În nordul Serbiei se află Novi Sad, un centru cultural efervescent, plin de muzică și culoare, supranumit „Atena sârbească”.[1] În acest oraș cu o istorie de peste 300 de ani[2] și-a găsit locul prima bibliotecă publică și științifică a poporului sârb: Biblioteca Matica Srpska.
Biblioteca a avut un parcurs mai neobișnuit. Ea nu a fost concepută ca o instituție de sine stătătoare de la bun început, fiind pur și simplu o parte integrantă a Societății Literare Matica Srpska, fondată în secolul al XIX-lea, în orașul Pesta[3] (care, ulterior, avea să formeze, alături de Buda și Óbuda, actualul oraș Budapesta[4]).
Serbia de atunci (mult mai restrânsă teritorial față de granițele actuale) prindea contur ca Principat sub suzeranitate otomană. Timp de secole, teritoriul de la sud de Dunăre a fost dominat de instabilitate politică și controlul Porții Otomane, motiv pentru care intelectualitatea sârbă a migrat progresiv, găsindu-și refugiu în Imperiul Habsburgic (ulterior Austro-Ungar). Aici, sârbii (cunoscuți sub denumirea de „prečani”) au prosperat ca negustori, militari și practicanți ai profesiilor liberale – în special în drept și contabilitate –, unii fiind chiar primiți în rândurile nobilimii. S-a format, astfel, o veritabilă burghezie sârbă care a jucat un rol decisiv în stimularea conștiinței naționale.[5] Iar constituirea Societății Literare Matica Srpska (și implicit a Bibliotecii) a fost rezultatul vitalității culturale sârbe din diaspora.
O bibliotecă națională în devenire
Fondatorii instituției, în frunte cu Jovan Hadžić, relatau că scopul lor era să răspândească literatura și să contribuie la luminarea poporului sârb, publicând și făcând cunoscute manuscrisele sârbești în întreaga lume. Pe atunci, Biblioteca își desfășura activitatea în Tekelianum, un institut înființat de președintele Societății, Sava Tekelija, care sprijinea studenții sârbi din Pesta.
Colecția de bază provine din primele publicații ale Societății și din donații venite din Rusia.[6] Aici trebuie făcută o mică paranteză. Publicația de căpătâi este revista Letopis Matice Srpske, care a apărut fără întreruperi majore încă din 1824. Practic, în jurul ei a fost creată Societatea. Intitulată inițial Serbska letopis, revista a fost gândită de Georgije Magarašević ca spațiu de prezentare a realizărilor literare și științifice sârbești și, deopotrivă, slave. Însă costurile pentru tipărire erau substanțiale și cea mai bună soluție a fost crearea unei instituții, dar care să nu se ocupe doar de revistă, ci să desfășoare o activitate culturală mult mai amplă. Astfel, a luat naștere, în 1826, Societatea Literară Matica Srpska.[7]
Fondul-nucleu cuprinde, de asemenea, bibliotecile personale donate de figuri ilustre (precum Sava Tekelija, Platon Atanacković sau Vuk Karadžić) și cărțile trimise de Academia Rusă de Științe în 1832 (primul schimb de volume).
Instituția a devenit, în scurt timp, cea mai mare bibliotecă sârbă a vremii, dobândind pe 26 august 1838 statut public. Astfel, nu mai aveau acces doar cărturarii sau studenții sârbi, ci toți slavii, indiferent de dialect sau origine. Însă, accesul liber nu era însoțit și de existența unei săli de lectură. Aceasta avea să fie amenajată abia opt ani mai târziu, fiind deschisă publicului în zilele de marți, joi și sâmbătă.
Dezvoltarea continuă a colecțiilor a impus, în mod firesc, și necesitatea unei organizări riguroase. Între anii 1842 și 1843, scriitorul Jovan Subotić a preluat sarcina structurării fondului de carte și a publicat, în revista Letopis Matice Srpske, prima bibliografie curentă din cultura sârbă. Câțiva ani mai târziu, între 1857 și 1859, rolul bibliotecii avea să fie regândit, secretarul Jovan Đorđević formulând, pentru prima dată, ideea transformării acesteia într-o bibliotecă națională.
Sediul actual al instituției a fost mutat în orașul Novi Sad încă din anul 1864.[8] Un fapt poate mai puțin cunoscut este că orașul avea, la acea vreme, statutul de „oraș liber regesc”, acordat la 1 februarie 1748, după ce locuitorii săi i-au plătit împărătesei Maria Tereza a Austriei suma de 80.000 de forinți în schimbul autonomiei. După încheierea Primului Război Mondial, teritoriul a fost integrat în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit ulterior Regatul Iugoslaviei.[9]
Transferul sediului la Novi Sad a deschis o nouă etapă în dezvoltarea Bibliotecii. Fondul de carte s-a îmbogățit constant prin achiziții, dar mai ales prin schimburi culturale cu academii de științe, universități și societăți literare din întreaga Europă. La granița dintre secole, istoricul Jovan Radonić, bibliotecar între 1899 și 1905, a pus bazele metodologice ale catalogării moderne și ale conservării colecțiilor. În aceeași perioadă, pentru a suplini absența unei legislații privind depozitul legal, secretarul Tihomir Ostojić a lansat un apel public prin care îi îndemna pe autori și pe reprezentanții tipografiilor să doneze instituției câte un exemplar din publicațiile lor.
Parcursul Bibliotecii a fost marcat și de marile frământări istorice ale regiunii. Activitatea sa a fost suspendată temporar în timpul Revoluției din 1848-1849, al Războiului Balcanic din 1912 și pe durata ambelor conflagrații mondiale. Cu toate acestea, patrimoniul său a rămas aproape intact, fapt remarcabil pentru o epocă traversată de asemenea transformări și conflicte.
În perioada interbelică, instituția și-a definit un dublu rol: pe de o parte, funcționa ca un centru de cercetare dedicat studiului istoric și cultural al Voivodinei, iar pe de altă parte, se afirma ca o bibliotecă publică modernă. Această direcție a fost susținută de Vasa Stajić prin reorganizarea sălii de lectură și crearea unui departament de împrumut.
După cel de-al Doilea Război Mondial, mai exact în 1948, a devenit biblioteca centrală a provinciei Voivodina, iar zece ani mai târziu, în 1958, s-a constituit ca instituție independentă. Rolul său în dezvoltarea vieții academice și culturale a regiunii s-a amplificat odată cu fondarea Universității din Novi Sad (în 1960), a cărei activitate a susținut-o încă de la început. Cinci ani mai târziu, în 1965, Biblioteca a fost inclusă în cele opt biblioteci naționale ale Iugoslaviei, poziție pe care a deținut-o până la destrămarea federației.
O altă particularitate a Bibliotecii Matica Srpska este evoluția atribuțiilor sale privind depozitul legal. Dacă în 1948 instituția a dobândit pentru prima dată acest drept pentru publicațiile editate pe teritoriul Serbiei, sistemul a fost consolidat și redefinit începând cu anul 2008.[10] În prezent, patrimoniul cultural este protejat și păstrat în două biblioteci cu acest statut: cea națională, situată la Belgrad, și Matica Srpska, la Novi Sad.[11] Rolurile celor două instituții nu se suprapun, ci se completează. Obligația de a trimite exemplarele la Matica Srpska revine direct editorilor din Provincia Autonomă Voivodina, regulă care transformă biblioteca din Novi Sad în principalul spațiu de conservare a producției editoriale din regiune. Din cele șase exemplare, instituția oprește două – unul pentru colecția de bază și celălalt pentru secțiunea de studii locale. Celelalte patru sunt redirecționate către Biblioteca Națională a Serbiei, Biblioteca Națională și Universitară „Ivo Andrić” din Priștina și Biblioteca Universitară „Svetozar Marković” din Belgrad. Pe lângă formatul fizic, legea impune furnizarea unei copii electronice în format PDF. Datorită acestui mecanism, depozitul legal a devenit motorul principal de creștere a fondului documentar: în fiecare an, colecțiile se îmbogățesc cu aproximativ 60.000 de publicații.[12]
Un tezaur de patru milioane de volume
La aproape două secole de la înființare, Biblioteca Matica Srpska rămâne un pilon fundamental al tezaurului documentar național, desfășurându-și activitatea în clădirea istorică a Societății, extinsă în 2007.
Colecțiile numără astăzi peste 4.000.000 de volume, atât în limba sârbă, cât și în peste 100 de alte limbi.[13] Fondul are un profil enciclopedic, construit metodic din secolul al XIX-lea și îmbogățit constant. Schimbul internațional de publicații, esențial încă de la fondarea instituției, se desfășoară prin colaborarea cu peste 300 de instituții partenere din aproximativ 50 de țări – printre care se numără academii de științe, centre de cercetare și alte biblioteci naționale. Prin intermediul acestor colaborări, instituția distribuie carte sârbească bibliotecilor de profil din Ungaria, România și Croația, dar și centrelor de studii slave din întreaga lume. Anual, se fac schimburi de aproximativ 10.000 de publicații, printre care se numără și toate materialele editate de Bibliotecă și de Societatea Matica Srpska. Creșterea fondului este susținută și de donații, care aduc în fiecare an în jur de 15.000 de lucrări. În plus, instituția și-a asumat misiunea de a recupera și arhiva, producția editorială a diasporei sârbe, reunind cărți, periodice și diverse materiale documentare.[14]
Segmentul cel mai valoros al patrimoniului, care a asigurat de altfel și prestigiul internațional al Bibliotecii, îl constituie fondul de carte veche și rară. Instituția adăpostește cel mai bogat corpus de tipărituri sârbești din lume, produse în secolele XV-XVII, urmat de cea mai amplă colecție de volume similare din veacurile XVIII-XIX și de o inegalabilă serie de periodice, editate în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Arhiva de manuscrise însumează 707 documente, dintre care 492 sunt redactate cu caractere chirilice. Cel mai vechi dintre acestea este Matičin apostol [Apostolul Maticei]; caligrafiat pe pergament în secolul al XIII-lea, textul reprezintă cel mai vechi Apostol integral conservat în varianta slavonă utilizată de sârbi.
Pe aceleași rafturi, se regăsesc și alte mărturii inestimabile, precum exemplare din Dušanov zakonik [Codul lui Dușan] – legea fundamentală a Serbiei medievale, promulgată în adunările din 1349 și 1354. Li se alătură Psaltir Gavrila Trojičanina [Psaltirea lui Gavrilo Trojičanin], un manuscris remarcabil prin finețea caligrafiei și a miniaturilor, copiat la mănăstirea Sfânta Treime de lângă Pljevlja în 1643; Molitvenik Jovana Rajića [Cartea de rugăciuni a lui Jovan Rajić] din 1749; alături de Pesmarica [Culegere de cântece] lui Avram Miletić (1778-1781), considerată cea mai însemnată antologie de poezie laică. Patrimoniul include, de asemenea, 17 incunabule, cel mai vechi dintre ele fiind Oktoih prvoglasnik [Octoihul], produs în 1493-1494 la tipografia lui Đurđe Crnojević din Cetinje, Muntenegru. Acesta deține dubla calitate de prim incunabul sârbesc și de cea mai timpurie carte imprimată cu litere chirilice la slavii de sud.
Pentru perioada secolelor XVI-XVII s-au conservat 186 de titluri cu caractere chirilice (dintre care 157 autohtone) și 42 de ediții de tip Elzevir. Fondul istoric este completat de alte 529 de scrieri sârbești din secolul al XVIII-lea și de peste 5.000 de lucrări din secolul următor. Colecțiile speciale alcătuiesc o secțiune distinctă a Bibliotecii. Aici, donațiile și moștenirile – însumând aproximativ 100.000 de unități provenite de la diverse personalități sau instituții – sunt gestionate ca fonduri separate, onorând tradiția mecenatului care a pus bazele Bibliotecii. Cea mai timpurie donație de acest tip aparține episcopului Platon Atanacković (înregistrată în 1841), în timp ce fondul personal al lui Sava Tekelija primează ca valoare, reunind 1.984 de lucrări redactate în 15 limbi.
Aceste arhive speciale cuprind documente cu dedicațiile și semnăturile unor personalități de seamă din istorie, știință și cultură, volume cu sigilii, ediții remarcabile din punct de vedere tipografic și artistic, tipărituri cu tiraj redus, ba chiar și publicații periodice clandestine ori de război. Pentru ca întregul patrimoniu să reziste trecerii timpului, operațiunile de conservare și restaurare se desfășoară în laboratoare proprii, de ultimă generație, unde se derulează constant și procese de microfilmare și digitizare.[15]
Procesul de catalogare a fost automatizat încă din anul 1989, astfel că arhiva electronică include atât fișele curente introduse după această dată, cât și cea mai mare parte a colecțiilor anterioare, vizate de o amplă campanie de recatalogare. Accesul se realizează prin intermediul platformei COBISS+, un sistem care integrează biblioteca într-o rețea națională partajată: Catalogul Colectiv Național conectează fondul Bibliotecii Matica Srpska cu inventarele altor 260 de biblioteci sârbești, oferind publicului acces la aproximativ 4.000.000 de înregistrări.[16]
Începând cu anul 2006, s-a demarat în paralel un efort susținut de digitizare a fondului vechi. Rezultatul este Biblioteca Digitală Matica Srpska, recunoscută astăzi drept una dintre cele mai vaste arhive virtuale din Serbia. La sfârșitul lunii mai a anului 2024, platforma găzduia 37.761 de publicații, fondul digital fiind îmbogățit zilnic cu noi unități.[17]
Colecțiile digitale cuprind manuscrise chirilice, carte sârbească veche din secolele XV-XIX, ziare și periodice, hărți, atlase, planuri urbane, cărți poștale, fotografii, afișe, reclame și partituri muzicale. Printre exemplarele remarcabile se numără Psaltir [Psaltirea], ieșită de sub presele lui Bartolomeo Ginami (Veneția, 1638); Bukvar [Abecedarul], semnat de Teofan Prokopovici (Rimnik, 1726); Stematografija [Stematografia] lui Hristofor Žefarović (Viena, 1741) – o ediție deosebită gravată în cupru; harta Peninsulei Balcanice, elaborată de Jovan Cvijić în 1913. Totodată, arhiva fotografică dezvăluie portrete ale unor personalități marcante din Serbia secolului al XIX-lea, alături de membri ai dinastiilor Karađorđević și Obrenović. Colecția este întregită de pozele realizate de preotul militar Risto Šuković în anii Primului Război Mondial, precum și de arhive iconografice dedicate laureaților Premiului Nobel pentru Literatură.[18]
Dincolo de conservarea și dezvoltarea fondului, Biblioteca oferă o gamă largă de servicii. Cititorii au la dispoziție șapte săli de lectură – sala generală, de periodice și cercetare, de științe, de cărți rare, sala centrului de referințe, pentru colecțiile speciale, precum și pentru literatură de specialitate –, însumând 200 de locuri. Instituția înregistrează anual în jur de 5.000 de membri noi, care consultă aproximativ 40.000 de publicații.[19] Totodată, volumele care nu sunt disponibile pot fi aduse prin împrumut interbibliotecar din Serbia și din alte țări, inclusiv prin serviciul SUBITO de livrare de documente din Germania, Austria și Elveția.[20] Iar pentru diverse întrebări privind activitatea și serviciile oferite, există opțiunea „Întreabă bibliotecarul”, accesibilă în timpul programului de lucru, cu un timp de răspuns de maximum 72 de ore.[21]
Merită punctat faptul că Biblioteca nu este singura instituție de patrimoniu ale cărei origini se regăsesc în Societatea Literară Matica Srpska, aspect evidențiat chiar pe pagina oficială a Bibliotecii. Există și un Centru editorial, înființat în 2007, care continuă bogata activitate a Societății.[22] De asemenea, din același trunchi comun s-a desprins, în 1847, la Pesta (la inițiativa lui Teodor Pavlović), Galeria Matica Srpska, având la bază portretele de familie lăsate prin testament de Sava Tekelija în 1840. Devenită instituție independentă din 1958 (și mutată în clădirea fostei Burse de mărfuri din centrul orașului Novi Sad, unde se află și astăzi), ea s-a dezvoltat într-un muzeu național deosebit, a cărui expoziție permanentă înfățișează traiectoria artei sârbești în context european.[23] Împreună, ele alcătuiesc un ansamblu care a păstrat, timp de aproape două secole, memoria scrisă și artistică a poporului sârb.
Prin legile de biblioteconomie adoptate în 2011, Biblioteca Matica Srpska a dobândit rangul de Instituție Culturală de Interes Național. În această calitate, Biblioteca funcționează ca instituție coordonatoare pentru bibliotecile din Voivodina și organizează examenele de atestare profesională a bibliotecarilor. În plus, moștenirea sa valoroasă este recunoscută atât prin distincții prestigioase – printre care Premiul Vuk (1966), Ordinul Sfântului Sava, clasa a II-a (2019), și Ordinul Sretenje, clasa I (2023) –, cât și prin sărbătorirea oficială, pe 28 aprilie, a Zilei Bibliotecii Matica Srpska, începând cu anul 2016.[24]
De la nucleul modest de cărți adunat în Pesta, până la cele peste 4.000.000 de volume de astăzi, destinul Bibliotecii Matica Srpska se confundă cu cel al poporului pe care îl reprezintă: a rezistat prin războaie, strămutări și redesenări de granițe, salvându-și colecțiile din calea istoriei. Faptul că un proiect gândit inițial să educe o comunitate aflată în exil a devenit, în timp, cea mai durabilă instituție culturală a sârbilor este dovada că însăși fibra unei națiuni se poate țese și din cărțile care o definesc.
[1]„Novi Sad: European Capital of Culture 2022”, Sustain Europe, https://www.sustaineurope.com/novi-sad-european-capital-of-culture-2022-20230110.html, accesat în iulie 2026.
[2]„History of Novi Sad”, Tourism Organisation of the City of Novi Sad, https://novisad.travel/en/istorija-novog-sada/, accesat în iulie 2026.
[3]„Matica Srpska Library through time”, Historical overview, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/historical-overview/, accesat în iulie 2026.
[4]„Patrimoniul Mondial Unesco: Budapesta – malurile Dunării, cartierul Cetății Buda și Bulevardul Andrássy (Ungaria)”, publicat pe 22.08.2022, Agerpres, https://agerpres.ro/documentare/2022/08/22/patrimoniul-mondial-unesco-budapesta—malurile-dunarii-cartierul-cetatii-buda-si-bulevardul-andr-ss–981189, accesat în iulie 2026.
[5] John B. Allcock et al., „Conquest by the Ottoman Turks in Serbia in History”, Britannica, publicat pe 20.07.2026, https://www.britannica.com/place/Serbia/Conquest-by-the-Ottoman-Turks, accesat în iulie 2026.
[6]„Matica Srpska Library through time”, Historical overview, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/historical-overview/, accesat în august 2026.
[7]„Letopis Matice Srpske (Chronicle)”, Матица српска, https://www.maticasrpska.org.rs/en/letopis-matice-srpske/, accesat în august 2026.
[8]„Matica Srpska Library through time”, Historical overview, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/historical-overview/, accesat în august 2026.
[9]„History of Novi Sad”, Tourism Organisation of the City of Novi Sad, https://novisad.travel/en/istorija-novog-sada/, accesat în august 2026.
[10]„Matica Srpska Library through time”, Historical overview, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/historical-overview/, accesat în august 2026.
[11]„Legal Deposit”, Information for publishers, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/information-for-publishers/legal-deposit/, accesat în august 2026.
[12]„Acquisition and Exchange of publications”, Departments, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/departments/acquisition-and-exchange-department/, accesat în august 2026.
[13]„Matica Srpska Library in short”, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/library-today/, accesat în august 2026.
[14]„Acquisition and Exchange of publications”, Departments, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/departments/acquisition-and-exchange-department/, accesat în august 2026.
[15]„Old and Rare Book”, Department of Old and Rare Books and Legacies, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/departments/department-of-old-and-rare-books-and-legacies/, accesat în august 2026.
[16]„Searching the Union Catalogue COBIB.SR”, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/the-matica-srpska-library-electronic-catalogue/, accesat în august 2026.
[17]„Digital Library of Matica Srpska”, Matica Srpska Library, https://digital.bms.rs/ebiblioteka/about/, accesat în august 2026.
[18] „Collections”, Digital BMS, https://digital.bms.rs/ebiblioteka/collections/, accesat în august 2026.
[19]„Storage and Reference services”, Departments, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/departments/department-for-storage-and-use-of-publications/, accesat în august 2026.
[20] „Information for users”, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/information-for-users/, accesat în august 2026.
[21]„Питајте библиотекара БМС”, Питајте библиотекара БМС, https://usluge.bms.rs/hd/tickets/pitajte-bibliotekara/, accesat în august 2026.
[22] „Matica Srpska Publishing Centre”, Matica Srpska Library, https://icms.rs/icms1eng.html, accesat în august 2026.
[23]„The Gallery throughout Time”, The Gallery of Matica Srpska, Matica Srpska Library, https://www.galerijamaticesrpske.rs/en/gallery-throughout-time/, accesat în august 2026.
[24]„Matica Srpska Library through time”, Historical overview, Matica Srpska Library, https://www.bms.rs/en/historical-overview/, accesat în august 2026.
