„Interesul unui popor pentru istoria sa este totodată măsura cea mai sigură pentru gradul său de cultură, pentru civilizația lui”[1]
Dimitrie Onciul, figură proeminentă a istoriografiei românești, s-a născut în satul Straja, iar copilăria și-a petrecut-o în satul Vicov, lângă Putna. Student distins al Universității din Cernăuți, în perioada 1876-1879, Dimitrie Onciul și-a continuat studiile la Universitatea din Viena (1879-1881) și la Institutul pentru cercetarea istoriei Austriei (Institut für Österreichische Geschichtsforschung), unde era director Theodor von Sickel, întemeietorul școlii istorice vieneze[2]. În 1884 și-a susținut doctoratul la Universitatea din Cernăuți, cu teza al cărui titlu „Über die Anfänge des rumänischen Staatswesens” („Despre începuturile ființei de stat românești”) fixa direcția cercetărilor lui ulterioare. În urma studiilor publicate, a fost ales, la propunerea lui Alexandru Odobescu, membru corespondent al Academiei Române. Devine în 1895, în urma concursului câștigat, profesor la Catedra de istoria românilor și a literaturii române de la Facultatea de litere din cadrul Universității din București. Ulterior a ocupat funcția de director general al Arhivelor statului (1900), a fost ales membru titular al Academiei Române în 1905 pe baza propunerii lui Ion I. Kalinderu, devenind, în 1920, președintele acestui înalt for științific[3].
În Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” s-au păstrat documente din perioada profesoratului lui Dimitrie Onciul la catedra de Istoria Românilor.
Viul interes manifestat de regele Carol I pentru bunul mers al studiilor istorice de la Universitate, sub conducerea lui Dimitrie Onciul, ale cărui lucrări practice se desfășurau în lipsa unei biblioteci specializate, aduc în discuție misiunea Fundațiunii Universitare „Carol I”, aceea de a sprijini tinerii studenți.
Astfel, la data de 27 noiembrie 1899, Dimitrie Onciul adresează o cerere către rectorul Universității din București, prin care solicită ca lucrările seminarului de istorie să fie organizate într-o sală disponibilă a Fundațiunii Universitare[4]. Conform noului regulament promulgat prin Înalt Decret Regal Nr. 2912 din 5 octombrie 1898 și publicat în Monitorul Oficial nr. 151 din 10 octombrie 1898, prerogativele rezervate, în primul regulament, Comitetului de administrație sau Directorului Fundațiunii trec în atribuțiile Rectorului Universității din București: „care are, în general, datoria de a veghia ca Fundațiunea să îndeplinească scopurile arătate în scrisorile M. S. Regelui și ca regulamentele să fie păzite”(Art.5, al. 5)[5].
Rezoluția rectorului Constantin Dimitrescu-Iași[6] este scrisă pe rectoul filei 1, având textul: „Considerând însemnătatea lucrărilor seminarului de Istoria Românilor pentru scopul urmărit de Fundațiune, se acordă instalarea provizorie a acestor lucrări până la înalta aprobare a Majestății Sale. Dl. Bibliotecar va lua dispoziții în consecință”.
La aceeași dată, o cerere similară, olografă, este trimisă Bibliotecarului[7] Fundațiunii Universitare „Carol I”[8].
La finalul anului universitar 1899-1900, Dimitrie Onciul înaintează rectorului un raport asupra lucrărilor studenților[9]. Lucrările practice, la care participau în mod regulat 14 studenți, au avut ca obiect citirea și interpretarea Cronicii anonime a Țării Românești până în secolul al XV-lea. Șase studenți au scris lucrări despre subiectele tratate la Seminar, concurând pentru premiile puse în vedere la începutul anului universitar.
Suma de 300 de lei, prevăzută pentru premierea unor lucrări din partea Fundațiunei Universitare „Carol I”, a fost distribuită astfel: 1) studentului Remus M. Caracaș 100 de lei; 2) studentului Constantin Ioaniu 100 de lei; 3) studentului A. Lăpădatu 50 de lei; studentului Panaite N. Suflețel 50 de lei.
Pe rectoul filei 1 este scrisă, cu cerneală mov, în partea de sus, rezoluția: „Având în vedere deciziunea senatului universitar din 7 iunie a.c., aprobăm propunerea din raportul de față al Dlui Prof. Onciul. Se invită Dl. Bibliotecar a plăti studenților respectivi premiile acordate pentru lucrările făcute sub povățuirea unui profesor universitar (lit. D.2) Rector C. Dimitrescu-Iași”.
Menținerea profesorului Constantin Dimitrescu-Iași ca rector al Universității din București timp de 12 ani, 1899-1911, a asigurat Fundațiunii, prin aplicarea noului regulament, o organizare unitară și îndeplinirea scopurilor Instituției.
Dintre studenții merituoși, participanți la Seminarul de istoria Românilor, îl amintim și pe Andrei Rădulescu, personalitate marcantă a culturii juridice românești, președinte al Înaltei Curți de Casație, și pe Onisifor Ghibu, unul dintre fondatorii istoriei pedagogiei românești.
Bibliografie
Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, Dosar 16 (1899-1900), filele 40-41.
Idem , Dosar 18 (1900-1901), filele 146-147.
Teodor Bălan, Dimitrie Onciul: 1856-1923, Cernăuți: Tiparul Mitropolitului Silvestru, 1938.
Podgoreanu Anca, Costache Geta red., Biblioteca Centrală Universitară din București: o bibliografie a existenței: 1891-2001, București: Biblioteca Centrală Universitară București, 2001, p.126
Aurelian Sacerdoțeanu, „Figuri de seamă ale istoriografiei Românești: Dimitrie Onciul 1856-1923”, Magazin Istoric, nr. 4, 1967, pp. 85-86.
Ștefan Ștefănescu, „Dimitrie Onciul – ctitor al istoriografiei românești moderne”, Magazin Istoric, nr. 4, 1973, pp. 73-77.
Alexandru Tzigara-Samurcaș, Fundațiunea Universitară „Carol I” (1891-1931), Socec, București, 1933, p. 9.
[1] Dimitrie Onciul, „Introducere despre noțiunea și caracterul istoriei în general, cum și despre concepția istoriei naționale în special. Prelegere de deschidere a cursului de istoria romanilor, noiembrie 1898” publicat în Dimitrie Onciul, Studii de istorie, studiul introductiv, îngrijire de editie și note de Aurelian Sacerdoteanu, București, ed. Albatros, 1961, p. 187.
[2] Aurelian Sacerdoțeanu, „Figuri de seamă ale istoriografiei Românești: Dimitrie Onciul 1856-1923”, Magazin Istoric, nr. 4 din 1967, An I, pp. 85-86.
[3] Ștefan Ștefănescu, „Dimitrie Onciul – ctitor al istoriografiei românești moderne”, Magazin Istoric, nr. 4 din 1973, an 7, pp. 73-77.
[4] Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, Dosar 16 (1899-1900), fila 40.
[5] Alexandru Tzigara-Samurcaș, Fundațiunea Universitara „Carol I” (1891-1931), Socec, București, 1933, p. 9.
[6] Constantin Dimitrescu-Iași (1849-1923), profesor de pedagogie, psihologie și estetică la Universitatea din Iași. La Universitatea din București, a ținut cursuri de istoria filozofiei antice și moderne, etică, pedagogie, estetică, psihologie și antropologie. În 1896 a inaugurat primul curs de sociologie din România, iar în 1900 a înființat Seminarul sociologic. A deținut funcția de rector al Universității din București.
[7] Bibliotecarul Fundației era G. Dem. Teodorescu.
[8] Ibidem, fila 41.
[9] Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, Dosar 18 (1900-1901), filele 146-147.
