Întotdeauna, bilbiotecile publice au fost oaze de cultură foarte iubite de comunitate. Unele dintre ele au deja o istorie memorabilă, dar, adesea, preocuparea pentru creşterea colecţiilor lor a fost umbrită de probleme. Grele au fost şi începuturile Centralei ieşene, cunoscută, la începuturile ei, sub denumirea de Biblioteca Scoalelor, Biblioteca Universitară Naţională, Biblioteca „Ulpia” ş.a. Dezvoltarea acesteia s-a realizat, e adevărat, datorită dreptului de depozit, precum şi obținerii unor mari donaţii primordiale, între care se remarcă cea a familiei Hasdeu, prin valoarea sa, cantitate şi contextul greu pe care a trebuit să îl depăşească pentru a ajunge în dulapurile bibliotecii.
În depozitele de la Arhivele Naţionale din Iaşi, fondul Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice Moldova păstrează informaţii emoţionante despre drumul din Basarabia a ceea ce astăzi este cunoscut sub denumirea de „donaţia Hasdeu”. Dacă din punct de vedere factologic lucrurile sunt, în general, cunoscute, mai ales graţie cercetărilor în arhiva Centralei ieşene realizate de soţii Botez şi publicate în Călăuza bibliotecarului din 1957, documentele din Arhivele Naţionale aduc în plus date despre dificultăţile care au trebuit să fie depăşite pentru aducerea la Iaşi a bibliotecii. Aici, în dosarul intitulat foarte plastic „Ţinerea Bibliotecii Academiei Naţionale”, din 1860, întâlnim adrese, rapoarte, referate, dublate de rezoluţii interesante despre problema donaţiei în sine, dar şi despre unele aspecte concrete referitoare la asigurarea condiţiilor de depozitare şi de punere în cercetare (existenţa unui spaţiu adecvat, nevoia de a se construi dulapuri şi mese speciale, de a se încheia un contract pentru legarea de 3 000 de volume, de a se cataloga, de a se realiza fişe de catalog, de a se plăti abonamente la periodice străine, de a se aduce toate publicaţiile tipărite în limba română, indiferent de locul apariţiei lor ş.a.).
Scopul prezentei întoarceri la document este acela de a scoate la lumină elementele nevalorificate prin cercetările anterioare şi de a contextualiza evenimentele prin prisma epocii, marcată de dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza din 1859, precum şi de o Basarabie aflată sub stăpânirea Rusiei, care bloca toate iniţiativele culturale româneşti, deoarece acestea ar fi dus la afirmarea ideilor naţionale, cu atât mai mult cu cât, în urma semnării Tratatului de la Paris din 1856, trebuia să accepte (chiar dacă temporar) revenirea în trupul Moldovei a celor trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail şi Bolgrad).
Astfel, la început, ne atrage atenţia Declaraţia din 7 ianuarie 1860, a profesorului Bogdan Petriceicu Hasdeu, ajuns în 1859 şi director al Bibliotecii Scoalelor, adresată Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, prin care aminteşte despre dorinţa tatălui său, Alexandru Hasdeu, de a dona către bibliotecă 4 000 de volume, în majoritate despre istoria românilor: „Prin scrisoarea din 31 decembriu an[n]ului contenitŭ, părinteli meu Dr. Alessandru Hajdău dăruiescu Bibliotecei Scoal[l]elorŭ din Iași numerulŭ de peste patru mii volumini, at[t]ingătoarie în cea mai mare parte de istoria română[1] (…). Nu se pune nicio condiţie pentru donaţie, cu excepţia nevoii ca statul român să asigurare transportul: cu aceia înse ca În[n]alta Ocârmuire să binevoească de a regula însăși transportulŭ {plus-minus, credŭ, 100 galbeni}[2]. Se mai transmite şi rugămintea de a se face diligenţele pe lângă autorităţile Basarabiei, aflate sub stăpânire rusească, pentru trecerera vămii: și de a mijloci totŭ o dată pe lângă d(umnealui) gubernatoriu de Bessarabia înlesnirile trebuitoarie pentru trecerea peste granița”.[3]
Din laconica declaraţie a lui B.P. Hasdeu răzbat, însă, câteva elemente, şi anume: intervalul de timp foarte scurt în care se decide donarea volumelor: la 31 decembrie 1859, tatăl este de acord cu donaţia, iar pe 7 ianuarie 1860, B.P. Hasdeu informează deja Ministerul Cultelor. Ne putem imagina că s-au purtat discuţii informale chiar înainte, justificate de prezenţa lui B.P. Hasdeu ca director al bibliotecii, de constatarea lui că numărul de volume existent atunci era mic, specific unei biblioteci şcolare, dar nu şi uneia universitare. Aşadar, opinăm că ideea donaţiei a venit firesc, deoarece familia Hasdeu şi-a dat seama că poate dubla fondul de carte. Pe de altă parte, nu este de neglijat nici faptul că familia dorea să găsească o cale de a scoate acest patrimoniu de sub ocupaţia rusească din Basarabia şi că descendenţii bătrânului domn Ştefan Patriceicu al Moldovei (1672-1673, 1673-1674 și 1683-1684) nu puteau să nu vadă această donaţie ca pe danie culturală, în sprijinul istoriei naţionale, care, în epocă, era arma afirmării românismului. Aşa se explică că, pe perioada sărbătorilor, probabil când B.P. Hasdeu a fost mai mult în legătură cu tatăl său, între 31 decembrie 1859-7 ianuarie 1860, s-au pus de acord asupra donaţiei.
De altfel, observăm că rezoluţia de pe această Declaraţie depăşeşte cadrul formal, Vasile Alexandrescu (alias V.A. Urechia) scriind, la 11 ianuarie: „Se va face referat Consiliului, arătându-i-se frumosulŭ darŭ ce face primei sale patrii D(omnul) Dr. Alesandru Hajdeu și se va invita a încuviinția luarea din §[4] cărților a budgetului corentu somei ce s-ar necesita pentru aducerea acelorŭ cărți din Rosia”.[5] Atrag atenţia imediat sintagmele frumosul dar şi primei sale patrii. De altfel, despre intenţia donaţiei se ştia dinainte, deoarece pe 31 decembrie 1859, o altă mare personalitate a culturii române, Alexandru Fotino, semna în calitatea sa de director al Ministerului Trebilor Streine al Moldovei, o adresă către Ministerul Cultelor „de a se adresa domneasca mulțămire domnului Bogdan Petriceico Hezdeu, pentru donația ce au făcut Bibliotecei Scoalelor de unŭ număr uvraje prețioase care sânt de cel mai eminent interesŭ pentru istoria națională”.[6] Observăm că propunerea donaţiei a fost primită cu un entuziasm încărcat de sentimente naţionale şi că însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi-a dat acordul, deci, implicit şi-a promis sprijinul până la finalizarea demersului, ceea ce a fost un lucru care a contat.
După primirea adresei din partea Ministerului Trebilor Streine al Moldovei, V.A. Urechia, director în Ministerul Cultelor, face chiar mai mult decât să adreseze mulţumiri lui B.P. Hasdeu şi redactează, la 14 ianuarie 1860, un Referat către Consiliul de Miniştri, deoarece îşi dădea seama că fără asigurarea banilor pentru transport şi fără a se face diligenţe diplomatice pe lângă gubernatorul Basarabiei, proiectul nu se putea realiza. În text, se păstrează sintagme asemănătoare cu cele din alte documente precum: „această frumoasă dăruire a D(omnului) Dr. A(lesandru) Hăjdeu”[7], „român din Beserabiea Rosiană, însuflatu de simtimente românesci pentru Patria sa mumă, Moldova”.[8]
Răsfoindu-se dosarul amintit, se remarcă faptul că, pentru o vreme, documentele tac şi nu mai aduc deloc în discuţie problema acestei donaţii. Dar, la 14 iulie 1860, B.P. Hasdeu revine cu o adresă la Ministerul Cultelor: „Este o bucată de timpu de cândŭ, voindu a face și eu o mică jertfă în folosulŭ ţărei, amŭ dăruitŭ Bibliotecei Scoaleloru din Iași, prin înțălegere cu părentele meu Alesandru Hajdău, numărŭ de 4.000 volumini, cu aceia ca însuși Onoraverulŭ Ministerŭ să reguledzie aducerea lorŭ de peste Prutŭ, specificându totŭ-o-dată ce costulŭ unei aşia aduceri nu se poate sui peste 100 galbeni”.[9]
Emoţionează modestia, voindu a face și eu o mică jertfa în folosulŭ ţărei, dar şi claritatea cu care priveşte rezolvarea problemei. Astfel, directorul bibliotecii reaminteşte că nu vor fi necesari mai mult de 100 de galbeni pentru transport şi, înţelegând probabil că aceasta este principala problemă, se oferă să plătească el, cu condiţia ca statul să îi returneze cheltuiala, după aducerea cărţilor: „însă, deacă din deosebitele împregiurări o așia slobodzire nu se poate face chiarŭ acumŭ, apoi sunt gata a pri[i]mi transportulŭ pe socoteala mea, cu aceia numai ca, după aducerea cărțilorŭ, să mi se înapoească cheltueala”.[10] Decizia se leagă probabil de firea lui B.P. Hasdeu, deoarece, pe tot parcursul dosarului, se observă că este foarte preocupat de finalizarea proiectelor care ţin de bibliotecă, iar aducerea cărţilor, pe lângă găsirea unui spaţiu adecvat pentru mutarea sediului, erau principalele sale preocupări. Apoi, intuieşte cu pragmatism şi oportunitatea momentului, având în vedere că trebuia să plece într-un concediu de 38 de zile[11] pentru a-şi revedea tatăl, ceea ce oferea şi ocazia perfectă de a supraveghea transportul. Or, nu putea pierde această şansă doar pentru că banii nu fuseseră încă alocaţi. În plus, ne uimeşte inteligenţa acestui om, care, cu mintea sa foarte organizată, analizează din două perspective problema: astfel, observă şansa ca odată ce îşi vizitează tatăl să aducă şi cărţile, apoi, analizează piedicile care ar putea fi puse de către autorităţile ruseşti pentru blocarea transportului şi, în consecinţă, trimite către Minister un plan, în două puncte, de anihilare a acestora. Mai întâi, solicită să primească un paşaport oficial (diplomatic), care l-ar fi pus la adăpost, cu atât mai mult cu cât atunci când fusese judecător în Cahul, în perioada căimăcămiei, şi-a atras demiterea din partea lui Teodor Balş din cauza manifestării ideilor unioniste. Iar în al doilea rând, cere Ministerului Cultelor acceptul pentru o strategie, care consta în redactarea unei scrisori oficiale către gubernatorul Basarabiei, în care să se prezinte că el este trimisul oficial pentru cumpărarea de cărţi pentru Biblioteca Scoalelor: „Pentru a înlătura greutăţile ce s-aru pute(a) rădica din partea Guberniului rusescu, Onor(averulŭ) Ministeriu să binevoească a-mi înmâna o scrisoare cătră d(umnealui) gubernatoriulu Besarabiei, mijlocitoarie ca să mi se înlesnească cumpărarea cărţilorŭ trebuincioase pentru Biblioteca Scoaleloru4 din Moldova”.[12] Deci, a se cumpăra şi nu a se dona. Se ascunde, astfel, adevărul, adică, nu se amintea că el îşi însoţeşte propria bibliotecă, care era axată, în primul rând, pe lucrări referitoare la istoria naţională, atât de urmărită de către cenzură şi de către controalele de la vamă. În plus, se îndulceşte tonul, deoarece cumpărarea de carte pentru Biblioteca Scoalelor era o activitate neutră, dacă nu chiar una de sprijinit de către autorităţile ruseşti, care susţineau, pe toate canalele, influenţa lor în Principatele Unite.
După părerea noastră, cel mai emoţionant document din dosarul amintit referitor la „donaţia Hasdeu” este Raportul trimis de B.P. Hasdeu către Ministerul Cultelor, la 26 august 1860. Hasdeu este dat în consemn la graniţă şi arestat: „Cărțile, spre a cărorŭ aducere amŭ fostŭ rânduitŭ, sunt acumŭ la Sculeni; înse nu le voiŭ pute(a) aduce din pricina neînțelegerei, iscate în pri[i]virea mea, încâtŭ chiarŭ aice me aflu sub convoiulŭ unui comisariu, rânduitŭ de gubernatoriulŭ Besarabiei. Rosia areată neîncredere, deacă aș fi în adevărŭ trecutŭ în Moldova în însușire de lăcuitoriu alŭ Cahulului”.[13] Deci, nu doar cărţile erau în pericol, ci chiar libertatea sa, deoarece risca să fie deportat în Rusia, pentru că era văzut ca un locuitor al Basarabiei care a trecut în Moldova. Astfel, a fost nevoie de cunoştinţele juridice ale lui B.P. Hasdeu, de mintea sa lucidă şi de multă stăpânire de sine pentru gestionarea acestei situaţii. Şi, iată că, din nou, el singur oferea soluţia autorităţilor române, rugând să se trimită la gubernatorul Basarabiei o scrisoare oficială prin care să se spună că a fost acceptat în dreapta Prutului ca un fapt firesc, după ce Cahulul, unde figura ca rezident, a fost realipit Moldovei în 1856, iar locuitorii de acolo au devenit imediat cetăţeni moldoveni: „(…) apoi, spre a mi se sloboade pasulŭ, se cere mai-nainte de toate ca ocârmuirea noastră, să încredințeze pe gubernatoriulŭ Besarabiei, că: «deși ea m-aŭ pri[i]mitŭ în a sea supunere de-npreună cu ceilalți lăcuitori alŭ Cahulului, pe temeiulŭ Tratatului de Parisŭ.[14]
Şi, din nou, B.P. Hasdeu trimite la Ministerul Cultelor un alt plan pentru rezolvarea situaţiei, de această dată, în trei puncte. Interesant e că, pe primul loc, sunt cărţile, adică solicită care cu boi, care să le preia după ce acestea vor trece de vama de la Sculeni. În al doilea rând, este preocupat de corectitudinea sa faţă de locul de muncă, cerând un concediu suplimentar de zece zile, pentru că îşi dă seama că va mai dura până se va rezolva situaţia sa juridică şi până va primi dreptul să plece din vamă. Aceasta este dovada că îi plăcea foarte mult ceea ce făcea la bibliotecă şi că nu dorea să îşi pună această funcţie în pericol prin absenţe nemotivate. De abia în al treilea rând, solicită ceva personal, adică trimiterea chezăşiei[15], adică a scrisorii de recunoaştere a sa ca cetăţean al Principatelor Unite, ca fapt firesc al realipirii Cahulului în 1856. Să ne imaginăm că risca deportarea în Rusia şi, totuşi, grija sa era pentru cărţi şi pentru funcţia din statul român erau mai mari decât cea pentru siguranţa propriei persoane.
Totodată, ne impresionează că e singurul document din această perioadă pe care B.P. Hasdeu îl scrie în grafie chirilică, deoarece era evident că scrisoarea îi va fi citită şi nu dorea să inflameze deloc prin folosirea alfabetului latin, ştiind cât de mult ar fi iritat aceasta autorităţile ruseşti. De altfel, folosirea alfabetului latin de către români era văzută ca un veritabil act de independenţă de către Curtea de la Petersburg.
Cea mai importantă informaţie din acest raport, însă, se leagă de faptul că tatăl său intenţiona să facă anual bibliotecii o donaţie de cincizeci de galbeni: „Viindŭ la (I)eși, voiu ave(a) onoare a înfețășa Onorabilului Ministeriu, pe lângă actulŭ formalŭ alŭ cunoscutei dăinuiri, și o dăinuire de 50 galbeni anualŭ în folosulŭ Bibliotecei.”[16]
Ne mai atrage atenţia şi un mic element inedit, fiindcă autorul raportului îşi notează adresa, „Sculeni, Hanulŭ lui Podarevŭ, lângă Carantina”[17], în felul acesta recuperându-se un element biografic din viaţa lui Hasdeu.
Veştile bune vin abia pe 8 septembrie 1860, când informează Ministerul Cultelor printr-un nou Raport laconic: „Amŭ sositŭ la Sculeni și trec Prutulŭ. Vama are să facă o răscoleală, care mă va ține pe locŭ vro cinci dzile. De aceia, cu supunere rogŭ Onorabilulŭ Ministeriu să facă o mijlocire cătră Direcția Vămelorŭ pentru ca să scutească lucrurile de orice răscoleală. Totŭodată, sunt de trebuinția car[r]e pentru a se transporta cărțile la (I)eși.”[18]
Observăm că şi-a păstrat vie atenţia asupra problemei transportului, revenind cu nevoia de a avea care pentru a ajunge la Iaşi, dar şi cu necesitatea de a se anunţa Direcţia Vămilor ca să nu se facă răscoleala, adică vămuirea tradiţională, lucru ce ar fi fost cumplit de dăunător, cu atât mai mult cu cât, în epocă, multe publicaţii se achiziţionau, pentru a fi mai ieftine, nelegate, situaţie care exista şi în cazul bibliotecii Hasdeu.
Nu ştim dacă din delăsare sau din motive pecuniare, decontarea plăţii transportului a tot fost amânată, astfel încât, la 6 octombrie 1860, Hasdeu se vede nevoit să se adreseze, din nou, Ministerului Cultelor pentru a ruga realizarea acesteia: „Cu supunere rogŭ Onorabilulŭ Ministerŭ de a ordona slobodzirea a 50 galbeni, rămăşiţia costului transportului cărțilorŭ de peste Prutŭ”.[19] Rezoluţia este favorabilă, dar ne lipsesc alte instrumente de cercetare pentru a o confirma: „6/8b(rie) <1>860, S(ecția) Scoal(elor), După verbala otărâre a D(omnu)l(u)i Ministru, carele au observatu lucrările, se va slobodzi și restul din acei 100 galbeni otărâți pentru transportarea cărților din Besarabia, din punctul § bibliotecei. V(asile Alexandrescu)”.[20]
După aducerea donaţiei la Iaşi, încep să se manifeste tot mai vizibil celelalte lipsuri, ale unui spaţiu adecvat şi ale unor dulapuri, dar Hasdeu prevăzuse situaţia şi începuse dinainte demersurile, care se vor finaliza în 1861.
Dorinţa de a cunoaşte conţinutul bibliotecii a determinat presiunile Ministerului Cultelor de a se finaliza mai repede catalogul. Astfel, la aproape un an de când au început demersurile pentru finalizarea acestei donaţii, Hasdeu răspunde: „Pri[i]mindu oficiulu no.16.022, subscrisulu are onoare(a) a răspunde că listele cărțiloru dăruite de d(omnul) Hașdeu și a celoru trimise de la Doljești, nu se potu face până a nu se confepciuna mai-nainte o masă pentru cancelaria Bibliotecei, care va să fie gata în câteva dzile”.[21]
Documentele de la Arhivele Naţionale din Iaşi sunt o dovadă a faptului că, atunci când pasiunea şi patriotismul curat se întâlnesc cu mintea lucidă şi cu spiritul practic, toate, în opinia noastră, calităţi ale lui B.P. Hasdeu, se pot sparge limitele, în cazul de faţă ajungându-se la conturarea unei biblioteci valoroase, demnă de statutul universitar. De aici şi demersurile lui Hasdeu de a i se tipări formulare pentru corespondenţă cu antetul de Bibliothèque de l’Université Nationale sau de a o redenumi Biblioteca „Ulpia”. Dacă mai subliniem cu câtă plăcere se semna, la fel ca şi Ioan Bianu, ca bibliotecar, ne dăm seama ce şansă a avut biblioteconomia românească să aibă asemenea slujitori.
De asemenea, rămâne o provocare morală şi pentru Centrala ieşeană de a reconstitui catalogul complet al „donaţiei Hasdeu”, prin lămurirea problemelor din catalagul Cătănescu şi prin completarea cercetării.
Pentru a ajuta cercetarea, edităm mai jos filele din dosarul păstrat la Arhivele Naţionale din Iaşi, din fondul Ministerul Cultelor şi al Instrucţiei Publice, numărul 34/1860, care fac referire directă la această donaţie.
Doc. nr. 1
31 decembrie 1859
Pricipatele-Unite
Ministeriulu Trebilor Streine al Moldovei
Secția II-a1.
No. 65432.
Iașii, 1859, decem(vrie) 313 zil[l]e4.
Onorab(ilului) Ministeriu al Cultelor și al Instrucț(iunei) Publice,
Încuviinţiendu-se de În[n]ălțimea Sa, Principele Domnitoriŭ, asupra raportului Consiliului Miniștrilor5 sub no. 6.393 de a se adresa domneasca mulțămire domnului Bogdan Petriceico Hezdeu6, pentru donația ce au făcut Bibliotecei Scoalelor de unŭ număr uvraje prețioase care sânt de cel mai eminent interesŭ pentru istoria națională; Ministeriul acesta cu onoriŭ îi7 face cunoscut spre cuvenita din parte-i lucrare.
<de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră, semnătura:>
P(en)tru
<iar de prima mână, cu primul tip de cerneală neagră continuarea:>
Ministrul:
<iar de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră, semnătura:>
D(irectorul)M(inisterului) A. Fotino <m.p.>.
<iar de prima mână, cu primul tip de cerneală neagră, continuarea:>
Șeful secției,
Antonescu <m.p.>.
<de a treia mână, cu al treilea tip de cerneală neagră, rezoluţia:>
S(ecția) I.
4 ian(uarie) <1860>8.
Spre urmare, despre aceasta9.
V(asile) Al(exandrescu) <m.p.>.
<de a patra mână, cu al treilea tip de cerneală neagră, data arhivării:>
11 ianuar(ie) <18>860.
___________
1 Numărul secţiei «II-a» a fost completat cu cerneală neagră, de mâna care a scris textul.
2 Numărul «6.543» a fost completat cu cerneală neagră, de mâna care a scris textul.
3 Formula «[…]9 decem(vrie) 31» a fost completată cu cerneală neagră, de mâna care a scris textul.
4 Antetul «Pricipatele-Unite/Ministeriulu Trebilor Streine al Moldovei/Secția …/No. …/Iașii, 185… … zil[l]e » a fost tipărit.
5 Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
6 Aşa în text pentru «Hajdeu»; sunetul «j» a fost redat prin litera «z».
7 Sunetul «î» a fost redat prin litera «â».
8 Omis.
9 Diftongul «ea» a fost redat prin litera «é».
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1864, f. 71r, orig., grafie latină, c. neagră.
Doc. nr. 2
7 ianuarie 1860
Onorabilului Ministeriu de Instrucțiune1 Publică
Profesoriu B.P. Hâjdău
Dechiarațiune1
Prin scrisoarea2 din 31 decembriu an[n]ului contenitŭ, părinteli meu Dr. Alessandru Hajdău dăruiescu Bibliotecei Scoal[l]elorŭ2 din Iași numerulŭ de peste patru mii3 volumini, at[t]ingătoarie2 în4 cea mai mare parte de istoria română,- cu aceia înse4 ca În[n]alta4 Ocârmuire să binevoească5 de a regula însăși6 transportulŭ {plus-minus, credŭ, 100 galbeni7}8 și de a mijloci totŭ o dată pe lângă d(umnealui) gubernatoriu de Bessarabia înlesnirile trebuitoarie2 pentru trecerea peste granița. Ad[d]ucândŭ9 cu mândria fiească10 această10 nobilă și patriotică faptă la cun[n]oştința11 Onorabilului Ministeriu, spre a fi de soc[c]otință de a se grăbi pe câtu se poate2 lucrarea cuvenită.
B(ogdan) P(etriceicu) Hasdeu <m.p.>.
7 genariu 1860.
<sus, de a doua mână, cu altă cerneală neagră, rezoluția:>
Secț(ia)1 I-a
11 ian(uarie) (1)860
Se va face referat Consiliului, arătându-i-se12 frumosulŭ darŭ ce face primei sale patrii D(omnul) Dr. Alesandru Hajdeu și13se va invita a încuviinția1 luarea din §14 cărților1 a budgetului corentu somei ce s-ar necesita pentru aducerea acelorŭ cărți15 din Rosia.
V(asile) Alex(andrescu) <m.p.>.
___________
1 Sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
2 Diftongul «oa» a fost redat prin litera «ó».
3 Formula «patru mii» a fost subliniată în text de autorul declaraţiei.
4 Sunetul «î» a fost redat prin litera «i».
5 Diftongul «ea» a fost redat prin litera «é», iar silabele «eas-că» au fost redate prin literele «easche».
6 Sunetul «î» a fost redat prin litera «i», iar litera «ă» prin litera «a».
7 Cuvântul «galbeni» a fost redat prin semnul «#».
8 Parantezele au fost puse de autorul conceptului.
9 Sunetul «â» a fost redat prin litera «e».
10 Diftongul «ea» a fost redat prin litera «é».
11 Silaba «şti» a fost redat prin literele «sci».
12 Sunetele «ă» şi «â» au fost redate prin litera «e».
13 Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
14 Aşa în text pentru «punctul», cu sensul de capitol bugetar.
15 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1864, f. 7r, orig., grafie latină, c. neagră.
Doc. nr. 3
14 ianuarie 1860
Principatele-Unite
Referat
Ministeriul Cultului și al Instrucției Publice
Sepțiunea I-a 1.
No. 2612.
1860, ianuarie 143 zile4.
D(umnea)lui Dr. Alesandru Hăjdeu5, român6 din Beserabiea Rosiană7, însuflatu de simtimente românesci8 pentru Patria sa mumă7, Moldova, of[f]ereşte9 în dar Bibliotecei din Iași10 peste 400011 volumeni atingători7 în cea mai mare parte de istoria română12, cu aceea însă5 ca guvernulŭ nostru să5 reguleze însuși transportulŭ lorŭ socotitŭ la o cheltuială7 de 100 galbeni13 și să5 mijlocească7 la administrațiea14 Besserabiei trecerea lorŭ peste graniția14.
Subscrisulŭ, aducândŭ această7 frumoasă7 dăruire7 a D(omnului) Dr. A(lesandru) Hăjdeu5 la cunoscinţia15 și9 apreciuirea Onor(abilului) Consiliŭ cu căzuta7 onoare cere dezlegare16 pentru a întrebuinția14 din §17 bibliotecei pe anulŭ curent cheltu(i)elile ce va necesita transportarea cărțielorŭ18 de peste Prutŭ.
<de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră, semnătura:>
D(irectorul) M(inisterului), <Vasile>19 Alesandrescu <m.p.>.
<iar de prima mână, cu primul tip de cerneală neagră, continuarea:>
Şefulŭ9 Sepţiunii,
<George Radu>19 Melidon <m.p.>.
<sus, de a treia mână, cu al treilea tip de cerneală neagră, înregistrarea:>
Pri[i]mit, ianuar(ie) 14, <1860>19.
No. 86.
<marginal, de a patra mână, cu al patrulea tip de cerneală neagră, prima rezoluţie:>
S(ecția) I.
Va referi ce bani suntu disponibil(i) din §17 cărților18 pe 186020 spre a se regula.
V(asile) A(lesandrescu) <m.p.>.
<marginal, de a cincea mână, cu al cincilea tip de cerneală neagră, a doua rezoluţie:>
La Consiliŭ.
<pe verso, de a şasea mână, cu al şaselea tip de cerneală neagră, a treia rezoluţie:>
Referat, 12 april(ie) <1860>19.
Nici un ban.
<George Radu>19 Melidon <m.p.>.
<pe verso, de a şaptea mână, cu al şaptelea tip de cerneală neagră, în grafie chirilică de tranziţie, a patra rezoluţie:>
1860, april(ie) 15.
Să va solobozi soma propusă de una sută galbini din §17 cărţilor asigurat prin bugetul lucrător21, pentru a cărui întrebuinţare să vor prezenta Ministeriului socotele controliceşti, iar potrivitu cu hărăzirea [a] D(omnului) Hăjdeu să va aduce prin raport la cunoştinţa Înălţimei Sale.
A(n)ton(escu)22 <m.p.>.
<pe verso, de a şasea mână, cu al şaselea tip de cerneală neagră, a cincea rezoluţie:>
Pentru anul curent este disponibil întreg paragraful.
<George Radu>19 Melidon <m.p.>.
___________
1 Formula «[…]epțiunea I-a» a fost completată cu cerneală neagră, de mâna care a scris textul.
2 Numărul «261» a fost completat cu cerneală neagră, de mâna care a scris textul.
3 Formula «[…]60 ianuarie 14» a fost completată cu cerneală neagră, de mâna care a scris textul.
4 Antetul «Principatele-Unite/Referat/Ministeriul Cultului și al Instrucției Publice/S. …/ No. …/18… … zile» a fost tipărit.
5 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «e».
6 Sunetul «â» a fost redat prin litera «a».
7 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
8 Silaba «neşti» a fost redat prin literele «nesci».
9 Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
10 Sunetul «ş» a fost redat prin literele «ss».
11 Formula «4.000» a fost subliniată în text de autorul referatului.
12 Sunetele «â» şi «ă» au fost redate prin litera «a».
13 Cuvântul «galbeni» a fost redat prin semnul «#».
14 Sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
15 Silabele «noş-ti» au fost redate prin literele «nosci», sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
16 Sunetul «z» a fost redat prin litera «s».
17 Aşa în text pentru «punctul», cu sensul de capitol bugetar.
18 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
19 Omis.
20 Anul «1860» a fost corectat de mâna care a scris rezoluţia, cu aceeaşi cerneală, din anul «1859».
21 Cuvântul «lucrător» a fost scris în continuarea rândului, de aceeaşi mână, după ce a tăiat cuvântul «anului», pe care tot ea îl scrisese mai înainte.
22 Antonescu era secretarul Consiliului Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii Publice din Moldova (cf. AN-Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1864, f. 207r).
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1864, f. 72r-v, orig., grafie latină, cu o rezoluţie în grafie chirilică de tranziţie, c. neagră.
Doc. nr. 4
14 iulie 1860
Onoraverului1 Ministeriu de Instrupțiune Publică2
B(ogdan) Hájdăŭ2
Este o bucată2 de timpu de cândŭ, voindu a face și3 eu o mică2 jertfă2 în folosulŭ ţărei, amŭ dăruitŭ Bibliotecei Scoaleloru4 din Iași3, prin înțălegere5 cu părentele2 meu Alesandru Hajdău2, numărŭ6 de 4.000 volumini, cu aceia ca însuși Onoraverulŭ7 Ministerŭ să reguledzie8 aducerea lorŭ de peste Prutŭ, specificându totŭ-o-dată ce9 costulŭ unei aşia3 aduceri nu se poate4 sui peste 100 galbeni10.
Avându11 a mă duce acum în Besarabia, pe timpu de 38 dzile8, propunŭ ca Onor(averulŭ)7 Ministeriu, înfăţiosându-se12 acestŭ prilegiu, să13 reguleze slobodzirea8 baniloru trebuincioși pentru transportarea arătatei14 biblioteci; însă6, deacă15 din deosebitele împregiurări2 o așia3 slobodzire8 nu se poate4 face chiarŭ acumŭ, apoi sunt gata a pri[i]mi transportulŭ pe socoteala15 mea, cu aceia numai ca, după13 aducerea cărțilorŭ16, să2 mi se înapoească17 cheltueala15.
Deacă17 această15 propunere convine Onor(averului)1 Ministeriu, voiu lua libertate(a) de a mai adăugi2 următoariele18:
- Onor(averulŭ)7 Ministeriu va binevoi a mijloci19 slobodzirea8 mie a unui pasportu oficialŭ20 pe 38 dzile8;
- Pentru a înlătura greutăţile21 ce s-aru pute(a) rădica2 din partea Guberniului rusescu, Onor(averulŭ)7 Ministeriu să binevoească22 a-mi înmâna o scrisoare4 cătră2 d(umnealui) gubernatoriulu Besarabiei, mijlocitoarie23 ca să mi se înlesnească17 cumpărarea2 cărţilorŭ5 trebuincioase4 pentru Biblioteca Scoaleloru4 din Moldova24.
Hajde(u) <m.p.>.
14 iuliu 1860.
<Sus, o ştampila de înregistrare, care are în exergă legenda: «Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice Moldova. Iaşi. Principatele Unite» în câmpul sigilar legenda:
«No. 158625.
Intrat 14/726.
186027»28.
<Sus, de a treia mână, cu al treilea tip de cerneală neagră, rezoluţia:>
S(ecția) Scoalel(or)4
14/726, 1860
Se încuviințează22 propunerea d(umisa)le B(ogdan) Hajdău2, de sub puncturile 1 și doi29; cu reserva plăţei21 transportului cărțilorŭ5, după2 transportarea lorŭ.
V(asile) Al(exandrescu) <m.p.>.
___________
1 Aşa în text pentru «Onorabilului».
2 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
3 Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
4 Diftongul «oa» a fost redat prin litera «ó».
5 Sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
6 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «e».
7 Aşa în text pentru «Onorabilŭ».
8 Sunetele «dz» au fost redate prin litera «ḑ».
9 Pronumele relativ «ce» a fost ortografiat «che».
10 Cuvântul «galbeni» a fost redat prin semnul «#».
11 Sunetul «â» a fost redat prin litera «e».
12 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «e», sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t», iar sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
13 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «â».
14 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a». Cuvântul «arătatei» a fost scris de aceeaşi mână, cu aceeaşi cerneală, peste cuvântul «acelei».
15 Diftongul «ea» a fost redat prin litera «é».
16 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «â», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
17 Diftongul «ea» a fost redat prin litera «é», iar silabele «eas-că» au fost redate prin literele «easche».
18 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a», iar diftongul «oa» a fost redat prin litera «ó».
19 Sunetul «j» a fost redat prin litera «z».
20 Cuvântul «oficialŭ» a fost subliniat în original de autorul scrisorii.
21 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
22 Diftongul «ea» a fost redat prin litera «é», iar sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
23 Sunetul «j» a fost redat prin litera «z», iar diftongul «oa» a fost redat prin litera «ó».
24 Formula «cumpararea cărţilorŭ trebuincioase pentru Biblioteca Scoaleloru din Moldova» a fost subliniată în text de autorul scrisorii.
25 Numărul «1.586» a fost completat de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră.
26 Formula «14/7» a fost completat de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră. Aşa în text pentru «14 iulie». În prima jumătate a sec. al XIX-lea, prin cifra «7» se desemna luna «septembrie».
27 Ultimele două cifre ale anului, «60», a fost completate de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră.
28 Conținutul ştampilei «Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice Moldova. Iaşi. Principatele Unite/No. …/ Intrat…, 18…» a fost imprimat în cerneală albastră.
29 Aşa în text.
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1864, f. 102r, orig., grafie latină, c. neagră.
Doc. nr.5
26 august 1860
Onorabilului Ministeriu alŭ Instrucțiunei Publice
Profesoriu și bibliotecariu, Bogdanŭ Petriceico Hăjdăŭ
Raportŭ
Cărțile, spre a cărorŭ aducere amŭ fostŭ rânduitŭ, sunt acumŭ la Sculeni; înse nu le voiŭ pute(a) aduce din pricina neînțelegerei, iscate în pri[i]virea mea, încâtŭ chiarŭ aice me aflu sub convoiulŭ unui comisariu, rânduitŭ de gubernatoriulŭ Besarabiei. Rosia areată neîncredere, deacă aș fi în adevărŭ trecutŭ în Moldova în însușire de lăcuitoriu alŭ Cahulului, și deră, fiindŭ că dovezile mele întru această se potŭ înfețășa numai din Moldova, de unde voiu lua formalele mărturii, apoi, spre a mi se sloboade pasulŭ, se cere mai-nainte de toate ca ocârmuirea noastră, să încredințeze pe gubernatoriulŭ Besarabiei, că: «deși ea m-aŭ pri[i]mitŭ în a sea supunere de-npreună cu ceilalți lăcuitori alŭ Cahulului, pe temeiulŭ Tratatului de Parisŭ, totuși, din dată ce n-oi pute(a) să dovedescŭ prin acte legala mea trecere în Moldova, voiŭ fi trimisŭ înapoi în Rosia, ear1 până atunci, fiindŭ și funcionariu1 românŭ, sunt chiematŭ la (I)eși».
Deci, subscrisulŭ cu supunere îndrăznește a ruga Onorabilulŭ Ministeriu:
- Să se mizlocească1 la Ispravnicie rânduirea carelorŭ, trebuincioase pentru transportarea cărțilorŭ de la Sculeni la (I)eși, unde, până la a mea venire, ele să fie depositate chiarŭ la mine acasă, sub a mea pecete.
- Să mi se învoească1 încă unŭ congediŭ1 de zece zile, spre a pute(a) înfețășa1 gubernatoriului Besarabiei mai susŭ specificata chizășiă1.
- Să se mizlocească1 la Ministeriulŭ Trebilorŭ Străine neîntârziata slobozire unei așa chizășii, trimiţându-se ea la consulatŭ rusescŭ, care neîntârziatŭ să o prădeie mie la carantina de Sculeni.
Viindŭ la (I)eși, voiu ave(a) onoare a înfețășa1 Onorabilului Ministeriu, pe lângă actulŭ formalŭ alŭ cunoscutei dăinuiri, și o dăinuire de 50 galbeni2 anualŭ în folosulŭ Bibliotecei.
Bibliotecariu Hășdăŭ <m.p.>.
26 aŭgustŭ 1860.
Sculeni, Hanulŭ lui Podarevŭ, lângă Carantină.
<sus, de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră, rezoluţia:>
S(ecția) 1 <a S>3coal(elor)4.
28/85 <1>860.
Da. Se va deplini cele cerute, grabnicŭ.
- A(lexandrescu)6 <m.p.>
___________
1 Aşa în text.
2 Cuvântul «galbeni» este redat prin semnul #.
3 Omis.
4 Diftongul «oa» a fost redat prin litera «ó».
5 Aşa în text pentru «28 august». În prima jumătate a sec. al XIX-lea, prin cifra «8» se desemna luna «octombrie».
6 Vasile Alexandrescu era directorul Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii Publice din Moldova (cf. AN-Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1860, f. 16r). Ulterior, el îşi va schimba numele în V.A. Urechia.
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi İnstrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1860, f. 131r, orig., grafie chirilică de tranziţie, c. neagră.
Doc. nr. 6
28 august 1860
La Ministeriul Afacerilorŭ Străine,
No. 9.7861.
1860, august 282.
Luându-se3 încredințare4 că d(umnea)lui prof(esorul) și5 biblioticarul6 Petriceico Hajdeu, care este însărcinat7 cu aducere(a) unoru cărți din Rosie(a), se găsește8 oprit la Sculeni sub convoiul unui comisaru rânduit3 de gubernatorul Beserabiei, subscrisul, din aseminea motivu, cu onoare vă9 invită9, Domnule Ministru, să9 binevoiți a mijloci grabnic10 către consulatul11 respectivu12 că9, deşi5 Guvernul Moldovei13 au prescris cu aşa5 inpunere dinpreună9 cu ceelalți6 locuitori ai Cahulului pe numitulŭ, pe temeiul tractatului de Rusia, totuşi5, de îndată7 ce nu va pute(a) să14 dovediască9 prin acte legala sa trecere în15 Principat, va fi trimes înapoi15 în15 Rosia.
Ca {până16 atuncea fiind și5 funcționaru17}18 românu3, este chiemat în Capitalie.
Primiţi, …19.
___________
1 Numărul «9.786» a fost completat de a doua mână, care a corectat textul, cu al doilea tip de cerneală neagră.
2 Ziua «28» a fost completată de a doua mână, care a corectat textul, cu al doilea tip de cerneală neagră.
3 Sunetul «â» a fost redat prin litera «a».
4 Sunetul «î» a fost redat prin litera «i», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
5 Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
6 Aşa în text.
7 Sunetul «î» a fost redat prin litera «i», iar sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
8 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a», iar sunetul «ş» a fost redat prin litera «s». Formula «se găseşte» a fost scrisă deasupra rândului de a doua mână, care a corectat textul, cu al doilea tip de cerneală neagră.
9 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
10 Cuvântul «grabnic» a fost scris deasupra rândului, de a doua mână, care a corectat textul, cu al doilea tip de cerneală neagră, după ce a tăiat formula «de îndată».
11 Cuvântul «către» a fost scris deasupra rândului, de a doua mână, care a corectat textul, cu al doilea tip de cerneală neagră, după ce a tăiat cuvântul «Rosiei».
12 Cuvântul «respectivu» a fost scris deasupra rândului, de a doua mână, care a corectat textul, cu al doilea tip de cerneală neagră, după ce a tăiat formula «de aicea, acela ce este de aseminea ca şi acesta de se adresază».
13 Formula «Guvernul Moldovei» a fost scrisă deasupra rândului, de a doua mână, care a corectat textul, cu al doilea tip de cerneală neagră după ce a tăiat un cuvânt indescifrabil, căci este complet acoperit cu cerneala prin care a fost tăiat.
14 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «e».
15 Sunetul «î» a fost redat prin litera «i».
16 Sunetele «â» şi «ă» au fost redate prin litera «a».
17 Sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
18 Parantezele au fost puse de autorul conceptului.
19 Formula de încheiere a scrisorii a fost omisă din concept.
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi İnstrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1860, f. 132r, orig. (concept), hârtie albastră, grafie latină, c. neagră.
Doc. nr. 7
8 septembrie 1860
Onorabilului Ministeriu alŭ Instrucțiunei1 Publice,
Bibliotecariulŭ Scoalelorŭ2
Raportŭ
Amŭ sositŭ la Sculeni și3 trec Prutulŭ. Vama are să4 facă4 o răscoleală5, care mă6 va ține pe locŭ vro cinci dzile7. De aceia8, cu supunere rogŭ Onorabilulŭ Ministeriu să4 facă4 o mijlocire cătră4 Direcția Vămelorŭ4 pentru ca să4 scutească9 lucrurile de orice răscoleală5. Totŭodată4, sunt de trebuinția car[r]e pentru a se transporta cărțile10 la (I)eși[22].
Bibliotecariulŭ Hașdăŭ10 <m.p.>.
8 septembriŭ 1860.
Sculeni.
___________
1 Sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
2 Diftongul «oa» a fost redat prin litera «ó».
3 Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
4 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «â».
5 Primul «ă» a fost redat prin litera «e», iar cel de-al doilea, prin litera «â». Diftongul «ea» a fost redat prin litera «é».
6 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «e».
7 Sunetele «dz» au fost redate prin litera «ḑ».
8 Aşa în text.
9 Diftongul «ea» a fost redat prin litera «é», iar sunetul «ă» a fost redat prin litera «â».
10 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1864, f. 151r, orig., grafie latină, c. neagră.
Doc. nr. 8
6 octombrie 1860
Onorabilului Ministerŭ de Instrupțiune1 Publică2,
B(ogdan) Petriceicu Hajdău2
Cu supunere rogŭ Onorabilulŭ Ministerŭ de a ordona slobodzirea3 a 50 galbeni4, rămăşiţia5 costului transportului cărțilorŭ6 de peste Prutŭ.
Hașde(u) <m.p.>.
6 optombr(ie)7 1860.
<Sus, o ştampila de înregistrare, care are în exergă legenda: «Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice Moldova. Iaşi. Principatele Unite» în câmpul sigilar legenda:
«No. 32938.
Intrat 6/109.
186010»11.
<Sus, de a treia mână, cu al treilea tip de cerneală neagră, rezoluţia:>
6/8b(rie)12 <1>13860.
S(ecția) Scoal(elor)14.
După2 verbala otărâre15 a D(omnu)l(u)i Ministru, carele au observatu lucrările2, se va slobodzi3 și16 restul din acei 100 galbeni17 otărâți15 pentru transportarea cărților18 din Besarabia, din punctul §19 bibliotecei.
V(asile Alexandrescu) <m.p.>.
___________
1 Aşa în text. Sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
2 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
3 Sunetele «dz» au fost redate prin litera «ḑ».
4 Cuvântul «galbeni» a fost redat prin semnul «#».
5 Primul «ă» a fost redat prin litera «e», iar al doilea prin litera «a». Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
6 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «â», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
7 Aşa în text.
8 Numărul «3.293» a fost completat de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră.
9 Formula «6/10» a fost completat de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră. Aşa în text pentru «6 octombrie».
10 Ultimele două cifre ale anului, «60», a fost completate de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră.
11 Conținutul ştampilei «Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice Moldova. Iaşi. Principatele Unite/No. …/ Intrat…, 18…» a fost imprimat în cerneală albastră.
12 Aşa în text pentru «6 octombrie».
13 Omis.
14 Diftongul «oa» a fost redat prin litera «ó».
15 Aşa în text. Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a», iar sunetul «â» a fost redat prin litera «î».
16 Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
17 Cuvântul «galbeni» a fost redat prin semnul «#».
18 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
19 Aşa în text pentru «punctul», cu sensul de capitol bugetar.
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1864, f. 228r, orig., grafie latină, c. neagră.
Doc. nr. 9
7 decembrie 1860
Principautés-Unies Moldavie et Valachie.
Bibliothèque de l’Université Nationale à Jassi
Correspondance
1860, decembriu în 71.
No. 2 733.
Domnule Ministru!4
Pri[i]mindu oficiulu no. 16.022, subscrisulu are onoare(a)5 a răspunde6 că7 listele cărțiloru8 dăruite de d(omnul) Hașdeu și a celoru trimise de la Doljești9 nu se potu face până10 a nu se confepciuna11 mai-nainte o masă12 pentru cancelaria Bibliotecei, care va să6 fie gata în13 câteva14 dzile15.
[…]16.
Bibliotecariulu Universităței8,
Hasde(u) <m.p.>.
<Sus, o ştampila de înregistrare, care are în exergă legenda: «Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice Moldova. Iaşi. Principatele Unite» în câmpul sigilar legenda:
«No. 12.26923.
Intrat 8/1224.
186025»26.
<Sus, de a treia mână, cu al treilea tip de cerneală neagră, prima rezoluţie:>
S(ecția) Scoal(elor)5.
8/10b(rie)27 <1860>20.
Se va păstra6 catalogulŭ vândzărei28 fon<du>20lui.
V(asile Alexandrescu) <m.p.>.
<Marginal, de a patra mână, cu al patrulea tip de cerneală neagră, a doua rezoluţie:>
La acta.
<George Radu>20 Melidon <m.p.>.
___________
1 Formula «[…]0, decembriu în 7» a fost completată cu cerneală neagră, de mâna care a scris textul.
2 Antetul «Principautés-Unies Moldavie et Valachie/Bibliothèque de l’Université Nationale à Jassi/Correspondance/186…/No. …» a fost tipărit.
3 Numărul «73» a fost completat cu cerneală neagră, de mâna care a scris textul.
4 Semnul exclamării aparţine autorului scrisorii.
5 Diftongul «oa» a fost redat prin litera «ó».
6 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
7 Silaba «că» a fost redată prin literele «che».
8 Sunetul «ă» a fost redat prin litera «a», iar sunetul «ţ» a fost redat prin litera «t».
9 Silaba «jeşti» a fost redată prin literele «jesci».
10 Sunetul «â» a fost redat prin litera «a», iar sunetul «ă» a fost redat prin litera «e».
11 Aşa în text.
12 Sunetul «a» a fost redat prin litera «e», iar sunetul «ă» a fost redat prin litera «a».
13 Sunetul «î» a fost redat prin litera «i».
14 Sunetul «â» a fost redat prin litera «a».
15 Sunetele «dz» au fost redate prin litera «ḑ».
16 Următorul pasaj este irelevant pentru subiectul studiului de faţă, aşa că îi redăm conţinutul în această notă: «Încâtu17 se at[t]inge de înapoi(e)rea13 listei cărțiloru8 cumpărate6 de la D(omnul) Goldner, subscrisulu, deși18 ei îndeplinindu13 ordenea11 Onoraverului19 Ministeriu, prin <a>20ci alăturata6 copia11, totuși21 aru socot[t]i că7 ar fi mai îndemânatecu22 d(e) a se ave(a) la Ministeriu chiaru esemplariulu scrisu de mâna14 proprietariului și21, prin urmare, celu mai autent[t]icu».
17 Sunetul «â» a fost redat prin «i» şi, apoi, prin «a».
18 Cuvântul «deşi» a fost scris deasupra rândului, cu aceeaşi cerneală, de mâna care a redactat epistola.
19 Aşa în text pentru «Onorabilului».
20 Omis.
21 Sunetul «ş» a fost redat prin litera «s».
22 Sunetul «â» a fost redat prin «i» şi, apoi, prin «a».
23 Numărul «12.269» a fost completat de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră.
24 Formula «8/12» a fost completat de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră. Aşa în text pentru «8 decembrie».
25 Ultimele două cifre ale anului, «60», a fost completate de a doua mână, cu al doilea tip de cerneală neagră.
26 Conținutul ştampilei «Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice Moldova. Iaşi. Principatele Unite/No. …/ Intrat…, 18…» a fost imprimat în cerneală albastră.
27 Aşa în text pentru «8 decembrie».
28 Sunetul «â» a fost redat prin litera «a», iar sunetele «dz» au fost redate prin litera «ḑ».
Arhivele Naţionale Iaşi, fd. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice Moldova, ds. nr. 34/1864, f. 342r, orig., grafie latină, c. neagră.
[1] Arhivele Naţionale Iaşi, fond Ministerul Cultelor si Instrucţiunii Publice Moldova, dosar 34/1860, f. 7 (În continuare: ANI, fd. M.C.I.P., ds. 34/1860, f. …).
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Semnul „§” era folosit în epocă pentru a prescurta termenii „articolul” sau „punctul”. Aici are înţelesul că se aproba ca banii să fie luaţi din bugetul destinat cărţilor.
[5] ANI, fd. M.C.I.P., ds. 34/1860, f. 7.
[6] Ibidem, f. 71.
[7] Ibidem, f. 72.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem, f. 102.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.
[12] Ibidem.
[13] Ibidem, f. 131.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] Ibidem.
[18] Ibidem, f. 151.
[19] Ibidem, f. 228.
[20] Ibidem.
[21] Ibidem, f. 342.
[22] La fila 157 v, este a doua pagină a scrisorii în care este redată, cu cerneală neagră, în paleografie chirilică de tranziţie, adresa destinatarului: Onorabilului Ministeriu de Instrucţie Publică, la Palatŭ, în (I)eşi.
