Nicolae Georgescu-Tistu. Personalitate a bibliologiei românești

Mai devreme sau mai târziu – spunea criticul literar Dumitru Bălăeţ, în prefaţa la bibliografia lucrărilor lui N. Georgescu-Tistu, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani –, cineva va trebui să se aplece cu toată grija şi atenţia cuvenită peste file îngălbenite de reviste, peste pagini de cărţi şi documente spre a reface, în lumina adevărului, un drum străbătut nu fără greutăţi şi dureri: drumul bibliologiei româneşti. Căci trebuie s-o spunem că această ramură a preocupărilor intelectuale nu s-a născut de azi, de ieri; ea are rădăcini adânci împlântate în tradiţia noastră de cultură şi e legată prin filtre trainice de însăşi istoria poporului şi a cărţilor sale care i-au exprimat gândul prin veacuri până astăzi.

Profesorul N. Georgescu-Tistu a întrezărit acest adevăr într-o excelentă cercetare închinată „Motivului cărţii în literatura română”. Tot el a recompus faptele de eroism ale unui bibliotecar popular, Badea Cârţan, purtător simbolic de mesaje ale cărţii româneşti, după legile străvechi ale transhumanţei mioritice.

Născut la sfârşitul secolului al XIX-lea (1894) şi desfășurându-şi activitatea în mijlocul secolului XX, Nicolae Georgescu-Tistu a rămas în cultura românească ca o personalitate culturală deosebită, el remarcându-se în special în domeniul biblioteconomiei şi bibliologiei româneşti, dar şi prin studiile sale de folclor şi literatură română. Continuator al lui Ioan Bianu şi al lui Alexandru Sadi-Ionescu, Nicolae Georgescu-Tistu este iniţiatorul studiilor bibliologice româneşti.

Viața și activitatea

Profesorul Nicolae Georgescu-Tistu s-a născut pe 1 Decembrie 1894, în comuna Coteşti, jud. Vrancea. În 1914, a absolvit Colegiul „Nicolae Bălcescu” din Craiova, iar în 1920, a absolvit Facultatea de Filozofie şi Litere din Bucureşti, cu examenul de licenţă susținut în filologie. Între anii 1924-1926, a primit o bursă de stat la Şcoala Română din Franţa, a făcut studii de istorie literară la Sorbona şi la Collège de France; de asemenea, a studiat bibliografie şi arhivistică la École de Chartes, iar biblioteconomie, la École des bibliothécaires din Paris. A efectuat un stagiu de practică la Institutul Internaţional de Bibliografie din Bruxelles.

Între anii 1928-1938 a ocupat poziția de bibliotecar şi organizator al bibliotecii Facultăţii de Filozofie şi Litere din Bucureşti. În această perioadă, a fost trimis de facultate pentru studii şi practică, în două semestre de vară, la Deutsche Bücherei din Leipzig şi Bibliothek Wissenschaftliches Institut din Berlin. Tot în această perioadă a fost profesor de bibliologie la Şcoala Superioară de Arhivistică din Bucureşti.

În 1929, a fost numit secretar al secţiei de bibliologie a Institutului Social Român din Bucureşti, condus de profesorul Dimitrie Gusti. Aici, alături de marii sociologi români, Dimitrie Gusti şi Anton Golopenţia, a învăţat alfabetul cercetărilor multidisciplinare şi a înţeles că un om de cultură trebuie să fie și un bun cercetător.

În 1932, a susţinut primul examen de docenţă din ţară în bibliologie, obţinând titlul de docent al Facultăţii de Filozofie şi Litere din Bucureşti. Prin transformarea docenţei, a fost numit, în 1938, conferenţiar la Facultatea de Filozofie şi Litere, specialitatea bibliologie. În 1949, a fost transferat conferenţiar la Institutul de Arhivistică, Bibliologie şi Muzeografie din Bucureşti, iar în 1950, la Facultatea de Istorie din Bucureşti.

Între anii 1954-1959, a funcţionat ca cercetător ştiinţific principal, apoi colaborator extern la Biblioteca Academiei.

Profesorul Nicolae Georgescu-Tistu s-a stins din viață pe 11 aprilie 1972, la Bucureşti.

Orientări bibliologice, carte de căpătâi a bibliologului

În prefaţă, autorul sublinia că: „Domeniul bibliologiei pare multora cam arid şi de aceea s-a scris prea puţin în această direcţie, mai ales ca parte teoretică. Pentru orice lucrare ştiinţifică e nevoie însă de unele cunoştinţe din vieaţa destul de complexă a cărţii. De aceea articolele mele erau cerute de unii, mai ales de tineret, şi se găseau cu greu în publicaţiile cărora aparţinuseră.”

Cartea are şapte capitole: I. Introducere în bibliologie, II. Organizarea bibliografiei filologice, III. Depozitul legal, baza bibliografiei naţionale, IV. Bibliotecile noastre universitare, V. Cataloagele de bibliotecă, VI. Pregătirea bibliotecarului şi a bibliografului, VII. Zăbava cărţilor. Fiecare capitol în parte constituie o prelegere sau un articol al său, publicat într-o revistă.

N. Georgescu-Tistu face în primul rând o serie de delimitări asupra terminologiei, arătând că termenul bibliologie a fost întrebuinţat pentru prima dată la Institutul internaţional de bibliografie, iar el indică mai bine decât oricare altul, consecvent etimologia, „studiul cărţii”, „vorbirea despre carte”.

Merită menționată şi definiţia termenului dată de N. Georgescu-Tistu: „Înţelegem prin bibliologie studiul metodic, ştiinţific a tot ce priveşte scrisul de mână sau de tipar, pe hârtie sau pe alt material, deci orice vehicul al gândirii, prezentat mai adesea sub forma cărţii, de la fabricarea şi condiţiile ei materiale şi până la vieaţa ei ca factor cultural şi imensa ei influenţă asupra individului şi a societăţii.

Termenul de bibliologie cuprinde astfel: istoricul scrisului, hârtia, tehnica tiparului, fabricarea şi ilustrarea cărţii, legatul, punera în circulaţie (librărie, anticărie), publicaţiile bibliografice, organizarea bibliotecilor şi cataloagele.”

Autorul mai face o delimitare între termenii bibliosofie, bibliografie, biblioteconomie, arătând că termenul de bibliosofie este folosit mai mult cu sensul moral: dragostea, preocuparea cu pasiune de carte; despre cel de bibliografie, afirmă că şi-a restrâns şi precizat sfera de la sensul primar, de „scrisul şi copiatul cărţilor”, la ceea ce se înţelege astăzi: listă de cărţi, iar biblioteconomia se ocupă cu organizarea bibliotecilor.

După un scurt istoric, autorul trece la Starea actuală, citându-l pe Sextil Puşcariu, care a scris despre gravitatea acestor probleme şi nevoia unei soluţionări, altfel omul de ştiinţă riscă să repete ce au scris deja alţii.

Vorbind despre bibliografii, autorul diferențiază bibliografia de titluri de bibliografia critică, la care pe lângă rezumatul studiului se adaugă şi o parte critică asupra valorii studiului respectiv.

De asemenea, autorul delimitează bibliografia retrospectivă, aceea care se opreşte la o anumită dată, şi bibliografia curentă, care citează lucrările apărute în acea perioadă. Cea din urmă, spune autorul, ia de obicei forma periodică, pentru a fi mereu completată cu noile apariţii. Aceasta este în continuă mişcare, în prefacere şi apare în reviste sau în buletine de specialitate. (de exemplu, Bibliografia română de lingvistică apare anual în revista Limba română a Institutului de Lingvistică „I. Iordan -Al. Rosetti”, al Academiei Române).

Autorul se opreşte şi asupra bibliografiilor din ţară: Bibliografia română veche de I. Bianu, Nerva Hodoş şi Dan Simonescu, Contribuţiune la bibliografia românească de G. Adamescu sau Bibliographie franco-roumain a lui G. Bengescu.

Îşi încheie astfel primul capitol, Introducere în bibliologie: „Se impune organizarea unui oficiu bibliografic şi gruparea, pe specialităţi, a revistelor care publică bibliografie. De aci nevoia de cursuri care încep să fie înfiinţate şi la noi asupra vieţii cărţii, marilor colecţiuni şi edituri, bibliotecilor şi cataloagelor, asupra felului cum un tânăr dornic de cultură poate găsi cartea ce-i trebue, asupra enciclopediilor, bibliografiilor şi publicaţiilor în serii, care-i dau o îndrumare în lectură şi în genere asupra organizării muncii intelectuale.”

În cel de-al doilea capitol, autorul vorbeşte despre Organizarea bibliografiei filologice, începând cu atribuţiile bibliografului, trecând la Principiile de organizare bibliografică, oprindu-se şi asupra redactării fişelor (formatul şi conţinutul), iar în final arată tipurile de clasificare a fişelor (metodică şi alfabetică).

În al treilea capitol, discută despre Depozitul legal, ca fiind baza bibliografiei naţionale şi dând exemple din străinătate, iar în cel de-al patrulea, intitulat Bibliotecile noastre universitare, autorul se opreşte asupra principalelor biblioteci universitare de la noi: Bucureşti, Iaşi, Cluj, Cernăuţi, Biblioteca de la Politehnică, de la Academia de Arhitectură şi Academia de Comerţ.

În al cincilea capitol, Cataloagele de bibliotecă, autorul semnalează existența unei probleme tehnice şi culturale. El arată că, în primul rând, cele două cataloage – cel general alfabetic, după numele autorilor, şi cel topografic, după înşirarea numerică a cotelor – sunt necesare oricărei biblioteci pentru regăsirea cărţilor în bibliotecă.

În al șaselea capitol, aflăm despre Pregătirea bibliotecarului şi a bibliografului și descoperim că învăţământul bibliologic datează la noi din anul şcolar 1925-1926, când Al. Sadi-Ionescu a ţinut un curs de biblioteconomie la Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie din Bucureşti.

Ultimul capitol, intitulat Zăbava cărţilor, se ocupă de cititul metodic, orientarea în specialitate, bibliografia unei probleme, lectura acasă, lectura în bibliotecă, însemnările pe fişe, fişa de referinţă, fişa analitică şi critică.

Toate acestea sunt necesare pentru un studiu ştiinţific riguros.

Cartea lui N. Georgescu-Tistu rămâne o carte de referinţă nu numai pentru bibliotecari, dar şi pentru cercetători, în general. Nicolae Georgescu-Tistu reflectă mai mult decât alţii un moment de tranziţie în istoria bibliologiei noastre, când ea se constituia pe sine, independent, din familia disciplinelor filologice.

Lucrările profesorului Nicolae Georgescu-Tistu

Bibliografie analitică în legătură cu limba şi literatura română în Dacoromania, Cluj, an. II (1922, p. 853-881); an. III (1924), p. 986-1975; an. V (1929), pp. 801-879.

„Émile Picot et ses travaux relatifs aux Roumains”, în Mélanges de l’École roumaine en France, Paris, 1925, partea I, pp. 181-276.

„Correspondance d’un secrétaire princier en Roumanie Émile Picot”, în Mélanges de l›École roumaine en France, Paris, 1926, partea I, pp. 101-215.

„Les bibliothèques et la bibliographie roumaine”, în Revue des bibliothèques, Paris, an. 37 (1927), p. 36-43.

„Actorul Ion Stănescu-Papa”, Cluj, Editura revistei „Societatea de Mâine”, 1927, în – 8°, p. 27

„Scrierile lui Sextil Puşcariu”, în Revista filologică, Cernăuţi, an. I (1927), pp. 1-27.

„Organizarea bibliografiei filologice”, în Revista filologică, Cernăuţi. an. I (1927), pp. 369-379.

„Folklor din judeţul Buzău”, Academia Română, Din viaţa poporului român, XXXIV, 1928, în – 4°, 92 p. + 1 hartă.

„Studiul şi organizarea cărţii”, Bucureşti, Bibliofilia, 1929, în -4°, 21 p.

„Publicazioni storiche rumene dalla guerra in poii”, în Archivio Storico Italiano, Florenţa, seria a VII-a , vol. XIII (1930), p. 115-136.

„Bibliografia literară română”, Academia Română, Studii şi cercetări, XVIII, 1932, în -4°, 254 p. + XX planşe.

„Depozitul legal, baza bibliografiei naţionale”, în Buletinul Secţiei bibliologice a Institutului Social Român, nr. I (1932), p. 213-32.

„Ion C. Brătianu. Acte şi cuvântări”, Bucureşti, Aşezământul cultural Ion C. Brătianu, XVIII, 1932, în -4°, XVIII + 409 p. + 4 planşe.

„Bibliographie historique de la presse roumaine”, în Bulletin of the international Committee of historical Sciences, Paris, vol. VI, partea I (1934), p. 72-76.

„Bibliografia publicaţiilor privitoare la cultura românească”, în Cercetări literare, publicate de N. Cartojan, Facultatea de Filozofie şi Litere din Bucureşti, lucrare cu studenţii Seminarului de istoria literaturii române (epoca veche), printre care şi profesorul Emil Turdeanu, I (1934), p. 121-160, II (1936), p. 129-183.

„Ion Ghica scriitorul”, Academia Română, Studii şi cercetări, XXV, 1935, în -4°, 197 p.+ VII planşe.

„Bibliotecile noastre universitare”, în Vremea, Bucureşti, an. IX (1936), nr. 463, p. 8.

„Cataloagele de bibliotecă”, în Omagiu Profesorului D. Gusti, Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, Bucureşti, an. XIV (1936), p. 825-841.

„Pregătirea bibliotecarului şi bibliografului”, în Omagiu Profesorului Alexandru I. Lapedatu, Revista Arhivelor, Bucureşti, vol. III, 1 (nr. 6-8), (1937), p. 139-149.

„Andrei Mureşianu elev”, în Omagiu lui Constantin Kiriţescu, Bucureşti, Cartea Românească, 1937, p. 540-546.

„Zăbava cărţilor”, în Călăuza studentului, Vademecum Academicum, 1937, Oficiul Universitar din Bucureşti, p. 207-222.

Din cursul predat la Facultatea de Litere, N. Georgescu-Tistu a publicat anumite părţi: partea de bibliografie, sub titlul Curs de bibliologie în 1946, partea de organizare a activităţii intelectuale, Munca intelectuală. Idei generale şi îndrumări tehnice în 1947, şi partea de istorie a scrisului şi cărţii, Scris şi carte. Istorie, tehnică, semnificaţie, în 1948.

Alăturându-se Institutului Social Român al lui Dimitrie Gusti, a înfiinţat o secţie de bibliologie în cadrul institutului, participând la constituirea Centrului român de documentare în 1940. Între 1943-1944, a editat periodicul Scriptum. Buletin bibliologic, iar în 1966 a iniţiat şi a realizat în colaborare Vocabularul de bibliologie.

Simpla enumerare a titlurilor din bibliografia sa ilustrează varietatea domeniilor de care el s-a interesat şi în care a adus deosebite contribuţii.

Urmărindu-i biografia, putem observa tocmai această trecere, realizată cu sprijinul deopotrivă al unor filologi şi bibliotecari de prestigiu, precum Sextil Puşcariu, pe de o parte, şi Ion Bianu, pe de altă parte. Ambii s-au constituit în călăuzitori ai activităţii profesorului Tistu, promotori ai trimiterii sale la studii de specialitate în străinătate. Trebuie reţinut faptul că N. Georgescu-Tistu a fost fiu de oameni săraci şi că singura lui avere consta în străduinţa şi munca perseverentă. Cu acestea, el s-a dedicat în întregime unui domeniu nou al cunoaşterii, cercetându-i izvoarele interne şi externe, încercând o situare critică a obiectului, definindu-i sfera şi conţinutul.

Prin activitatea sa bogată în domenii diferite de la lingvistică, folclor, literatură, dar în special bibliologie, trecând prin şcoala clujeană, alături de Sextil Puşcariu, dar şi cea bucureşteană, lucrând alături şi de Dimitrie Gusti, N. Georgescu-Tistu rămâne în primul rând „părintele bibliologiei româneşti”, dar şi un cercetător de formaţie multidisciplinară. Lucrările sale, bine scrise, moderne şi astăzi, impresionează prin raportarea la realităţile din numeroase ţări şi prin actualitate.

Bibliografie

Bălăeț Dumitru. „Nicolae Georgescu-Tistu şi zăbava cărţilor”. În: Nicolae Georgescu-Tistu, Cartea şi bibliotecile. Studii de bibliologie. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Dumitru Bălăeţ. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1972, p. 5-41.

Buluță Gheorghe, Petrescu Victor. Galeria bibliologilor români. Târgovişte: Editura Bibliotheca, 2003, 96 p.

Colan Ion. N. Georgescu-Tistu. „Aduceri aminte”. În: Călăuza bibliotecarului. Bucureşti, 17, nr. 9, sept. 1964, p. 536-537.

Fondul bibliologia al bibliotecii Nicolae Georgescu-Tistu. Lucrare de diplomă întocmită de Ciucurete Sanda şi Leontopol Liliana. Îndrumător: C. Dima-Drăgan, Bucureşti, 1968, (Institutul Pedagogic Bucureşti. Facultatea de filologie. Secţia de biblioteconomie).

Georgescu-Tistu Nicolae. Orientări bibliologice. Bucureşti: Librăria Universitară I. Cărăbaş, 1938, 138 p.

Georgescu-Tistu Nicolae. „Studiul şi organizarea cărţii. Lecţia de deschidere a Cursului de Bibliologie la Şcoala Superioară de Arhivistică şi paleografie”. 22 ianuarie 1929. Bucureşti: Bibliofilia, 1929.

Lăzăreanu Barbu. „N. Georgescu-Tistu”. În: Adevărul. Bucureşti, 42, Nr. 23954, 21 iun. 1929, p. 2.

Oancea Nicolae. „Profesorul N. Georgescu-Tistu”. În: Revista bibliotecilor. Bucureşti, 22, nr. 9, sept. 1969, p. 555-557.

Simonescu Dan. „Profesorul N. Georgescu-Tistu şi bibliologia română. 75 de ani de la naşterea sa”. În: Revista bibliotecilor, 22, nr. 3 sept. 1969, p. 552-555.

Vulcu Maria. „Din istoricul relaţiilor internaţionale ale Bibliotecii Facultăţii de filozofie şi litere din Bucureşti”. În: Călăuza bibliotecarului, 17, Nr. 20, oct. 1964, p. 591-593.

Zamatiu Maria. N. Georgescu-Tistu. „Un animator al bibliologiei româneşti”. În: Călăuza bibliotecarului. Bucureşti, 17, nr. 9, sept. 1964, p. 533-536.

Zamatiu Maria. Profesorul N. Georgescu-Tistu. Studiu bibliografic. Din istoria bibliologiei româneşti. Bucureşti, 1964, lucrare în manuscris.

Mai multe de la același autor

Articole similare

spot_img

Ultimele articole

Pastilă regală: „Zburdălnicii ale tinereții”

„Vai, cum sunt tinerii din ziua de azi! Pe vremea mea...” Cred că tuturor ne sună extrem de familiar aceste două afirmații, indiferent de...

Povești care au inspirat filme celebre

Sărbătorile de iarnă ocupă un loc aparte în inimile noastre. Fie că respectați datinile populare sau reinventați tradițiile, adaptându-le zilelor noastre, sunt anumite povești...

Anotimpul cărților. Ediție specială de Crăciun

Există cărți pe care le poți împărți pe anotimpuri. Primăvara, când se întrevăd primii muguri și firul de iarbă se zbate să iasă la...

Abonează-te la newsletter!

Dacă vrei să fii printre primii care află de noile noastre articole publicate