Activitatea de bibliotecar a lui August Treboniu Laurian

 

Viața și activitatea

August Treboniu Laurian (nume real Augustin Trifan) s-a născut pe 17 iulie 1810, în satul Fofeldea, comuna Nocrich, județul Sibiu, și a decedat pe data de 26 februarie 1881, la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

S-a remarcat ca profesor, istoric, filolog, publicist, revoluționar pașoptist şi a ocupat de două ori funcția de președinte al Societății Academice Române (1870-1872; 1873-1876).

A fost membru fondator al Societății Academice Române, secretar (1864-1870) şi apoi președinte (1870-1872 și 1874-1876). În colaborare cu I. Ghica, a organizat Biblioteca Academiei, pentru ca, apoi, să lase această activitate sub coordonarea lui Ioan Bianu.

Activitatea de bibliotecar

August Treboniu Laurian a venit la conducerea Bibliotecii Naționale după C. Aristia, un alt fruntaș al mișcării revoluționare de la 1848, care fusese desemnat profesor la gimnaziu. A fost numit bibliotecar prin decretul 410/1859.[1] Din jurnalul prin care s-a făcut propunerea de numire a lui Laurian la conducerea bibliotecii se poate observa importanța pe care Eforia Școalelor o acorda acestei instituții de cultură și conducătorului ei. „Locul de bibliotecar”, se arată în jurnal, „cere cunoștințele speciale ale unei persoane poliglote și bibliofile”, iar dintre membrii Eforiei cel care îndeplinește aceste calități „este A. Treb. Laurian”.[2] Prin această numire, Eforia își exprima convingerea că biblioteca va prospera în scurtă vreme.

Venit la conducerea bibliotecii, A. T. Laurian s-a gândit la o mai bună organizare a ei, la îmbogățirea fondului cu publicațiile cele mai valoroase, la punerea în valoare a acestora. Rapoartele sale către Ministerul Instrucțiunii menționau că din bibliotecă lipseau cele mai multe cărți „de știință exactă” și „mai toate cărțile necesare pentru istoria națională”.[3]

Preocupat de a aduce în bibliotecă publicații referitoare la istoria României, August Treboniu Laurian propune Ministerului să se alcătuiască o colecție de astfel de lucrări publicate în țară și în străinătate, începând cu cele apărute în Franța „de la 1830 până azi”, după o listă pe care o alătura la raportul său din septembrie 1859. Ministerul aprobă ca în bibliotecă să se adune publicațiile referitoare la istoria României.[4]

În vederea îmbogățirii fondului de cărți al bibliotecii, Laurian a făcut apel la diferiți bibliofili, pentru diferite donații pentru Biblioteca Națională. Pe această cale au intrat în bibliotecă, în acea vreme, cărți de la donatori ca Timotei Cipariu, Al. Papiu-Ilarian, Alex. Gavra din Arad. Printre donatori se înscrie însuși Laurian cu Letopisețul Țării Moldovei, precum și Gavril Munteanu, prin cărțile donate ministerului de Aaron Florian.

Printr-o hotărâre a Ministerului Instrucțiunii se preconiza să se strângă în Biblioteca Statului toate cărțile aflate în bibliotecile particulare. În baza acestei hotărâri, Laurian a mers la Mitropolia București pentru inventarierea cărților de acolo; se identificaseră, de asemenea, 686 de volume la Mănăstirea Horezu, iar el a alcătuit o listă a cărților de la Mănăstirea Cozia.

În anul 1869, August Treboniu Laurian a fost numit inspector general al bibliotecilor. Până în 1870 face parte din Comitetul bibliotecii, împreună cu Gh. Costaforu, și din comisia de cercetare și apreciere a cărților rare, alături de S. Marcovici și Francudi. În această calitate, propune ministerului, printre altele, să se achiziționeze o carte prețioasă intitulată Biblia Polyglotta, tipărită la Londra în 1617 și formată din opt tomuri in folio, împreună cu lexiconul și gramatica limbilor cuprinse în ea.

Revine la conducerea bibliotecii în anul 1877.

În privința fondului de publicații și a componenței acestuia, se arăta că biblioteca era bine utilată în secțiile de istorie și de drept, dar în cele de științe exacte, naturale și medicină existau prea multe lipsuri.

S-a observat că unele dintre lucrări se dovedeau a fi incomplete, iar pentru altele se regăseau prea multe exemplare, situație creată din cauza pierderilor și din absența schimbului de cărți cu alte biblioteci.

Colecțiile de ziare și reviste străine erau doar fragmentare, iar cele românești aproape că nu existau. Lipseau și periodicele străine apărute după 1869, deoarece biblioteca nu reînnoise abonamentele.

Cu un personal insuficient și lipsit de fonduri, Laurian a trebuit să desfășoare o muncă istovitoare pentru a pune în ordine biblioteca și a o pregăti pentru publicul cititor.

Din 1860, Biblioteca Națională se abonase la Bulletin de la Société dEncouragement pour l’industrie nationale, iar rapoartele lui August Treboniu Laurian subliniau mereu că în bibliotecă trebuie să fie mai bine reprezentate ramurile tehnice. În revista Instrucțiunea publică din anul 1860, August Treboniu Laurian, propunea un învățământ legat de nevoile vieții și ale societății. „Trebuința de oameni cu cunoștințe tehnice este așa de simțită în România, scria el, încât orice demonstrare prin argumente este de prisos. E destul să cugetăm că n-avem ingineri de drumuri de fier, n-avem metalurgi și toți aceștia ne sunt indispensabili și încă într-un număr foarte mare”.[5]

August Treboniu Laurian este cunoscut mai ales prin lucrările sale istorice și lingvistice.

Lucrările lui August Treboniu Laurian:

Volume:

Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo valachichae, Viena, 1840.

Magazin istoric pentru Dacia, 1845-1851, 7 vol., în colaborare cu N. Bălcescu. Ultimele două au apărut la Viena, numai sub îngrijirea lui August Treboniu Laurian.

Cuvânt academic pronunțat cu prilejul examenului public din 1 iulie 1845, București, 1845.

Brevis conspectus historiae Romanorum in utraque Dacia de gentium, Hilariopoli, 1846 (cu trad. în franceză și germană).

– Die Romänen der osterreichischen Monarchie, 3 vol., Viena, 1849-1851.

Die Rechte der rumanischen Nation genen die Angriffe der Saschen, Viena, 1850.

Documente istorice despre starea politică și ieratică a românilor din Transilvania, Viena, 1850 .

Dicționarul limbii române, București, 1871-1876 (2 vol.), în colaborare cu I.C. Massim. 

Studii și articole din periodice:

Temisiana sau scurtă istorie a Banatului Temisianu, București, 1848, împreună cu N. Bălcescu.

– „Discurs introductiv la istoria românilor”. În: Magazin istoric pentru Dacia, vol. I, 1845.

– „Istriana”.  În: Magazin istoric pentru Dacia, vol. II, 1846.

– „Însemnări epigrafice”. În: Magazin istoric pentru Dacia, vol. II, 1846.

– „Cronologia Daciei și a Romanilor”. În: Magazin istoric pentru Dacia, vol. IV, 1847.

Manuale școlare:

A publicat, de asemenea, mai multe manuale de istorie, geografie, cosmografie pentru clasele elementare.

Pentru elevii săi de la Colegiul „Sf. Sava” a tradus mai multe lucrări de filozofie, dintre care:

– Manualul de filozofie  al lui A. Delavigne, București, 1846.

– Manual de filozofie și de literatură filozofică al lui W.T. Krug, București, 1847.

– Elemente de istorie și biografii pentru clasa a II-a primară, Iași, 1856.

– Manual de geografie pentru clasa a IV-a primară, Iași, 1857.

– Elemente de cosmografie pentru clasele primare, București, 1859. 

Lucrări despre August Treboniu Laurian:

Macrea, Dimitrie. A.T. Laurian. În revista Cercetări de lingvistică,  XVI, 2, 1967, pp. 169-187.

Pârnuță Gheorghe. „Figuri de bibliotecari: August Treboniu Laurian (1810-1881)”. În: Studia bibliologica vol. II, București, 1967, pp. 357-381.

Popescu Teiușan, Ion; Netea,Vasile. A.T. Laurian. Viața și opera sa, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1970, 303 p.

Seche, Mircea. Schiță de istorie a lexicografiei române. București: Editura Științifică, 1966, 191 p.

Buluță, Gheorghe; Petrescu, Victor; Vasilescu, Emil. Bibliologi români. Dicționar. Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2011, 322 p.

Buluță, Gheorghe; Petrescu, Victor. Bibliologie românească. Idei. Portrete. Controverse. Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2008, 284 p.

Buluță, Gheorghe; Petrescu, Victor. Galeria bibliologilor români: portrete. Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2003, 96 p.

[1]Gh. Pârnuță. „Figuri de bibliotecari: August Treboniu Laurian (1810-1881)”, în: Studia bibliologica, vol. II, București, 1967, p. 358.

[2]C. Dima-Drăgan. „Contribuții la istoricul Bibliotecii naționale de la Colegiul Sf. Sava”, în: Revista Arhivelor, 1965, nr. 2, p. 278.

[3]Ibidem.

[4]Gh. Pârnuță, op.cit., p. 359.

[5]Gh. Pârnuță. „Preocupări pentru organizarea învățământului tehnic în anii Unirii Principatelor”. În: Revista învățământului tehnic, nr. 4, 1965, p. 57.

Mai multe de la același autor

Articole similare

spot_img

Ultimele articole

Biblioteca, un spațiu oficial al ideilor?

O misiune suplimentară în procesul de modernizare a bibliotecilor este de a le redefini legislativ, cu posibilitatea ca acest lucru să fie validat societal,...

Interviu cu Ioan Milică, directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași

„Am credința că bibliotecile s-au aflat, din chiar momentul constituirii lor, în avangarda înnoirilor tehnologice pe care umanitatea le-a experimentat.” Ioan Milică, născut la Tecuci,...

Illustres professores, utilia praecepta. Documente inedite din colecția bibliofilă a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”

Deloc surprinzătoare pentru pasionatul de istorie, prin oferta informațională și recuperarea, prin forma în care sunt redactate, a unui oarecare iz de epocă, cu...

Abonează-te la newsletter!

Dacă vrei să fii printre primii care află de noile noastre articole publicate