Biblioteca Palatului Național din Mafra este una dintre cele mai frumoase biblioteci monahale din lume, una care, pur și simplu, îți taie răsuflarea prin magnitudine și eleganță. De altminteri, întreg complexul regal este impresionant. Situată la 30 de km de nord-vestul Lisabonei, construcția ocupă o suprafață de aproape patru hectare (37 790 m2), fiind alcătuită din 1 200 de camere, peste 4 700 de uși și ferestre, 156 de scări și 29 de curți și grădini interioare. Pe timpuri, palatul era folosit de familia regală portugheză doar ca reședință de vară, iar cele două turle, situate la poli opuși, găzduiau apartamentele private ale cuplului regal; cea din nord era locuită de rege, în timp ce regina se stabilise în cea din sud. Ambele sunt unite printr-o galerie de 232 de metri, fiind cel mai mare culoar construit în cadrul unui palat din toată Europa. Aici descoperim și o capelă sub forma unei bazilice romane, în stil baroc, care deține șase orgi istorice. Complexul regal cuprinde, de asemenea, o mănăstire franciscană și o bibliotecă somptuoasă (integrată în cadrul mănăstirii), la care se adaugă grădina Cerco şi parcul regal de vânătoare Tapada.[1]
Să revenim însă la bibliotecă, o încăpere proiectată în formă de cruce, care se întinde pe o suprafață de aproximativ 125 m2, cu o înălțime de 13 metri și o lățime de 9,5 metri. Frumusețea acestei biblioteci grandioase te cucerește de la bun început. Construită în stil rococo, prezintă o sumedenie de elemente deosebite, care ne poartă într-o altă lume, într-un alt veac. De-a lungul pereților se desfășoară superbul mobilier și rafturile din lemn în stil rocaille, care găzduiesc o colecție vastă de cărți rare din secolele XIV – XIX. Printre ele se numără Cronica de la Nürnberg (1493), prima enciclopedie a lui Diderot et D`Alembert, cărți de ore din secolul al XV-lea și un nucleu important de partituri muzicale scrise special pentru cele șase orgi din capelă. La o privire mai atentă, se poate vedea podeaua pavată cu piatră lioz de diferite culori, iar în centru se dezvăluie o cupolă susținută de patru arcade închise peste o piatră de marmură, unde este sculptat un chip uman reprezentând soarele. Din acest punct, se remarcă faptul că nu toate ferestrele pot fi deschise, unele fiind puse doar pentru efectul de oglindire, astfel încât sala să absoarbă mai bine razele soarelui fără riscul de a altera cărțile. Dar poate că cea mai izbitoare caracteristică a bibliotecii este mezaninul îngust, care înconjoară încăperea, oferind astfel acces la cărțile aflate pe rafturile superioare.[2]
Istoria acestui loc începe în prima parte a secolului al XVIII-lea, în timpul domniei regelui João al V-lea, care promitea reginei Maria Ana de Austria că, dacă ea îi va dărui moștenitori, va înălța o mănăstire. În 1711, se naște prințesa Maria Bárbara, iar peste șase ani, în 1717, încep lucrările de construcție. Planul inițial consta în edificarea unui lăcaș potrivit pentru 13 călugări franciscani. Cu toate acestea, aurul adus din Brazilia colonială l-a determinat pe rege să ridice un întreg complex regal, o așezare care să reflecte puterea și avuția monarhiei portugheze. Interesant este faptul că acest edificiu a devenit cea mai reprezentativă construcție a barocului italian din afara Italiei. Regele a apelat la arhitecți și artiști renumiți ai timpului, dintre care merită amintiți sculptorii Alessandro Giusti și Joaquim Machado de Castro, iar din rândul arhitecților, Johann Friedrich Ludwig și Manuel Caetano de Sousa, cel care a proiectat biblioteca.[3]
Lucrările de construcție ale Bibliotecii Palatului Național din Mafra s-au încheiat în 1755, dar din cauza cutremurului devastator din acel an, au fost necesare restructurări masive, care s-au finalizat în timpul domniei lui José I, în 1790. Amenajarea actuală a colecțiilor a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind realizată de călugărul João de Santa Ana. Acesta a organizat în mod eficient colecțiile bibliotecii și a întocmit un catalog în opt volume – scris de mână – pentru fondul întreg. Este curios faptul că acest catalog, elaborat în 1809, este încă de actualitate – intrarea principală se face după nume, lucrările anonime sunt introduse prin titlu și se utilizează referințele încrucișate. Importanța colecțiilor deținute de bibliotecă a fost recunoscută de Papa Benedict al XIV-lea, care în 1754 a interzis ieșirea volumelor fără autorizație regală, pedeapsa fiind excomunicarea. În plus, regele a fost autorizat să procure cărțile interzise apărute în Index (lista cărților interzise de Inchiziție), una dintre ele fiind celebra lucrare a filozofului italian Giordano Bruno, care susținea că Pământul se rotește în jurul Soarelui.[4]
În prezent, Biblioteca Palatului Național din Mafra deține peste 36 000 de cărți, manuscrise, hărți și incunabule (cărți tipărite înainte de 1501) din diverse domenii: teologie, drept canonic și civil, istorie, geografie, matematică, artă, muzică, medicină și altele. Mai mult, aici se află o colecție regală, formată din 120 de volume legate în piele, care datează din secolul al XVI-lea, și o colecție de aproximativ 800 de lucrări interzise, aflate la etajul superior. Această bibliotecă seculară nu este doar o atracție turistică, ea poate fi vizitată și în scopuri educaționale, pentru studii și cercetări academice. Istoricii, cercetătorii și studenții (nativi și străini deopotrivă) beneficiază de acces gratuit și pot consulta varianta digitizată a Fundo Mangens, Fundo Moderno și Fundo Possidónio da Silva doar dacă fac o programare în prealabil în care să precizeze scopul utilizării documentelor.[5]
Pentru conservarea cărților, biblioteca folosește o metodă cu totul neobișnuită: lilieci. În fiecare noapte, liliecii ies din ascunzătoarea lor, din spatele rafturilor sau din grădină, și „patrulează” biblioteca, protejând-o de insectele care atacă hârtia. Aceste animale nocturne locuiesc aici de sute de ani, nimeni nu mai știe exact de când, dar se pare că este o metodă eficace de a proteja cărțile: un singur liliac poate devora până la 500 de insecte într-o noapte. Această metodă bizară, însă extrem de eficientă este folosită numai de două biblioteci portugheze din întreaga lume, anume Biblioteca Palatului Național din Mafra, unde găsim specia Plecotus auritus (the brown long-eared bat/ liliacul urecheat brun) și Biblioteca Joanina din cadrul Universității Coimbra – o bibliotecă la fel de frumoasă, construită tot în stilul baroc –, care este locuită de specia de lilieci Pipistrellus pipistrellus (common pipistrelle bat/ liliacul pitic) și Tadarida teniotis/Tadarida insignis (European free-tailed bat/ liliacul european cu coadă liberă).[6]
Întreaga construcție este impresionantă, cu o însemnătate aparte pentru istoria și cultura portugheză, inspirând chiar opera celebră a lui José Saramago, Memorial do Convento [Memorialul mănăstirii]. În 1910, Palatul Național din Mafra a fost clasificat ca monument național, iar începând cu 2019, întreg complexul regal face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.[7]
Se poate spune fără nicio exagerare că biblioteca este atracția principală. Dacă nu vă conving pozele alăturate, vă invit să faceți un tur virtual prin accesarea următorului link, disponibil doar în varianta online a articolului, pe pagina oficială a revistei De Spiritu et Anima, https://revista.bcub.ro/.
[1] „National Palace of Mafra”, Turismo de Lisboa, https://www.visitlisboa.com/en/places/national-palace-of-mafra [accesat în mai 2023].
„Palácio Nacional de Mafra: a jewel in Portugal’s history”, Besisluxe, https://besisluxe.com/palacio-nacional-de-mafra-a-jewel-in-portugals-history-2/ [accesat în mai 2023].
„Royal Building of Mafra – Palace, Basilica, Convent, Cerco Garden and Hunting Park (Tapada)”, UNESCO World Heritage Convention, https://whc.unesco.org/en/list/1573/ [accesat în mai 2023].
[2] „Palácio Nacional de Mafra: a jewel in Portugal’s history”, Besisluxe, https://besisluxe.com/palacio-nacional-de-mafra-a-jewel-in-portugals-history-2/ [accesat în mai 2023].
Irina Dumitru, „Biblioteca Palatului din Mafra, bijuterie culturală şi arhitectonică portugheză”, Bookaholic.ro, https://www.bookaholic.ro/biblioteca-palatului-din-mafra-bijuterie-culturala-si-arhitectonica-portugheza.html [accesat în mai 2023].
„Biblioteca do Palácio Nacional de Mafra”, Cultura Portugal, https://culturaportugal.gov.pt/en/conhecer/places/_dgpc/biblioteca-do-palacio-nacional-de-mafra/ [accesat în mai 2023].
„The Mafra Palace Library: An Enchanting European Gem”, Ericeira Family Adventures, https://ericeirafamilyadventures.com/mafra-palace-library/ [accesat în mai 2023].
[3] „Palácio Nacional de Mafra: a jewel in Portugal’s history”, Besisluxe, https://besisluxe.com/palacio-nacional-de-mafra-a-jewel-in-portugals-history-2/ [accesat în mai 2023].
Irina Dumitru, „Biblioteca Palatului din Mafra, bijuterie culturală şi arhitectonică portugheză”, Bookaholic.ro, https://www.bookaholic.ro/biblioteca-palatului-din-mafra-bijuterie-culturala-si-arhitectonica-portugheza.html [accesat în mai 2023].
„Royal Building of Mafra – Palace, Basilica, Convent, Cerco Garden and Hunting Park (Tapada)”, UNESCO World Heritage Convention, https://whc.unesco.org/en/list/1573/ [accesat în mai 2023].
[4] Pedro Hidalgo, „National Palace of Mafra Library, a landmark of knowledge”, Pássaro no Ombro, https://www.passaronoombro.com/en/culture/library-of-the-national-palace-of-mafra-a-landmark-of-knowledge/ [accesat în mai 2023].
„Biblioteca do Palácio Nacional de Mafra”, Cultura Portugal, https://culturaportugal.gov.pt/en/conhecer/places/_dgpc/biblioteca-do-palacio-nacional-de-mafra/ [accesat în mai 2023].
[5] „The Mafra Palace Library: An Enchanting European Gem”, Ericeira Family Adventures, https://ericeirafamilyadventures.com/mafra-palace-library/ [accesat în mai 2023].
„Biblioteca do Palácio Nacional de Mafra”, Cultura Portugal, https://culturaportugal.gov.pt/en/conhecer/places/_dgpc/biblioteca-do-palacio-nacional-de-mafra/ [accesat în mai 2023].
Pedro Hidalgo, „National Palace of Mafra Library, a landmark of knowledge”, Pássaro no Ombro, https://www.passaronoombro.com/en/culture/library-of-the-national-palace-of-mafra-a-landmark-of-knowledge/ [accesat în mai 2023].
[6] „Mafra Palace Library”, Atlas Obscura, https://www.atlasobscura.com/places/mafra-palace-library-bats [accesat în mai 2023].
„Palácio Nacional de Mafra: a jewel in Portugal’s history”, Besisluxe, https://besisluxe.com/palacio-nacional-de-mafra-a-jewel-in-portugals-history-2/ [accesat în mai 2023].
„Plecotus auritus”, Isa loureiro, https://www.isaloureiro.com/en/portfolio-item/plecotus-auritus-2/#:~:text=These%20little%20night%20watchmen%20protect,the%20sweet%20Golden%2DEared%20Bat. [accesat în mai 2023].
Patricia Kowsmann, „The Bats Help Preserve Old Books But They Drive Librarians, Well, Batty”, The Wall Street Journal, https://www.wsj.com/articles/the-bats-help-preserve-old-books-but-they-drive-librarians-well-batty-1529251660 [accesat în mai 2023]. Denumirea comună pentru specia de lilieci Plecotus auritus și denumirile științifice pentru speciile de lilieci European free-tailed și common pipistrelle au fost găsite pe site-ul Animalia – Online Animals Encyclopedia, iar denumirile în limba română au fost preluate de pe Wikipedia [accesat în mai 2023].
[7] Irina Dumitru, „Biblioteca Palatului din Mafra, bijuterie culturală şi arhitectonică portugheză”, Bookaholic.ro, https://www.bookaholic.ro/biblioteca-palatului-din-mafra-bijuterie-culturala-si-arhitectonica-portugheza.html [accesat în mai 2023].
„Royal Building of Mafra – Palace, Basilica, Convent, Cerco Garden and Hunting Park (Tapada)”, UNESCO World Heritage Convention, https://whc.unesco.org/en/list/1573/ [accesat în mai 2023].
