Indiferent de interacțiunile avute cu biblioteca (teoretico-academice sau practice – directe sau intermediate), pe primul plan, în orice context, sunt puși întotdeauna utilizatorii și, firește, dorințele acestora. Modificând adecvat o sintagmă binecunoscută din domeniul vânzărilor, fiecare respirație a celor care scriu sau vorbesc despre acest subiect sugerează ideea „utilizatorul nostru, stăpânul nostru”. Astfel, documentele pentru dezvoltarea colecțiilor sunt alese în funcție de nevoile utilizatorilor, personalul se străduiește să fie cât mai profesionist și, în același timp, amabil, sălile de lectură trebuie să aibă anumite dotări și o atmosferă care să facă plăcută șederea vizitatorilor etc.
Personalitatea fiindu-mi, categoric, înclinată către scepticism, m-am întrebat, firește, până unde ar merge acest „sacrificiu”. Deoarece în vânzări (pe care le-am luat ca reper observațional), cei care sunt implicați în toate procesele necesare sunt dispuși (nevoiți?) să facă absolut tot ce ține de ei pentru ca să fie mulțumit „clientul nostru”: să lucreze peste program, să facă sute de kilometri, să conceapă nenumărate pagini de strategii, să investească în cursuri intensive ș.a.m.d. Nu de alta, dar câștigul lor direct (și, implicit, supraviețuirea) depinde în totalitate de respectivii pași. De aceea, am vrut să verific cât de important este astăzi, în secolul XXI, pentru cei care lucrează sau au o influență, într-un fel sau altul, în domeniul bibliotecilor, să îndeplinească dorințele și nevoile reale ale utilizatorilor.
Astfel s-a ivit întrebarea din titlu, o întrebare care nu e nicidecum nouă și nici „națională”, lucru care se va vedea din bibliografia consultată.
Incursiune în secolul al XIX-lea 
Un discurs ținut de Henry Ward Beecher, pe 22 aprilie 1872, s-a transformat într-o carte (de mici dimensiuni) intitulată Ar trebui să fie deschise bibliotecile duminica?[1], iar totul a fost declanșat de o scrisoare adresată reverendului Beecher de către membrii Asociației Bibliotecilor Publice din New York, în care îi cereau acestuia sfatul legat de eventualitatea de a deschide sălile de lectură în ziua Domnului, precizând că își doresc să se ia în considerare interesele morale, intelectuale și sociale ale acestor membri, ale asociaților lor și ale tuturor tinerilor din New York. Reverendul a acceptat imediat invitația, iar întâlnirea s-a petrecut într-o seară de luni, la Cooper Institute.
Dincolo de faptul că discursul reverendului mustește de farmec și de un simț subtil al umorului, presărat cu blajine ironii, autorul său reușește, cu o argumentație solidă, să joace cu măiestrie un dublu rol, de avocat și procuror, pentru stabilirea „verdictului” – dacă ar fi potrivit sau nu să se deschidă ușile sălilor de lectură în ziua dedicată în exclusivitate mersului la biserică, odihnei, familiei și altor îndeletnici „pașnice”, care să nu implice lucrul de niciun fel. Demonstrația este făcută gradual, pornind precaut de la aspecte acceptate atât de clerici, cât și de laici, și, mai ales, respectând cu multă grijă sensibilitățile tuturor, dar subliniind că în dezbatere se află un important subiect moral, mai ales că vorbitorul asumă o moștenire de înalt puritanism. Să nu uităm că, în secolul al XIX-lea, era vorba despre o societate tradițională, în care duminica se mergea obligatoriu la biserică, după care se lua masa în familie, se făcea apoi siesta și, în general, era o zi tihnită, petrecută lângă cei apropiați.
Reverendul Beecher analizează din foarte multe puncte de vedere ziua de duminică, pornind de la faptul cunoscut că pentru primii creștini aceasta era, înainte de toate, o zi a bucuriei depline, neexistând nicăieri în Noul Testament vreo interdicție de a munci în acea zi, și precizând că diverse indicații au apărut doar în Evul Mediu și, desigur, din partea Bisericii. Din cauză că observaseră „frivolitatea, risipa secularizării”[2], membrii Bisericii, „forțați de împrejurări, s-au îndreptat spre extreme, transformând duminica în exclusivitate într-o zi a învățăturii morale și a austerității, ajungând doar la interdicții și pedepse, care nu se potrivesc deloc cu semnificația inițială a Zilei Domnului și nici nu au vreun motiv justificat.”[3]
Prin analogie cu Sabatul, reverendul citează vorbele lui Isus, care spune că „acea zi a fost făcută pentru om, nu omul a fost făcut pentru ea”[4] și că, până la urmă, singura datorie a oamenilor, în acea zi, este să facă și mai mult bine decât de obicei, lucru care se aplică, în egală măsură, și duminicii, care nu este altceva decât un „Sabat” al creștinilor.
Indiferent dacă este vorba despre odihnă fizică, educație morală sau viață socială, concluzia autorului este că duminica trebuie să fie generoasă pentru toată lumea.[5] Ea nu trebuie doar respectată, ci și gestionată într-un mod util și constructiv, fără egoism absurd și cu gândul la nevoile diferite ale diverselor clase sociale. De exemplu, tuturor li se pare normal ca mașinile să circule în această zi, fără să se gândească la șoferii care muncesc, de fapt, în această zi a Domnului, fiind vorba despre un bine comun. Sau la servitorii din hoteluri și chelnerii din restaurante. Sau la conductorii de tren. Este de la sine înțeles că împrejurările modifică viziunea asupra unor cazuri.[6] Iar cei care ignoră respectivele clase sociale, ce nu au cum să se supună regulilor impuse (acelea cu mersul la biserică duminica dimineața, masa în familie și odihna prelungită și tihnită etc.), nu se înscriu, în opinia autorului (și nu numai), printre adevărații oameni ai Domnului.
În ultimă instanță, reverendul Beecher ajunge în analiza sa la o altă categorie de oameni care ar trebui să lucreze duminica, având în vedere scopul întâlnirii în cadrul căreia și-a susținut discursul: cei angajați în galerii de artă, săli de conferințe, biblioteci. „Ce ne facem cu ei?”[7], se întreabă legitim autorul. Și oferă și răspunsul – devine obligatoriu ca pentru toți cei menționați în analiza anterioară, inclusiv cei din urmă, să aibă o parte de duminică liberă, să se aranjeze programul în așa fel încât aceste instituții de cultură să funcționeze și în această zi, dar să nu devină o povară și o pedeapsă pentru cei care lucrează acolo.
Dar de ce ar fi nevoie de un asemenea demers? „Gândiți-vă la nenumărații tineri care vin în New York, stau în gazdă, sunt singuri și nu au unde să-și petreacă ziua de duminică într-un mod util pentru suflet și pentru minte și, de aceea, are loc un adevărat masacru spiritual al tinerilor pe care nimeni nu-i va plânge”, ar putea fi rezumat răspunsul complex și strălucit al vorbitorului.[8]
La capătul unui discurs pasionat, concluzia care se desprinde nu lasă nicio fărâmă de îndoială: dacă pot exista locuri confortabile unde tinerii să discute unul cu celălalt sau să descopere arta, cărțile etc., de unde să nu fie aruncați în stradă, atunci trebuie încercat. Trebuie ca aceste locuri să fie deschise duminica.[9] Deoarece acest lucru nu ar fi o ignorare a semnificației zilei de duminică, ci o continuare a muncii pe care trebuie s-o facă Biserica și creștinii, în general. „Se vor duce tinerii acolo? Mulți dintre ei, nu. Dar dacă jumătate dintre ei vor ajunge, este un lucru extraordinar.” Iar la obiecția că va obliga angajații să muncească inclusiv în această zi liberă, răspunsul vine prompt: „Există mulți membri ai Asociațiilor Tineretului Creștin care s-ar oferi cu bucurie voluntari.”[10]
Mai mult decât atât, el aduce în atenția auditoriului o scrisoare de la Asociația Bibliotecilor Publice din Philadelphia, unde se „recunoștea” că acolo hotărâseră cu aproape doi ani în urmă că duminica bibliotecile vor fi deschise. „În primul an, închideam devreme, dar acum rămân deschise până la ora 10 seara. Numărul participanților a crescut vizibil, de la 300 pe zi, în primul an, până la 700 pe zi, iar dintre aceștia cei mai mulți sunt tineri. Pentru ca să nu fie nevoie să lucreze toți angajații noștri, nu se împrumută cărți în această zi, dar cititorii pot să hoinărească în voie printre rafturile existente.”[11]
Sfaturile și argumentele reverendului Henry Ward Beecher au fost acceptate și rezoluția pentru acest demers, de a deschide duminica bibliotecile, nu a întârziat să apară. Iar asta se întâmpla, după cum am spus, la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Secolul XX privește spre secolul anterior
Fără să-mi propun să fac o istorie completă a programului duminical al bibliotecilor, am poposit totuși un pic atunci când am găsit o altă carte, de data aceasta publicată în 1956, la Cambridge, Massachusetts, de către Harvard University Press, și dedicată Bibliotecii din Boston.[12] În paginile ei, este „atacat” din nou subiectul funcționării bibliotecii inclusiv duminica. Și nu cred că e de mirare că prima frază despre istoria acestei inițiative se referă la vremurile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, afirmând: „Deschiderea în ziua de duminică a constituit mult timp un subiect de dispută, generând dezacord, precum și scrierea și distribuirea de pamflete”. Opoziția existentă în acei ani se năștea în exclusivitate din motive religioase, fiind vorba despre ziua sfântă, ce trebuie respectată (și) printr-un repaus total. După citarea diferiților autori care erau nu numai indignați, dar și îngroziți de ideea de a deschide duminica Biblioteca din Boston, Whitehill ajunge și la discursul din 1872, al reverendului Beecher (tratat în subcapitolul anterior), încadrându-l la categoria pamflet și subliniind părerea oarecum surprinzătoare a acelui om al Bisericii. Cu toată opoziția, experimentul a debutat în Biblioteca Publică din Boston pe 9 februarie 1873, în sala de lectură pentru periodice, cu un program de la 14.00 la 21.00. Nu s-a înregistrat o participare impresionantă, dar intendentul Winsor (un genial specialist în organizarea bibliotecilor) a remarcat faptul că „duminica vin alți cititori decât obișnuiții din zilele de lucru”. În plus, după părerea sa, „bibliotecile trebuie deschise oricând vor să vină cititorii: toată noaptea, dacă vor veni toată noaptea, cu siguranță în toate serile și duminica mai ales, cu orice preț”[13]. Simt nevoia să precizez că încă din anul 1869 biblioteca se deschidea de la 9.00 dimineața (în loc de ora 10.00, ca până atunci) și orele de închidere erau 18.00, în timpul iernii, și, respectiv, 19.00, vara; apoi în 1872, ora de închidere s-a stabilit la 20.00 și, în cele din urmă, programul s-a prelungit până la 9.00 seara. Totuși, în același timp, s-a hotărât ca angajații permanenți să lucreze doar până la ora 19.00 și s-a organizat „o forță specială”[14] pentru orele târzii.
În anul 1895, era deja normal ca cititorii să vină la bibliotecă duminica, programul fiind de la 14.00 la 22.00 (pentru a respecta diminețile, dedicate în exclusivitate prezenței la slujba tradițională), mai ales că și în timpul săptămânii acesta se prelungise până la aceeași oră. În plus, a fost prima dată când cititorii puteau să împrumute cărți inclusiv duminica. În timpul Primului Război Mondial, în ciuda greutăților inerente, programul duminical de la Biblioteca Publică din Boston a fost păstrat; de asemenea, la fel s-a întâmplat și pe parcursul celui de Al Doilea Război Mondial.[15]
Ce se întâmplă în secolul XXI?
„Publicul și-ar dori ca biblioteca să fie deschisă în fiecare duminică. Orașul întreg și-ar dori ca biblioteca să fie deschisă în fiecare duminică.”[16] Așa începea un articol publicat la sfârșitul anului 2019, în Aberdeen News. Practic, în cuprinsul apelului se solicitau idei pentru ca această dorință să se poată îndeplini, pornind de la ideea că banii nu pot reprezenta o opțiune, iar angajații nu sunt dispuși să lucreze și duminica.
Constatăm, practic, cu uimire, poate, că după aproape două secole această problemă se cere din nou rezolvată. Și respectivul aspect nu pare deloc mai simplu comparativ cu sfârșitul veacului al XIX-lea! Soluțiile propuse în acest apel ar fi următoarele:
– biblioteca să se închidă lunea;
– să fie deschisă biblioteca doar în duminicile din timpul iernii, când toată lumea este prezentă și activă, nu vara, când e vremea vacanțelor;
– și o metodă mai dură: să fie obligați angajații să lucreze și duminica, iar dacă nu sunt de acord, să fie concediați.
Nu știu care e regimul de lucru în Marea Britanie și nici ce prevede Codul Muncii în respectiva țară, dar în România nu prea ar fi posibilă aplicarea acestei ultime sugestii.
Prin anii 2000, se semnala faptul că bibliotecile publice din Marea Britanie se luptă din greu cu reducerea simțitoare a bugetului de către consiliile locale, toți ochii fiind ațintiți, în opinia celor din urmă, pe net. Propunerea de „salvare” a bibliotecilor publice consta în acordarea accesului liber la internet și inițierea unui program care să includă duminica.[17] Dacă aruncăm o privire către programul actual al unor biblioteci din Europa, fie ele publice sau universitare, constatăm următoarele:
– cele din cadrul Bibliotecii Bodleiene (Oxford) sunt toate deschise duminica, având un program generos, de la 11.00 la 19.00[18];
– la Cambridge, doar câteva biblioteci ale facultăților sau departamentelor sunt deschise duminica; bibliotecile colegiilor sunt toate deschise în această zi, însă numai membrilor acestora, iar Biblioteca Universității nu are program duminica.[19]
– la Leicester, Biblioteca Universității este deschisă duminica 24 de ore, dar dintre acestea, doar de la 9.00 la 17.00 există servicii asigurate de personalul angajat;[20]
– la Copenhaga, cu doar două excepții, programul presupune că ziua de duminică este lucrătoare;[21]
– programul Universității din Leiden, Țările de Jos, poate părea înspăimântător și incredibil pentru angajații unei biblioteci de la noi (luni-vineri: 8.30-23.45; sâmbătă și duminică: 9.30-23.15), însă acesta este chiar real.[22] Mai mult decât atât, este afișat și orarul de funcționare pentru zilele de Paști, care nu a suferit, de fapt, nicio modificare.
– la Biblioteca Universității din Bristol, programul este simplu de ținut minte: de luni până duminică: 24/7, cu precizarea că utilizatorii pot fi asistați de personal doar în intervalul orar 8.00 – 20.00, iar după miezul nopții se poate intra numai cu Ucard (legitimația de student).[23]
– în Franța (aflăm dintr-un articol apărut în presa română, în 2017, care are în vizor programul cu publicul existent la Biblioteca Națională a României[24]), Biblioteca „François-Mitterrand” este deschisă 11 ore pe zi în cursul săptămânii și 6 ore duminica, iar Biblioteca „Richelieu” este deschisă timp de 8 ore în fiecare zi a săptămânii, mai puțin duminica.
– din același articol, constatăm că Biblioteca Națională a Ungariei este închisă duminică și luni, dar are program în restul zilelor între 9.00 și 20.00.[25]
– Biblioteca Națională a Poloniei este deschisă 11 ore pe zi, timp de șase zile pe săptămână (nu include duminica).[26]
– în Bulgaria, Biblioteca Națională este deschisă zilnic între orele 9.00 și 18.30.[27]
– în Germania, avem de-a face cu o situație mai specială, din cauza faptului că acolo sindicatele sunt extrem de puternice și nimeni nu (prea mai) are curajul să se confrunte cu ele în privința programului duminical, având în vedere că acestea intentează imediat un proces (pe care au și mari șanse să-l câștige). Totuși, mi se pare important de menționat că, în decembrie 2023, Asociația Germană a Orașelor a solicitat ca bibliotecile, îndeplinind o importantă funcție culturală, să fie deschise duminica, „asemenea operelor, muzeelor, teatrelor, piscinelor, cinematografelor, sălilor de concerte și bibliotecilor academice”, care beneficiază de acest drept. „În viitor, orașele ar trebui să poată decide singure dacă și cât de des își deschid bibliotecile ușile duminica. Deschiderea bibliotecilor publice duminica ar fi o măsură care nu costă guvernul federal niciun cent (cheltuielile în acest caz sunt suportate de guvernul fiecăruia dintre landuri, n.m.) și care, în același timp, promovează educația, cultura și dezvoltarea centrului orașelor”, a declarat directorul general Helmut Dedy, pentru Funke Mediengruppe. Acesta a continuat, subliniind: „Bibliotecile publice sunt cele mai utilizate instituții educaționale și culturale din orașe, dar, în același timp, sunt aproape singurele care nu au voie să se deschidă duminica. (…) Deschiderea în timpul duminicilor ar permite unui număr mai mare de persoane să aibă acces gratuit la programe culturale și educaționale.”[28] Ca un argument suplimentar al scrisorii trimise de Asociația Germană a Orașelor, s-a adus în atenție faptul că un tribunal din Renania de Nord-Westfalia a decis în luna iunie 2023 că bibliotecile publice din acest land ar putea fi deschise și duminica, și în zilele de sărbători legale. După cum scriam mai sus însă, despre teama supremă a tuturor autorităților, Sindicatul Verdi a intentat un proces împotriva unei ordonanțe de stat corespunzătoare.[29] Vom vedea ce se va mai întâmpla pe parcursul acestui an.
Ajungând la țara noastră, în București, după cum putem afla de pe site-ul instituțiilor respective, programul Bibliotecii Naționale a României presupune lucrul cu publicul de luni până vineri de la 8.00 la 20.00 și sâmbătă, de la 9.00 la 18.00, duminica fiind închis,[30] iar Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” este deschisă de luni până vineri de la 8.30 la 20.00 și (doar) sâmbăta, între orele 8.30-16.00, în funcție de sala de lectură (unele dintre acestea fiind închise și sâmbăta, nu numai duminica).[31]
O analiză a timpului prezent
În cazul în care ne vom raporta numai la ceea ce scrie presa noastră sau la ce comentează profesorii – fie ei din mediul preuniversitar sau din cel universitar –ne vom limita la deja banala afirmație „în România, nu mai citește nimeni. Nu ați văzut sondajele care ne plasează pe ultimul loc din Europa la acest capitol?”[32]; prin urmare, ar părea că nu e deloc important dacă sunt deschise sau nu bibliotecile duminica. Și totuși…
Există mai multe răspunsuri ale diferiților specialiști, la sondajul care afirmă că „11,1 milioane de români au declarat că nu au citit nicio carte în ultimul an”, iar unul dintre ele vizează chiar bibliotecile: „După Revoluție s-au închis 8 000 de biblioteci publice, școlare și comunale, iar fondul de carte s-a redus cu 2,5 milioane”, se afirmă într-un alt articol, apărut de această dată în februarie a.c., subliniindu-se ideea că principalul vinovat este reprezentat de reducerea accesului la cărți, al căror preț a devenit prohibitiv.[33] Așadar, atragerea utilizatorilor de toate vârstele către o bibliotecă care beneficiază de o colecție bine dotată și de un personal devotat și competent ar putea să aibă un efect benefic (și) asupra acestui aspect. Mai ales dacă respectivele instituții ar fi deschise și duminica.
Dacă facem o „excursie” pe reddit, vom vedea că se caută nu numai locuri de unde să se împrumute cărți, ci și locuri unde să se poată învăța sau citi duminica. Iar o bibliotecă poate oferi, fără îndoială, așa ceva. Nu de alta, dar e trist când găsești un astfel de răspuns: „Nu-i niciuna deschisă duminică (se referă la biblioteci, n.m.), dar poți să mergi la Muzeul Național, pe bănci, sau la Librăriile Cărturești, care sunt deschise până la 22.00.”[34] În treacăt, dar cu legitimă importanță pentru tema mea, vreau să amintesc că, atunci când am făcut practică la Biblioteca Națională a României, ni s-a spus că cele mai solicitate sunt spațiile așa-zis de socializare, unde poți să vii cu materialele tale, nu ai nevoie neapărat de ceea ce oferă biblioteca – ideale pentru a beneficia de un loc liniștit de lectură sau pentru învățat. Să nu uităm că, în zilele noastre, biblioteca este „un hibrid”[35] în care utilizatorii „au nevoi din ce în ce mai complexe și sunt din ce în ce mai exigenți în solicitările lor privind produsele și serviciile”[36] oferite.
Într-un fel, e straniu că motivele pentru care ar fi indicat să fie bibliotecile deschise duminica seamănă izbitor (și îngrijorător) de mult cu cele expuse de reverendul Beecher, în discursul lui din anul 1872, argumentul principal fiind, ca și atunci, acela al unui loc unde să se poată duce tinerii (și nu numai ei) duminica – unul care să nu fie nici club, nici restaurant – și să poată petrece câteva ore dedicate educației sau liniștii lor sufletești. Se pare că omul, chiar supus mai multor revoluții tehnologice, rămâne, în adâncul lui, ancorat în aceleași dorințe și obiceiuri.
Răspunsuri ale bibliotecarilor și ale utilizatorilor
Pentru scopul prezent, am vrut să aflu atât părerea celor care ar trebui să lucreze și duminica, bibliotecarii, cât și a celor care ar beneficia de deschiderea bibliotecilor în această a 7-a zi, adică a utilizatorilor.
Prin urmare, am făcut două chestionare, dedicate fiecăreia dintre categorii. Firește că bănuiam răspunsul pe care l-aș obține de la acestea, iar desfășurarea ministudiului în cadrul BCU „Carol I” (sediul central și unele filiale) nu a făcut, în mare, decât să-mi confirme bănuiala.
Chestionarul dedicat bibliotecarilor a demonstrat exact părerea la care ne așteptam. Ultima întrebare aducea în discuție includerea zilei de duminică în programul de lucru, iar aici rezultatul a fost mai mult decât clar: 100% dintre ei au spus că ar fi un demers inutil, deoarece nimeni nu a solicitat vreodată așa ceva, lucru extrem de previzibil, după cum am scris mai sus.
Prin urmare, din răspunsurile la aceste chestionare reiese fără niciun dubiu că răspunsul bibliotecarilor la întrebarea din titlu – Mergem la bibliotecă duminica? – se constituie într-un „nu” hotărât.
Chestionarul pentru utilizatori a cuprins cinci întrebări, deoarece am dorit să aflu și câteva dintre obiceiurile acestora, nu numai părerea lor legată de deschiderea bibliotecii și duminica.
Răspunsurile utilizatorilor de la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, sediul central, au fost mai variate decât cele ale bibliotecarilor, indiscutabil. Legat de întrebarea privind deschiderea bibliotecii duminica, răspunsurile mi s-au părut onest și credibil repartizate: 54% au bifat varianta că e un lucru „ok, dar nu aș veni prea des, poate doar în sesiune”. Doar 20% s-au arătat extrem de încântați, alegând varianta conform căreia e un lucru „foarte bun – aș veni în fiecare duminică”, și 26% s-au situat la polul opus, afirmând că „nu ar conta – nu aș veni niciodată duminica”.
Practic, și în cazul utilizatorilor, răspunsurile la întrebarea din titlu au fost sugestive – dacă biblioteca ar fi deschisă duminica, măcar în sesiune, ar exista amatori. În discuțiile purtate cu cei care au completat chestionarele, au ținut mulți dintre ei să-mi precizeze că ar veni și numai pentru a avea un loc de studiu, fără muzică, fără vânzoleală, fără posibilitatea de a le fi distrasă atenția.
Și atunci, ne întoarcem la ceea ce spunea Beecher, la sfârșitul secolului al XIX-lea: „Se vor duce tinerii acolo? Mulți dintre ei, nu. Dar dacă jumătate dintre ei vor ajunge, este un lucru extraordinar.”[37]
Aceasta este și concluzia mea, de altfel. Suntem în secolul XXI, lumea se arată dependentă de tehnologie, iar scopul bibliotecii este (sau ar trebui să fie) mult diversificat. Ca de obicei însă, această instituție trebuie să răspundă nevoilor utilizatorilor, fără de care, practic, nu i s-ar mai justifica existența, iar aceștia simt nevoia să aibă un loc de refugiu și sâmbăta seara sau pe parcursul duminicii. Poate pentru studiu, poate pentru un alt tip de relaxare, poate pentru ca, pur și simplu, să iasă din casă în acele zile singuratice, fără să fie nevoiți să se ducă la un bar. Desigur, apare problema banilor – și nu numai pentru cei care ar trebui să muncească suplimentar, dar și sumele din ce în ce mai mari care se alocă pentru căldură, electricitate, apă, internet etc. Pe de altă parte însă, există multe lucruri care nu pot fi evaluate în bani – ci în liniște, în cultură, în cercetare științifică, aspecte care creează o imagine favorabilă și o poziție puternică a țării, în ansamblul ei. De aceea, consider că este obligatoriu să se pună în balanță cheltuielile din prezent cu beneficiile pe termen lung.
[1] Beecher, Henry Ward, Should the Public Libraries be Opened on Sunday?, New York: J.B. Ford & Company, 1872, 28 pag.
[2] Beecher, Henry Ward, Should the Public Libraries be opened on Sunday?, New York: J.B. Ford & Company, 1872, p. 6
[3] Ibidem.
[4] Ibidem, p. 7.
[5] Ibidem, p. 10.
[6] Ibidem, pp. 11-12.
[7] Ibidem, p.14.
[8] Ibidem, pp. 15-17.
[9] Ibidem, p. 17.
[10] Ibidem, p. 19.
[11] Ibidem, p. 19.
[12] Whitehill, Walter Muir, Boston Public Library. A Centennial History, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1956.
[13] Ibidem, p. 98.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem, p. 209.
[16]Our Voice: Library needs more ideas to be open Sundays. Sursa: https://eu.aberdeennews.com/story/opinion/2018/07/18/our-voice-library-needs-more-ideas-to-be-open-sundays/116528214/ (link accesat pe 20.03.2024).
[17]Key to saving libraries: free internet access and Sunday opening. Sursa: www.theguardian.com/books/2010/mar/22/public-libraries-overhaul-proposed (link accesat pe 20.03.2024)
[18] Bodleian Libraries, University of Oxford. Sursa: www.bodleian.ox.ac.uk/libraries?filter-8551-open-1782151=59166&page-1782151=0 (link accesat pe 19.03.2024).
[19]CambridgeLibraries/Libanswers.Sursa: https://answers.libraries.cam.ac.uk/faq/121567 (link accesat pe 19.03.2024).
[20] University of Leicestes/Opening Hours. Sursa: https://le.ac.uk/library/about/opening-hours (link accesat pe 19.03.2024).
[21]University of Copenhagen. Copenhagen University Library. Sursa: https://kub.ku.dk/english/opening_table/ (link accesat pe 19.03.2024).
[22]Universiteit Leiden. University Library. Sursa: library.universiteitleiden.nl/about-us/library-locations/opening-hours#university-library,university-library-special-collections-reading-room (link accesat pe 19.03.2024)
[23]University of Bristol. Library. Sursa: https://www.bristol.ac.uk/library/locations-opening/arts-social-sciences/ (link accesat pe 19.03.2024).
[24] Bădica, Petre, Bucureștenii, interzis vara la citit. Bibliotecile publice s-au închis de frica insectelor. Ce se întâmplă la vecinii noștri bulgari și unguri. Sursa: https://romanialibera.ro/special/accesul-public-la-lectura-interzis-in-capitala-biblioteca-nationala-si-biblioteca-universitara-si-au-ferecat-portile-de-teama-insectelor-cele-din-sofia-si-budapesta-au-program-normal-465298/ (link accesat pe 19.03.2024)
[25] Ibidem.
[26] Ibidem.
[27] Ibidem.
[28] Sursa: aussiedlerbote.de/ro/asociatia-germana-a-oraselor-cere-ca-bibliotecile-sa-se-deschida-duminica/, tradusă de pe www.stern.de (link accesat pe 20.03.2024).
[29] Ibidem.
[30]Biblioteca Națională a României. Sursa: https://bibnat.ro/ (link accesat pe 19.03.2024).
[31]Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”. Sursa: https://www.bcub.ro/program/ (link accesat pe 19.03.2024).
[32] Stănescu, Alexa, INS: 11,1 milioane de români au declarat că nu au citit nicio carte în ultimul an: 35% nu au avut timp, 32% nu sunt interesați. Sursa: www.edupedu.ro/ins-111-milioane-de-romani-au-declarat-ca-nu-au-citit-nicio-carte-in-ultimul-an-35-nu-au-avut-timp-32-nu-sunt-interesati/ (link accesat pe 20.03.2024).
[33] Bădică, Petre, De ce nu se citește în România? 8.000 de biblioteci închise, 2.500.000 cărți distruse după Revoluție. Sursa: https://newsweek.ro/educatie/de-ce-nu-se-citeste-in-romania-8000-de-biblioteci-inchise-2500000-carti-distruse-dupa-revolutie (link accesat pe 20.03.2024).
[34] Știți vreo bibliotecă unde se poate învăța, care să fie deschisă și duminica? Sursa: www.reddit.com/r/bucuresti/comments/y31qzg/stiti_vreo_biblioteca_unde_se_poate_invata_care/ (link accesat pe 26.02.2024).
[35]Tratat de biblioteconomie, vol. II, cap. 1, coord. Mircea Regneală, Asociația Bibliotecarilor din România, București, 2014, p. 28.
[36] Ibidem.
[37] Vezi nota de subsol 11.
