Mariano Moreno.[20]
Spațiul noului sediu al bibliotecii este organizat în așa fel încât fiecare nivel are un rol bine definit în susținerea activității de ansamblu a instituției. În capătul inferior al clădirii, cele trei niveluri subterane sunt dedicate exclusiv depozitării fondului de carte, cu o capacitate de peste trei milioane de volume. La polul opus, etajul 7 și terasa sunt rezervate funcțiilor tehnice care susțin întreaga clădire. Acest etaj adăpostește sala de mașini și alte echipamente care asigură buna funcționare a sistemelor de climatizare și ventilație.[21]
Între cei doi poli funcționali, se află sălile de lectură, centrele de documentare și diverse spații destinate interacțiunii cu publicul, distribuite pe mai multe niveluri, astfel încât să faciliteze accesul utilizatorilor la resursele bibliotecii.
Biblioteca dispune de nouă săli de lectură cu o capacitate de 940 de locuri.[22] Cea mai mare dintre ele, sala „Juan B. Alberdi”, oferă acces la peste 900 mii de unități bibliografice și are un total de 400 de locuri, fiind spațiul ideal pentru cercetare individuală, în liniște deplină. Pentru cei care desfășoară activități de cercetare avansată, biblioteca are cabinete de studiu dotate cu echipamente informatice și conexiune la Internet. Iar cititorii care nu sunt deranjați de zgomotul de fundal sau realizează un proiect de grup au o sală specială pentru asta.
În ceea ce privește colecțiile sale, Biblioteca Națională deține unele dintre cele mai valoroase colecții documentare din țară. Hemeroteca, o componentă a Departamentului de Materiale Hemerografice, funcționează încă din 1932. Inițial, pornind cu o colecție modestă de 3 000 de ziare și reviste, a ajuns în prezent la un impresionant fond de 55 000 de titluri, care acoperă presa provincială, locală, națională și internațională. Din această colecție fac parte reviste populare și academice, anuare, buletine oficiale, colecții de legislație și jurisprudență, dar și dicționare și enciclopedii.
Colecția Fototeca „Benito Panunzi” a luat naștere în anul 2000 datorită donației Fundației Latin Focus. Fondul inițial, format din aproximativ o mie de volume, a crescut în timp datorită contribuțiilor unor instituții internaționale, precum Universitatea din Salamanca, Xunta de Galicia sau Universitatea din New York, dar și prin donații oferite de fotografi și autori argentinieni.
O altă comoară ascunsă între pereții Bibliotecii este colecția sa cartografică. Aici sunt peste 12 000 de hărți provenind din toate colțurile lumii, unele datând încă din secolul al XVII-lea. Această colecție remarcabilă include hărți geografice, stradale, cadastrale și topografice, prezentate în formate variate – de la atlase și hărți de perete, la draperii și diagrame nautice din secolul al XIX-lea. Inițial, hărțile făceau parte din colecția generală a Bibliotecii, însă începând cu 1940 au primit un spațiu de depozitare și consultare separat numit Mapoteca, care funcționează în cadrul Departamentului de Materiale Fotografice și Cartografice.[23]
11 000 de volume deosebite
Sala Tezaur adăpostește fondurile rare ale Bibliotecii, care cuprind aproximativ 11 000 de volume deosebite, majoritatea datând din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, printre care se numără 21 de incunabule și o pagină originală din celebra Biblie a lui Guttenberg.[24]
Un alt exemplu al diversității serviciilor oferite de bibliotecă este înființarea, în 1993, a unei secții specializate pentru nevăzători, care dispune de materiale în Braille, grafică în relief, CD-uri muzicale și chiar obiecte tridimensionale.
Biblioteca Națională a Argentinei s-a adaptat firesc cerințelor timpului prezent. Astăzi, accesul la colecțiile sale nu mai presupune neapărat o vizită fizică. Prin catalogul bibliografic online, publicul poate explora mii de materiale, iar prin intermediul unui serviciu de chat disponibil 24/7, utilizatorul poate primi informațiile dorite în cel mai scurt timp posibil. Utilizatorul are șansa să vorbească fie cu un bibliotecar, fie cu Georgie, robotul Bibliotecii Naționale, în funcție de solicitarea sa. Pentru referințele bibliografice, utilizatorul va primi asistență din partea unui bibliotecar, iar pentru informații generale sau despre modul de funcționare al instituției va discuta cu bibliotecarul virtual Georgie.
Cei interesați de documente istorice au acces la obiectele digitale din domeniul public – de la cărți și ziare, până la manuscrise, partituri, fotografii sau materiale multimedia, chiar și incunabule. De asemenea, solicitările despre fondurile și colecțiile bibliotecii sau despre materialele digitalizate și alte resurse online pot fi făcute și prin e-mail. Un bibliotecar va răspunde într-un interval de 72 de ore.[25]
În ceea ce privește orientarea utilizatorilor în folosirea eficientă a resurselor, sunt organizate atelierele „Descoperind Biblioteca” pentru vizitatori. Iar cei care optează pentru o îndrumare online pot urmări tutoriale pe canalul oficial de YouTube al instituției, despre cum să accesezi catalogul online, arhivele și colecțiile digitale.[26]
Ca parte a angajamentului său față de conservarea memoriei naționale, Biblioteca Națională a Argentinei integrează în structura sa mai multe centre de documentare, fiecare dedicat unui domeniu specific al culturii și literaturii argentiniene. Acestea sunt: Centrul pentru desen animat și umor grafic argentinian, Centrul de povestiri polițiste „H. Bustos Domecq” (numit după unul dintre pseudonimele scriitorilor Jorge Luis Borges și Adolfo Bioy Casares, folosit în colaborările lor literare[27]), Centrul de Studii și Documentare „Jorge Luis Borges”, Centrul de lectură pentru copii și tineri „Dailan Kifki” și Centrul Argentinian pentru Istoria Psihanalizei, Psihologiei și Psihiatriei.
O altă inițiativă interesantă a Bibliotecii a fost crearea Programului pentru Drepturile Omului, lansat în 2012. Scopul acestuia este de a documenta și disemina informații legate de încălcările drepturilor omului în Argentina, în special cele comise în timpul ultimei dictaturi. Arhiva constituită conține deja sute de mărturii disponibile pentru consultare publică. Pentru a asigura o acoperire națională, începând cu anul 2014, interviurile au fost înregistrate în mai multe localități din țară, precum Mar del Plata, Santiago del Estero, Paraná, Rosario și Tucumán.[28]
De-a lungul anilor, Biblioteca Națională a Argentinei a oglindit, într-un fel sau altul, parcursul istoric, politic și cultural al țării. Așa am ajuns să înțeleg de ce inegalabilul J.L. Borges a susținut construirea noului sediu al bibliotecii în stilul brutalist, pe când era director – pentru că își dorea o instituție care nu poate fi ignorată.
[1] „Buenos Aires: La Recoleta Neighborhood”, Ripioturismo, https://ripioturismo.com/travel-guide/argentina/buenos-aires/buenos-aires-la-recoleta-neighborhood/, link accesat în mai 2025.
[2] „Historia de la Biblioteca Nacional”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/acerca/historia, link accesat în mai 2025.
[3] „The National Library”, Turismo, https://turismo.buenosaires.gob.ar/en/otros-establecimientos/national-library, link accesat în mai 2025.
[4] „Historia de la Biblioteca Nacional”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/acerca/historia, link accesat în mai 2025.
[5] „Zile Naţionale: Argentina”, Agerpres, https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/05/25/zile-nationale-argentina-04-03-39, link publicat pe 24.05.2017 și accesat în mai 2025.
[6] „Historia de la Biblioteca Nacional”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/acerca/historia, link accesat în mai 2025.
[7] „Mariano Moreno”, Britannica, https://www.britannica.com/biography/Mariano-Moreno, link accesat în mai 2025.
[8] „The National Library”, Turismo, https://turismo.buenosaires.gob.ar/en/otros-establecimientos/national-library, link accesat în mai 2025.
[9] „Manzana de las Luces”, Buenos Aires, https://buenosaires.gob.ar/manzana-de-las-luces-0, link accesat în mai 2025.
[10] „Historia de la Biblioteca Nacional”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/acerca/historia, link accesat în mai 2025.
[11] „Mariano Moreno”, Britannica, https://www.britannica.com/biography/Mariano-Moreno, link accesat în mai 2025.
[12] „Historia de la Biblioteca Nacional”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/acerca/historia, link accesat în mai 2025.
[13] „Groussac, Paul (1848–1929)”, Encyclopedia.com, https://www.encyclopedia.com/humanities/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/groussac-paul-1848-1929, link accesat în mai 2025.
[14] „Historia de la Biblioteca Nacional”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/acerca/historia, link accesat în mai 2025.
[15] „Architectural Classics: Mariano Moreno National Library / Clorindo Testa + Francisco Bullrich + Alicia Cazzaniga”, ArchDaily, https://www.archdaily.com/991707/architectural-classics-mariano-moreno-national-library-clorindo-testa-bullrich-and-cazzaniga, link accesat în mai 2025.
[16] Valentina Rotaru, „Biblioteca Națională „Mario Moreno” a Argentinei”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare.e-Bibliotheca Septentrionalis, https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2021/03/03/biblioteca-nationala-mario-moreno-a-argentinei/, link accesat în mai 2025.
[17] „Historia de la Biblioteca Nacional”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/acerca/historia, link accesat în mai 2025.
[18] „Jorge Luis Borges – biografie”, ArtLine.ro, https://www.artline.ro/Jorge-Luis-Borges—biografie-12930-1-n.html, link accesat în mai 2025.
[19] „Centro de Estudios Borgeanos”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/culturalia/centros/borges, link accesat în mai 2025.
[20] „Historia de la Biblioteca Nacional”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/acerca/historia, link accesat în mai 2025.
[21] „Architectural Classics: Mariano Moreno National Library / Clorindo Testa + Francisco Bullrich + Alicia Cazzaniga”, ArchDaily, https://www.archdaily.com/991707/architectural-classics-mariano-moreno-national-library-clorindo-testa-bullrich-and-cazzaniga, link accesat în mai 2025.
[22] „The National Library”, Turismo, https://turismo.buenosaires.gob.ar/en/otros-establecimientos/national-library, link accesat în mai 2025.
[23] Valentina Rotaru, „Biblioteca Națională „Mario Moreno” a Argentinei”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare.e-Bibliotheca Septentrionalis, https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2021/03/03/biblioteca-nationala-mario-moreno-a-argentinei/, link accesat în mai 2025.
[24] „Buenos Aires: La Recoleta Neighborhood”, Ripioturismo, https://ripioturismo.com/travel-guide/argentina/buenos-aires/buenos-aires-la-recoleta-neighborhood/, link accesat în mai 2025.
[25] „Servicios online”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/servicios/online, link accesat în mai 2025.
[26] „Formación de usuarios”, Biblioteca Nacional Mariano Moreno, https://www.bn.gov.ar/biblioteca/servicios/formacion-usuarios, link accesat în mai 2025.
[27] „Adolfo Bioy Casares”, Britannica, https://www.britannica.com/biography/Adolfo-Bioy-Casares, link accesat în mai 2025.
[28] Valentina Rotaru, „Biblioteca Națională „Mario Moreno” a Argentinei”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare.e-Bibliotheca Septentrionalis, https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2021/03/03/biblioteca-nationala-mario-moreno-a-argentinei/, link accesat în mai 2025.
