Codul emoțiilor

Trăim în secolul XXI, un secol al vitezelor de tot felul. Mai poate, oare, astăzi poezia să ne călăuzească prin labirintul omenescului? Cât de mult s-a schimbat viziunea, conștiința și percepția noastră? Mai poate ea, poezia să ne angajeze astăzi,  într-un dialog cu propria civilizație, cu propria cultură? Mai poate ea să definească valori, criterii, sensibilități? Cum anume? Poate printr-o nouă exprimare a trăirilor, a emoțiilor noastre, poate prin sentimentul de legătură, coerență și continuitate a reperelor, exprimate printr-o nouă identitate lirică?…Cine știe?…

Luminița Sâmbotin ne deschide o nouă fereastră către propriile emoții: după lansarea volumului de versuri Cu bilet doar dus, Editura Neuma, 2026, ne surprinde cu un nou volum de versuri, Lumi în antiteză, Editura ePublishers, 2026. Cartea este o fereastră prin care poeta ne invită să privim: „Pentru voi,/ Cei care deschideți/ o carte ca pe o fereastră/ și vedeți un vers ca pe un/ adăpost/ sau ca pe o pauză/ în mijlocul zilei”. Poeziile din acest volum sunt un ecou subtil al realității înconjurătoare; viața, experiențele personale sunt surprinse cu finețe și transfigurate în poeme – punți între sensibilitatea și inteligența emoțională a poetei și lumea exterioară, meditații asupra existenței umane. Cel care-i va citi cartea va zbura odată cu poeta pe aripile libertății sufletești. Detensionarea emoțiilor prin jocul ludic creează un echilibru între gravitate și umor, între dramatism și luciditate. Călătoriile prin locuri exotice o îmbogățesc spiritual, dar sunt și un prilej de clarificare a propriilor simțiri, de decantare a propriilor repere: „Caut adevărul într-un sărut,/ Într-un scut de porțelan/ Și într-o platoșă cu care mă îmbrac,/ Într-un destin de care mă dezbrac (…) trece o secundă de imortalitate!/ Ce văd în spate?/ Ipocrizia dansează/ pe plaja plină de ființe ciudate/ Hipnotizate (…) Și eu rămân/ un tânăr bătrân/ De imortalitate și de eternitate”. Călătoriile sunt, de asemenea, pretexte pentru exprimarea propriului cod al emoțiilor: „E prima noapte în Cancun/ Amestec cuvintele, le frământ/ Le pun pe plita încinsă/ Le presez cu palmele, ca pe tortilla/ Și aștept să se coacă/ Să se transforme în poezie”.

Lumina din suflet o călăuzește și devine motor de propulsie lirică. Reflexia acestei lumini devine metaforă, principiu estetic și simbolic. Luminița Sâmbotin se prezintă ea însăși în dublă ipostază: fragilă și puternică, realistă, pragmatică, dar și visătoare incurabilă. Lumile poetei, cea reală și cea imaginară, deși contrastante, se contopesc și devin instrumente de focalizare asupra temei centrale a volumului – iluminarea sufletească dobândită prin capacitatea intelectuală de prelucrare a emoțiilor.

Concentrarea imaginilor poetice în zona reflexiei propriilor experiențe, oferă autenticitate și sens versurilor și acentuează mesajele: „Sunt un om fericit/ În cușca pe care am făcut-o pentru petul meu/ Am ajuns chiar eu./ E un spațiu curat, igienizat/ Am de mâncare, am apă, am soare./ Câteodată, petul meu mă scoate la plimbare (…) Mai e un pas/ Și devin om liber/ Liber de idei, de scântei/ de provocări, de trădări/ Voi fi liber de vize și vise/ De culise și de fapte prescrise./ Aștept învierea libertății/ Și libertatea învierii/ Promise de pet-ul meu!”

Poezia Luminiței Sâmbotin devine mijloc/vehicul de autocunoaștere și autoanaliză condensat emoțional, legătură între omenesc și divin. Neliniștea prezentului este exprimată printr-o austeritate a limbajului, exuberanțele lexicale sunt rare. Sentimentele sunt exprimate în surdină, freamătul lor este abia perceput prin vocea amintirii. Textele Luminiței Sâmbotin sunt oglinzi ale sufletului înnobilat de spiritualitate și dornic de împărtășire. Poeta se mișcă liber „între două lumi care se neagă una pe alta”, se mișcă liber între confesiunea intimă – gânduri, emoții, trăiri, reverie, meditație – traversează mai multe planuri ale sensului, pendulează între subiectiv și obiectiv, între proiecția sinelui și observația lumii înconjurătoare. Aceasta este, de fapt, libertatea creativă, cea care oferă poeziei originalitate și valoare.

Mai multe de la același autor

Articole similare

spot_img

Ultimele articole

Multele chipuri și voci ale istoriei

Trei autori diferiți ca stil și atmosferă, dar apropiați prin felul în care transformă istoria, experiența umană și marile întrebări despre viață în povești...

Dan Simonescu: un bibliolog în slujba cărții și a învățământului

„Cartea îndeplinește nu numai minunea de a ne pune în contact cu semenii noștri depărtați în timp și spațiu; cartea îndeplinește fapta de mirare...

O altă formă de rezistență – Biblioteca Matica Srpska

În nordul Serbiei se află Novi Sad, un centru cultural efervescent, plin de muzică și culoare, supranumit „Atena sârbească”. În acest oraș cu o...

Abonează-te la newsletter!

Dacă vrei să fii printre primii care află de noile noastre articole publicate