Deloc surprinzătoare pentru pasionatul de istorie, prin oferta informațională și recuperarea, prin forma în care sunt redactate, a unui oarecare iz de epocă, cu o notă nostalgic arhaizantă, menţionăm că există o categorie specială de documente inedite din colecția bibliofilă a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, aceea a actelor al căror conținut se referă la organizarea și măsurile administrative din istoria învățământului românesc.
Diversitatea informațiilor cuprinse în aceste documente are menirea de a recompune, chiar și printr-un joc al potrivirilor secvențiale, palierul istorico-cultural autohton, acoperind un arc temporal de aproape un veac, de la jumătatea secolului al XIX-lea până la începutul secolului XX.
Provenite din arhiva fostului Muzeu al Bibliotecii Pedagogice „ I. C. Petrescu”, acestea, printr-un conţinut inedit, oferă cercetătorilor oportunitatea de a pătrunde în zone neexplorate din istoria învățământului românesc. Sunt, cu minuție recuperate din conținutul actelor, noi accente menite de a orna numele vechilor noștri magiștri, chipuri obnubilate, de cele mai multe ori, din neglijența de a nu li se fi schițat portrete cu linii mai ferme.
Illustres professores, utilia praecepta este dedicată uitaților noștri educatori.
Vasile Șuteu (1876, Năsăud – 1938, București)
Năsăudeanul Vasile Șuteu (n. 1876, Năsăud – d. 1938, București) s-ar putea înscrie în rândul din față al unei imaginare galerii a portretelor, sugestiv intitulate illustres professores. Câteva dintre actele conservate în colecția Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” scot la iveală treptele evoluției în cariera didactică a profesorului de latină și germană, un fel de cursus honorum în sens modern, parcurs din momentul debutului său profesional, predând inițial germană, la Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț[1], din 1900 până în 1904, anul transferului său la București. Fondul Vasile Șuteu cuprinde un număr de 19 acte referitoare la evoluția sa profesională, acoperind intervalul 1904-1930. Remarcăm documente felurite care reprezintă numiri ale sale în funcția de profesor de latină, germană sau director, la catedrele unor licee, detașări, reveniri.
Primul, în ordine cronologică, este însă un act din 9 iulie 1904[2], „Seria B. nr. 35331”, București, scris pe hârtie cu antetul „Ministerului Cultelor și Instrucțiunei Publice”[3] în partea stângă. Textul este redactat în limba română, cu alfabet latin, cu cerneluri de culori diferite, violet și neagră. Din conținut reiese confirmarea numirii lui Vasile Șuteu, începând cu 1 septembrie, pe o perioadă provizorie, la catedrele de limbă latină, clasa a II-a și a VII-a, și la cea de limba germană, clasa a II-a, ale unui liceu din Ploiești. Aflăm din conținutul celorlalte acte că este vorba despre Liceul „Sfinții Petru și Pavel”, astăzi Colegiul Național „I. L. Caragiale”. Postul fusese ocupat în urma promovării examenului de capacitate, prevăzut la art. 24 și 25 din Legea învățământului secundar și superior[4]. I se solicita prezentarea în fața directorului liceului pentru depunerea jurământului. (foto 1)
Actul este semnat olograf, cu cerneală neagră, de către Secretarul de stat al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, profesor Petre Gârboviceanu, doctor în filosofie și pedagogie, apropiat și colaborator al ministrului Spiru Haret. Alături se află și semnătura olografă a Directorului Direcțiunii Instrucțiunii Publice, indescifrabilă însă.
În subsolul paginii apare mențiunea: „Domnului Vasile V. Șuteu. Str. Libertății Piatra Neamț”. Textul manuscris are 19 rânduri pe pagină, scris pe rectoul primei din cele două file ale actului. Dimensiuni 33,5 x 20,5 cm, hârtie tip, mecanică.
Din conținutul următorului act, păstrat în colecția de documente Vasile Șuteu, datat 29 aprilie 1906[5], aflăm că, la solicitarea acestuia, i se aprobase transferul la catedra de limba latină a Liceului „Gheorghe Lazăr” din București. Scris în mare parte cu cerneală violet, actul are două semnături olografe în cerneală neagră aSecretarului General al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii publice, Dragomir M. Hurmuzescu (n. 1865 – d. 1954), profesor universitar, licențiat în fizică și chimie, cu doctorat la Sorbona și membru al Academiei Române, cu meritul deosebit de a fi introdus în România aplicațiile razelor X și ale undelor magnetice, și a directorului și Inspectorului General al Direcțiunii Învățământului Secundar și Superior, Constantin Rădulescu Motru[6]. (foto 2)
Conținutul Certificatului cu nr. 161, datat 23 aprilie 1907[7], confirmă statutul de profesor al domnului Vasile Șuteu la Liceul „Petru Rareș” din Neamț, pe o perioadă de 4 ani, respectiv 1900-1904, moment în care a solicitat transferul la Ploiești. Documentul are semnătura olografă a directorului de atunci al liceului, Gh. Beiu-Palade (1874-1946) și a secretarului Ion Ciucă. (foto 3)
Textul este scris cu cerneală neagră, în jumătatea dreaptă a primei file, recto, numărând 14 rânduri. Semnătura olografă a directorului Gh. Beiu-Palade este cu tuș violet. În partea stângă, paralel cu semnăturile, se află ștampila circulară a Liceului „Petru Rareș”, având în interior stema României și de jur-împrejur legenda „Liceul «Petru Rareș» din Piatra. România”. Sunt înscrise, cu cerneală neagră, peste ștampilă, numărul actului și, dedesubt, luna și anul. În partea stângă, se observă antetul „Ministerului Cultelor și Instrucțiunei Publice”. Cele două file au dimensiuni de 35 x 21 cm. Hârtia este manuală, cu pontuzouri, de bună calitate, provenind, conform filigranului „Letea” și a anului „1907”, de la Fabrica de hârtie omonimă[8]. Central, se află un alt filigran circular cu legenda „Poșta”, având în interior stema României după ridicarea țării la rangul de regat, cu scut scartelat, timbrat de coroană, ținut de doi leoparzi lionați. Sub aceștia se află eșarfa cu deviza casei Hohenzollern-Sigmaringen, „Nihil sine Deo”. În partea stângă sus se află, de asemenea, în timbru sec o ștampilă circulară cu legenda „România. Timbru Leu 01”, deasupra căreia există un al doilea timbru circular, pe care e înscrisă valoarea de 1 leu.
Pe 9 ianuarie 1910, conform actului nr. 943[9], Vasile Șuteu era numit provizoriu în postul de director al Gimnaziului „Cantemir-Vodă” din București, începând cu ziua de 15 ianuarie 1910, în locul bizantinologului Nicolae Bănescu (n. 1878 – d. 1971). De numele acestuia din urmă se leagă și istoricul Fundației Universitare „Carol I”, fiind ultimul director, în intervalul 7 decembrie 1946 – 9 februarie 1948. (foto 4)
Hârtia pe care este dactilografiat textul are un antet pe recto f. [1], stânga, „Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor. Direcțiunea Învățământului Secundar și Superior, Seria B. N. 843”, rubrică în care numărul actului, „943”, e notat manuscris. Textul dactilografiat pe rectoul primeia din cele două file ale manuscrisului are 11 rânduri, fiind semnat olograf de însuși Spiru Haret și de directorul Direcțiunii Învățământului Secundar și Superior. O altă intervenție manuscrisă în text, cu cerneală neagră, este indicarea exactă a datei pentru intrarea în funcție: „15 Ianuarie 1910”.
Opt ani mai târziu, Vasile Șuteu era înștiințat, prin actul cu numărul 71723[10], semnat de Secretarul General al Ministerului Culturii și Instrucțiunii Publice, Dumitru M. Cădere, (n. 1876 – d. 1941), doctor docent în fizico-chimice[11], că, începând cu 1 octombrie 1918, el va ocupa funcția de Inspector General al Învățământului primar și normal primar, fiind însărcinat și cu inspectarea școlilor pregătitoare. (foto 5)
Textul manuscris, cu cerneală violet, ocupă 14 rânduri pe unica filă a actului, de dimensiuni 20 x 17,5 cm, având, conform uzanței, în stânga, antetul „Ministerului Instrucțiunii și al Cultelor. Direcțiunea Învățământului primar și normal-primar, Seria B nr. 71723”. Semnătura olografă a lui Dumitriu Cădere a fost scrisă cu cerneală neagră.
Din conținutul actului cu nr. 86354, datat 18 decembrie 1918, aflăm că îi fusese aprobată demisia depusă pe 15 decembrie 1918, din postul de Inspector General al Învățământului normal și al școalelor pregătitoare din Moldova și revenea în funcția de profesor și director al Gimnaziului „Cantemir- Vodă”.
Textul, numărând 15 rânduri, este scris cu cerneală neagră pe rectoul unicei file a actului, semnat olograf de Secretarul General al Ministerului Instrucțiunii și al Cultelor, Iuliu Valaori și de către Directorul Direcțiunii Învățământului Secundar și Superior, Petre Nițescu. (foto 6)
În funcția de director al Liceului de băieți „Cantemir-Vodă” îl aflăm și în anul 1930. Pe 6 martie 1930, era eliberat de către Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor actul cu numărul 30945[12].
Din textul dactilografiat pe rectoul filei, care conține în stânga antetul Ministerului și numărul actului, aflăm că Vasile Șuteu era confirmat director, prin înalt Decret Regal cu nr. 661/1930, în conformitate cu art. 136 din legea învățământului secundar. (foto 7)
Actul este semnat olograf, cu cerneală neagră, de către Secretarul General al Instrucțiunii Publice, Constantin Kirițescu și de Directorul V. Popescu. Textul cuprinde 12 rânduri dactilografiate pe rectoul filei, singurele intervenții manuscrise fiind, în afara semnăturilor, numele liceului și mențiunea din subsolul paginii: „Domnului V. Șuteu, director Liceul de băeți Cantemir-Vodă București”.
Putem, așadar, cu ușurință reconstitui, pe baza informațiilor furnizate de conținutul actelor analizate, o frântură din parcursul profesional al lui Vasile Șuteu. După cei patru ani în care a predat germana la Liceul „Petru Rareș” din Neamț, a fost transferat, la cerere, la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, unde a rămas la catedra de limbă latină, clasa a II-a și a VII-a și la cea de limba germană, clasa a II-a, pentru o perioadă provizorie, până în 1906, an în care a solicitat un al doilea transfer, la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. După o altă perioadă de patru ani, anul 1910 îi aduce o promovare, devenind director al Gimnaziului „Cantemir-Vodă” din București, unde rămâne, cu mici întreruperi, până în 1930.
Dincolo de aspectul strict informațional, decelăm solida pregătire, dăruirea, angajamentul și tactul pedagogic al unui profesor de modă veche, trăsături definitorii care au asigurat traiectul ascendent al lui Vasile Șuteu către vârful carierei.[13]
[1] Aniversarea Semicentenarului Liceului „Petru Rareș” din Piatra N.: 1869-1919. Piatra-Neamț: Imprimeria Județului Neamț, 1921, passim.
[2] Colecția de acte a BCU „Carol I”, cota 091.2/274.
[3] Este înființat prin decret domnesc nr. 415 din 1862. Ministru era în acel moment Spiru Haret (15 feb. 1851-17 dec. 1912), cel care a deținut trei mandate în fruntea acestui minister: 1897-1899, 1901-1904 și 1904-1910.
[4] Legea din 23 martie 1898 propusă de Spiru Haret. Legea prevedea o structură a liceului cu opt clase și trei secții, reală, modernă și clasică, cu două cicluri, superior și inferior. Se înființau și seminariile pedagogice, Senatul universitar alcătuit din rector, decani și profesori din cadrul fiecărei facultăți. Vezi Biblioteca Centrală Universitară din București, Spiru Haret (1851-1812), București, 2005, p. LXVII.
[5] Colecția de acte a BCU „Carol I”, cota 091.2/276.
[6] L. Predescu, Enciclopedia Cugetarea: istorică, culturală, literară, publicistică, ziaristică, folklorică, militară, religioasă, juridică, economică, medicală, tehnică, științifică, (muzică, pictură, sculptură, dramaturgie, politică, diplomatică, sportivă): material românesc. Oameni și înfăptuiri, București: Cugetarea Georgescu-Delafras, [1940], p. 407.
[7] Colecția de acte a BCU „Carol I”, cota 091.2/275.
[8] Fabrica de Hârtie a funcționat la Bacău din 1885.
[9] Colecția de acte a BCU „Carol I”, cota 091. 2/277.
[10] Colecția de acte a BCU „Carol I”, cota 091.2/278.
[11] L. Predescu, op. cit, p. 152.
[12] Colecția de acte a BCU „Carol I”, cota 091.2/279.
[13] Alături de Gheorghe Munteanu-Mugoci și C. Nedelcu. Vezi Ioan Lăpușneanu, Iuliu Moisil (1859-1947). Activitatea lui în Vechiul Regat, 8.11.2009, disponibil la https://rasunetul.ro/iuliu-moisil-1859-1947-activitatea-lui-vechiul-regat, accesat pe 11.02.2024.
