V-ați întrebat vreodată unde a fost filmat Harry Potter? Poate ați crezut că totul s-a realizat într-un studiou imens, ca multe alte producții marca Warner Brothers. Ei bine, nu.
Dar să începem cu începutul. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu povestea, Harry Potter – scrisă de J.K. Rowling – pune lumea vrăjitorilor într-o altă lumină. Cum bine se știe, seria literară a avut un succes răsunător, mai ales în rândul generațiilor tinere. Se poate spune că ele, generațiile, au crescut odată cu personajul principal. Ca multe alte cărți de succes, povestea a fost ecranizată, bucurându-se de o popularitate la fel de mare.
Oare de ce a prins atât de bine la public? Atât cărțile, cât și filmele vorbesc despre o lume a vrăjitorilor „ascunsă la vedere”. Magia se află la tot pasul, trebuie doar să alegi să o vezi. Cei care o resping și nu au abilități magice sunt numiți de autoare „încuiați”.
Filmele au impresionat și prin cadrele spectaculoase. Ceea ce vedem în filme nu sunt simple secvențe realizate într-un studio. Producătorii au vrut ca publicul să simtă că a pătruns într-o lume magică. De aceea, au cutreierat țara în lung și-n lat, pentru a descoperi locații impresionante și, totodată, emblematice, precum Glenfinnan Viaduct, Glencoe, Durham Cathedral, Alnwick Castle, Gloucester Cathedral, London Zoo’s Reptile House, Leadenhall Market, King’s Cross Station, St Pancras Station, High Commission of Australia, Piccadilly Circus, Charing Cross Road, Lambeth Bridge. Din această lungă înșiruire nu putea lipsi, desigur, Oxford.1
În Harry Potter, tinerii vrăjitori merg să învețe la Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Pentru crearea acestei școli impunătoare, filmările au fost realizate atât la Durham Cathedral și Alnwick Castle, cât și la University of Oxford – mai exact la Christ Church College, New College și Bodleian Library.
Una dintre cele mai memorabile scene din primul film se desfășoară la Christ Church College. Harry, Hermione și Ron ajung pentru prima dată la Hogwarts și sunt întâmpinați de profesoara McGonagall, în capătul de sus al scărilor – cunoscute ca „Bodley staircase”, care duc spre Chris Church Great Hall. Tot aici s-a filmat momentul când Harry îl vede pentru prima dată pe Tom Riddle, în cel de-al doilea film al seriei. Christ Church Great Hall nu apare propriu-zis în filme, dar a servit drept sursă de inspirație pentru crearea binecunoscutei săli de mese de la Hogwarts. Mai există o scenă importantă în claustrele acestei facultăți – la Christ Church College Cloisters –, atunci când Hermione îi arată lui Harry toate trofeele pe care le câștigase tatăl lui la quidditch2, în răstimpul cât învățase la Hogwarts (primul film). Poate veți fi la fel de surprinși ca mine, dar acest joc există acum cu adevărat și, bineînțeles, Harry Potter a constituit principala sursă de inspirație, regulile lor asemănându-se. Prima dată s-a jucat în Statele Unite în 2005 și, în scurt timp, a devenit un joc practicat în întreaga lume. Oxford organizează campionate și au chiar un club numit Oxford Universities Quidditch Club.3
Să revenim la Christ Church College, cândva un loc de pelerinaj, iar în zilele noastre, una dintre cele mai mari facultăți din campus, numărându-se printre atracțiile turistice principale datorită arhitecturii sale, care îmbină goticul și stilul romanic. A fost a treisprezecea facultate înființată, din lista actuală de 45 de facultăți.
New College și-a făcut și ea apariția în Harry Potter, în cel de-al patrulea film. Cadrele cu studenți plimbându-se pe coridoare sunt realizate la New College Cloisters, inclusiv scena când Harry merge să vorbească cu Cedric, după ce fusese ales să participe în turnir. În curtea interioară a acestei facultăți, cum să uităm, s-a filmat una dintre cele mai haioase scene din toată seria, momentul când profesorul Alastor Moody îl transformă pe Malfoy în dihor și îl bagă în pantalonii unuia dintre prietenii acestuia. New College datează din secolul al XIV-lea și a revoluționat stilul arhitectural al clădirilor universitare din Oxford și Cambridge, fiind prima construcție în forma unui patrulater închis.
Iată-ne ajunși acum la ultimul popas din turul nostru Harry Potter, la miezul de nucă, locația care ne interesează cel mai mult, și anume, Bodleian Library [Biblioteca Bodleiană]. Aici avem cadre din Duke Humfrey Library [Biblioteca Duke Humfrey] și Divinity School, două clădiri superbe, gotice, cu o importantă valoare istorică. Duke Humfrey Library apare în primul film, când Harry se furișează în zona interzisă a bibliotecii de la Hogwarts, purtând pelerina care-l făcea invizibil.
Biblioteca, situată deasupra Divinity School, la capătul nordic al School Street, este cunoscută drept cea mai veche parte din tot complexul bodleian, fiind deschisă în 1488. Chiar dacă Biblioteca Bodleiană se inaugurează oficial în 1602, originile sale datează de prin 1320. O vârstă venerabilă de peste 700 de ani de existență.
Totul a început cu o singură încăpere, aflată deasupra Old Congregation House, situată la nord de altarul University Church of St. Mary the Virgin. A fost prima bibliotecă neafiliată facultăților, a Universității din Oxford. Construirea bibliotecii s-a făcut din fondurile acordate de Thomas de Cobham, episcopul de Worcester. În urma unei donații substanțiale oferite de Humfrey, Ducele de Gloucester și fratele mai mic al regelui Henry al V-lea – peste 281 de manuscrise din colecția sa personală –, a fost necesară construirea unei noi biblioteci, mai spațioasă. Așa a luat ființă Duke Humfrey Library. Prima locație a bibliotecii există și în ziua de azi, dar se folosește ca sacristie și ca loc de întâlnire pentru membrii bisericii. Duke Humfrey Library a supraviețuit în forma sa originală puțin peste șaizeci de ani, până în 1550. Atunci, Richard Cox, decanul facultății Christ Church College, a golit biblioteca de cărți – unele au fost vândute pentru sume infime, iar altele au fost arse –, în urma unei legi date de regele Edward al VI-lea, conform căreia biserica engleză trebuia curățată de influențele romano-catolice. Universitatea Oxford, nefiind o instituție bogată, nu avea resursele financiare necesare pentru crearea unui nou fond de carte, în vederea înlocuirii celui pierdut. Prin urmare, în 1556, birourile au fost vândute, iar Facultatea de Medicină a preluat spațiul bibliotecii. Totul s-a schimbat datorită lui Thomas Bodley (1545–1613), diplomat și erudit, care a oferit bibliotecii o sumă de bani prin care a fost posibilă remobilarea bibliotecii pentru a găzdui în jur de 2 500 de cărți noi donate, printre care se numărau și cele dăruite de el.
Biblioteca Bodleiană se deschide oficial pe 8 noiembrie 1602. Între 1610–1612, s-a finalizat prima anexă a Bibliotecii Duke Humfrey, Arts End, proiectată și finanțată tot de el. Cea de-a doua anexă, Selden End, se construiește între anii 1634-1637 și i se dă numele avocatului John Selden, care a dăruit bibliotecii 8 000 de cărți. Odată cu extinderea bibliotecii a crescut și popularitatea ei, fiind vizitată de oameni de cultură din toată Europa. Cu toate că biblioteca își deschidea porțile și străinilor, nu doar academicienilor de la Universitatea Oxford, este curios faptul că studenții aveau foarte rar acces în bibliotecă până în timpuri destul de recente. O altă regulă respectată cu sfințenie era că nu se împrumutau cărți. Până și regelui Charles I i-a fost refuzată cererea de împrumut a unei cărți, în 1645. Mai mult, cărțile erau prinse cu lanțuri de fier de rafturi pentru a nu fi furate. Astfel de exemplare pot fi văzute și în ziua de azi în Duke Humfrey Library.
Rolul pe care îl joacă Thomas Bodley în viața Bibliotecii Bodleiene este extrem de important – tocmai de aceea îi poartă numele –, nu doar pentru că a scos-o din impas, ci pentru că a făcut demersurile necesare ca aceasta să dobândească statut de depozit legal. În 1610, el a încheiat un acord cu Stationers’ Company din Londra, în baza căruia o copie a fiecărei cărți publicate în Anglia și înregistrată la Stationers’ Hall să fie depusă în noua bibliotecă. Mai mult, a dat startul unui plan ambițios prin care vechile clădiri folosite pentru cursuri și examene să fie înlocuite cu unele noi, denumite Schools Quadrangle. Prin testament, Bodley a lăsat o sumă de bani pentru construirea unui al treilea etaj, care să fie folosit ca spațiu de depozitare. Dar această suprafață a mai avut un rol, unul considerabil. Aici este locul unde au luat ființă primul muzeu public și prima galerie de pictură din Anglia.4
Să revenim puțin la Divinity School. Cum am menționat mai devreme, Duke Humfrey Library se află deasupra clădirii medievale Divinity School. Aceasta este construită în stilul gotic perpendicular, caracterizat prin ornamentație bogată și muluri. Clădirea a fost proiectată între 1423 și 1488 special pentru prelegeri, examene orale, discuții teologice, dar nu numai. Aici au avut loc numeroase procese și vizite regale importante, iar în anul 1625, House of Commons [Camera Comunelor] s-a refugiat în această încăpere atunci când a izbucnit epidemia de ciumă în Londra. La intrare, primul lucru care sare în ochi este tavanul, probabil cea mai mare boltă în cruce dintre toate clădirile seculare englezești. Bolta este plină de o simbolistică formată din scuturi de arme, frunziș, reprezentări de animale, subiecte religioase. Apar și inițialele celor care au finanțat Divinity School, precum și inscripții în engleză, franceză și latină. Clădirea a trecut prin mai multe schimbări de-a lungul anilor și a fost restaurată masiv. Astăzi este folosită pentru ceremonii de absolvire, diverse evenimente universitare și poate fi închiriată pentru nunți. În primul și al treilea film Harry Potter, această încăpere este infirmeria Hogwarts, dar apare și în al patrulea film, fiind locul unde studenții iau lecții de dans pentru balul dinaintea turnirului.
La o simplă căutare pe Google, vom descoperi diverse articole care vorbesc fie de „Bodleian Library” [Biblioteca Bodleiană], fie de „Bodleian Libraries” [Bibliotecile Bodleiene]. În realitate, există 28, având în total un număr impresionant de peste 13 milioane de volume. Sunt biblioteci importante pentru cercetare, care aparțin de facultăți, departamente și alte instituții ale Universității din Oxford. În genere, ele sunt luate ca un tot și cunoscute sub numele de „Bodleian Library” sau, neoficial, în limbajul cunoscătorilor, „the Bod”.
Biblioteca Bodleiană ocupă un loc aparte în rândul bibliotecilor universitare, fiind una dintre cele mai vechi din Europa, iar ca mărime, este a doua după Biblioteca Britanică. Mai mult, este una dintre cele șase biblioteci de depozit legal din Regatul Unit – prin urmare, primește o copie a fiecărei cărți publicate în Marea Britanie și Irlanda.5
Biblioteca Bodleiană Centrală este formată din trei corpuri: Old Bodleian Library [Vechea Bibliotecă Bodleiană], Weston Library (cunoscută înainte ca New Bodleian Library [Noua Bibliotecă Bodeliană], restaurată și redeschisă în 2015) și Radcliffe Camera. De fapt, dacă ar fi să le grupăm în ordinea cronologică, ar veni Vechea Bibliotecă Bodleiană, Radcliffe Camera și Noua Bibliotecă Bodleiană.
Radcliffe Camera a fost construită între 1737 și 1748, după planurile arhitectului James Gibbs, și s-a deschis în anul 1749. Până în 1860, s-a numit Biblioteca Radcliffe, după dr. John Radcliffe (1650–1714) – cel care a avut această inițiativă și a donat o sumă mare de bani pentru construirea ei – și nu făcea parte din complexul bodleian. Din punct de vedere arhitectural, se încadrează în stilul palladian și este cea mai impresionantă clădire din Oxford. Are o formă circulară și peste 42 de metri înălțime, iar cupola sa spectaculoasă este a treia ca mărime din toată Marea Britanie. Scopul inițial al bibliotecii era să găzduiască Radcliffe Science Library.6
Biblioteca Bodleiană a început să-și mărească fondul de colecții după o perioadă de stagnare, iar în 1849 a ajuns să dețină în jur de 220.000 cărți și aproximativ 21.000 de manuscrise. Acestora li se adaugă colecții de pictură, sculpturi, monede, medalii și diverse „curiozități”, cum ar fi un crocodil împăiat din Jamaica. Așa se face că, în vederea asigurării unui spațiu de depozitare pentru viitoarele colecții, biblioteca a preluat în 1859 toate clădirile Schools Quadrangle, iar în 1860, și Biblioteca Radcliffe, redenumită Radcliffe Camera.
Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, biblioteca își creștea anual colecția de cărți cu 30.000 de volume, iar în 1914, atinge pragul de un milion de cărți. Între anii 1909–1912, se construiește o bibliotecă subterană sub Piața Radcliffe, fiind cea mai mare bibliotecă subterană din lume la vremea aceea și prima care folosea rafturi compacte moderne. Astăzi se utilizează un sistem de benzi transportoare, cu ajutorul cărora se livrează volume prin tuneluri către 29 de săli de lectură din diferitele clădiri ale bibliotecii.
Creșterea constantă a fondului de carte și a numărului de cititori i-a pus în dificultate pe bibliotecari, unii sugerând chiar mutarea sediului bibliotecii cu totul și construirea uneia mai mari, așa cum procedaseră cei de la Cambridge, în 1934. Au reușit să construiască noua bibliotecă în locul mai multor case vechi din lemn de pe partea nordică a Broad Street. Ea a fost proiectată pentru a găzdui săli de lectură, departamente de bibliotecă și un număr de cinci milioane de cărți. Lucrările de construcție au fost realizate după planurile arhitectului Sir Giles Gilbert Scott și au fost finalizate în 1940. În 1975, s-a achiziționat un nou spațiu de birouri în clădirea Clarendon – construită pentru editura universitară între 1712–1713 –, ocupând astfel locul care făcea legătura între bibliotecile vechi și noi. Prin urmare, toată zona cuprinsă între Radcliffe Camera și Noua Bibliotecă ajunge să facă parte din complexul bodleian.7
Poate părea copleșitoare, dacă nu chiar enervantă, multitudinea de informații de mai sus. Dar cum altfel să înțelegem importanța acestei biblioteci și farmecul Universității Oxford, în general? Mai sunt multe locuri de explorat, dar cred că am întredeschis puțin ușa curiozității și a înțelegerii unor fapte evidente: de ce vin an de an turiști din toate colțurile lumii și de ce producătorii filmului Harry Potter nu puteau alege un loc mai potrivit pentru crearea școlii fictive Hogwarts.
Înainte de a încheia, trebuie să amintim și Biblioteca Digitală Bodleiană. Dacă accesați site-ul Digital Bodleian, https://digital.bodleian.ox.ac.uk/, veți rămâne plăcut surprinși de faptul că puteți parcurge integral manuscrise anluminate, incunabule, partituri, cărți rare și multe alte comori, în diverse limbi, aflate în bibliotecile din complexul bodleian sau din cele afiliate facultăților din Oxford.
Digital Bodleian s-a lansat în 2015, dar se lucra la digitizarea fondului încă de la începutul anilor 1990. Această bibliotecă digitală a fost concepută cu scopul de a permite accesul la fondul de colecții unui public cât mai larg posibil. Spre sfârșitul anului 2020, site-ul a fost relansat cu o interfață de căutare nouă și optimizată. Toate documentele au o rezoluție impecabilă, puteți, de exemplu, să analizați o schiță a sistemului solar din 1722, concepută de William Whiston, fără nicio problemă sau să răsfoiți în întregime ediția din 1496 a lucrării Historiae Alexandri Magni (Historia de Alexandre magno) [Istoriile lui Alexandru cel Mare], scrisă de Quintus Curtius Rufus.
Așadar, data viitoare când ajungeți în Marea Britanie, includeți și Universitatea Oxford în obiectivele voastre turistice, plimbați-vă pe aceleași culoare pe care au pășit Oscar Wilde, C.S. Lewis sau J.R.R. Tolkein și delectați-vă ochii cu aceste locații superbe, care au fost atât de căutate de fanii înrăiți ai filmului, încât se organizează tururi ghidate speciale Harry Potter!8
-
„Top 10 Harry Potter film locations around Britain”, Great Britain, 15 ianuarie 2019, accesat pe 03.10.2022. https://www.visitbritain.com/us/en/top-10-harry-potter-film-locations-around-britain
„Top 10 Harry Potter locations in London”, Great Britain, 08 mai 2019, accesat pe 03.10.2022. https://www.visitbritain.com/gb/en/top-10-harry-potter-locations-london
„Oxford Harry Potter Locations: A Self-Guided Tour”, Insider’s Oxford, 19 mai 2022, accesat pe 03.10.2022.https://insidersoxford.com/oxford-harry-potter/
- Tradus vâjthaț, în lb. română
- What is Quidditch?”, QUIDDITCHUK, accesat pe 03.10.2022. https://quidditchuk.org/clubs/oxford-universities-quidditch-club
-
Oxford Harry Potter Locations: A Self-Guided Tour”, Insider’s Oxford, 19 mai 2022, accesat pe 04.10.2022.https://insidersoxford.com/oxford-harry-potter/
„Christ Church Oxford: A Visitor’s Guide”, Insider’s Oxford, 18 martie 2022, accesat pe 04.10.2022.https://insidersoxford.com/christ-church-oxford/
„The History of New College”, New College Oxford, accesat pe 04.10.2022. https://www.new.ox.ac.uk/history-new-college
„History of the Bodleian illustrated brochure (PDF)”, Visit, pp. 3–8, accesat pe 04.10.2022. https://visit.bodleian.ox.ac.uk/files/historybodleianpdf
-
„Things to do in Oxford: Divinity School”, Discover Oxfordshire, accesat pe 05.10.2022.https://discoveroxfordshire.com/things-to-do/the-divinity-school/
„Bodleian Libraries: The Story Behind Oxford’s Famous Library + Tips for Visiting”, Insider’s Oxford, 8 aprilie 2022, accesat pe 05.10.2022. https://insidersoxford.com/bodleian-library/
- Radcliffe Camera: Everything You Need to Know About Oxford’s Famous Library”, Insider’s Oxford, accesat pe 05.10.2022. https://insidersoxford.com/radcliffe-camera/
- „History of the Bodleian illustrated brochure (PDF)”, Visit, pp. 9-12, accesat pe 06.10.2022, https://visit.bodleian.ox.ac.uk/files/historybodleianpdf; „Bodleian Library”, Discover Oxfordshire, accesat pe 06.10.2022, https://discoveroxfordshi-re.com/things-to-do/bodleian-libraries/
- „Bodleian Libraries: The Story Behind Oxford’s Famous Library + Tips for Visiting”, Insider’s Oxford, 8 aprilie 2022, accesat pe 07.10.2022. https://insidersoxford.com/bodleian-library/
