În zilele noastre, comunicarea publică a devenit pentru orice instituție o îndeletnicire esențială, de care depinde însuși bunul mers al lucrurilor. Dintre toate căile de comunicare, revista, ca mijloc al comunicării mediate, se situează undeva la intersecția dintre tradițional și modern. În funcție de problematica organizației care a înființat-o, dar și de utilitatea sa ca material finit, însă, nu în ultimul rând, și de contextul care o generează, revista devine un instrument mai mult sau mai puțin eficient. Creativitatea este cea care face diferența, iar când ne-am propus realizarea unui astfel de produs, ne-am dorit să fie unul care să-i inspire pe cei care vor avea curiozitatea să-i răsfoiască paginile.
Știm de ce comunicăm – pentru a arăta că existăm și pentru a ne valida rolul social –, dar nu știm întotdeauna ce să comunicăm, pornind de la premisa că o revistă de bibliotecă are un caracter de preferință exploratoriu, în detrimentul unuia jurnalier. Printre altele, revista noastră își va propune să genereze idei și să se pună în slujba cărții.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” este una dintre cele mai mari și mai complexe biblioteci din România, deci misiunea nu este una ușoară. Articolele care se vor regăsi în cadrul De spiritu et anima poartă, în sine, responsabilitatea unui standard înalt, așa cum însuși numele dă de veste. La început de drum, ne permitem să visăm cu ochii deschiși.
De ce De spiritu et anima? Prin opțiunea pentru acest nume, căutăm să reactualizăm încă o dată importanța deținută de matca noastră latină, o adevărată linie de destin, datorită căreia cultura română a avut drum deschis spre o evoluție însemnată. Semantic, alăturarea celor două cuvinte formează împreună un concept în care credem și pe care îl considerăm necesar în evoluția individului și, implicit, a comunității. Dacă sufletul (anima) cuprinde atât partea materială, cât și pe cea imaterială a omului, putând la fel de bine să dispară în lipsa unei evoluții, spiritul (spiritu) este elementul transformator, calea și legătura prin care sufletul poate nemuri.
Ce nu este revista De spiritu et anima? Nu este o revistă de specialitate, în sensul clasic, deci nu le concurează pe suratele critice din domeniul biblioteconomiei, cel puțin din perspectivă funcțională. Ne propunem o libertate de comunicare care are la bază explorarea frumuseții meseriei de bibliotecar, scoaterea în evidență a bibliotecii ca instituție a viitorului, dar mai ales punerea Cuvântului scris în centrul tuturor lucrurilor.
Cât despre transformarea mentalității în ceea ce privește evoluția bibliotecilor, primul pas trebuie făcut din interior spre exterior, ca parte a unei responsabilități de a reînnoi. În vremurile noastre, cei care iubesc această profesie, împreună cu cei care se numesc în sens clasic „utilizatori de bibliotecă”, iubitorii de Carte, în sensul cel mai larg, pot propune societății un nou model de bibliotecă, în care starea de bine să joace un rol semnificativ. Din toată această construcție nu are cum să lipsească Dumnezeu, ca entitate modelatoare și moderatoare la care se ajunge prin șlefuirea sufletească și spirituală – De spiritu et anima.
