În capitala Poloniei se află o clădire impozantă, îmbrăcată de jur-împrejur cu plante cățărătoare. Intrarea edificiului este străjuită de coloane masive, ce încadrează opt panouri din bronz, despărțite de suprafețe din cupru patinat și sticlă reflectorizantă verde-cenușie. Fiecare panou pare o filă de carte uriașă, cu fragmente în sanscrită, ebraică, arabă, greacă, polonă veche și rusă veche, alături de notații muzicale și matematice. Iar deasupra lor, se distinge inscripția „Biblioteka Uniwersytecka” (Biblioteca Universitară).
Biblioteca Universitară din Varșovia (prescurtată BUW) este una dintre cele mai importante biblioteci din Polonia, cu o colecție totală de peste 3 milioane de volume. Sediul actual, cel de pe Strada Dobra, a fost inaugurat pe data de 15 decembrie 1999.[1]
Povestea Bibliotecii este tumultoasă, ea fiind martoră la episoade zbuciumate din viața statului polonez. Dar pentru a înțelege cum a devenit un simbol al rezistenței naționale, trebuie să privim înapoi, la contextul fondării acestei instituții.
Până la constituirea Bibliotecii în anul 1816[2], Polonia traversase una dintre cele mai dramatice perioade din istoria sa. După cele trei împărțiri teritoriale din secolul al XVIII-lea, statul polonez dispăruse complet de pe harta politică a Europei, aflându-se sub dominația marilor puteri vecine (Rusia, Prusia și Austria). Cu alte cuvinte, nu mai exista nicio dovadă a statului în documentele diplomatice oficiale.[3] Tocmai de aceea rolul lui Napoleon în istoria acestei țări a fost atât de însemnat. Pentru că prin înființarea Ducatului Varșoviei în anul 1807, Polonia a fost readusă simbolic pe scena europeană. Și cu toate că înființarea Ducatului a fost o mișcare strategică, din considerente militare și financiare, în beneficiul Imperiului Napoleonian[4], acea perioadă a fost decisivă pentru conservarea identității naționale poloneze, iar numele conducătorului francez este amintit chiar și în imnul țării.[5]
La doar câțiva ani distanță, Ducatul Varșoviei este desființat prin decizia Congresului de la Viena (1815) și statul polonez este din nou împărțit, cea mai mare parte revenind sub controlul direct al țarului Rusiei, Alexandru I. Domnia lui marchează o etapă paradoxală în istoria noului Regat al Poloniei – cunoscut și ca Regatul Congresului: chiar sub dominație străină, țara cunoaște o perioadă de prosperitate și renaștere culturală.[6]
În acest context este înființată Universitatea din Varșovia și, implicit, Biblioteca Universitară (în anul 1816), având încă de la început și rolul de bibliotecă publică. Fondul de bază a fost constituit prin fuzionarea colecțiilor din Biblioteca Liceului din Varșovia și Biblioteca Curții de Apel. La acestea s-au adăugat donații importante (cum ar fi cea a episcopului Ignacy Krasicki) și colecții preluate de la diverse instituții culturale.
În 1819, fondul Bibliotecii s-a dezvoltat semnificativ prin înființarea depozitului legal. Mai mult, în urma decretului de suprimare a mănăstirilor (din același an), Samuel Bogumił Linde, directorul Bibliotecii, a preluat și a transferat la Varșovia colecțiile așezămintelor religioase desființate, precum și fondurile rămase de la fostul Ordin Iezuit. Astfel, patrimoniul total a ajuns în anul 1831 la 134.000 de tipărituri și 2.000 de manuscrise.
Trebuie punctat că țarul Nicolae I nu a adoptat aceeași politică liberală ca predecesorul său, Alexandru I. În aceste condiții, polonezii au organizat o mișcare de eliberare națională, rămasă în istorie sub numele de Revolta din noiembrie 1831. Această acțiune s-a soldat cu repercusiuni profunde, care au afectat și Biblioteca. Țarul Nicolae I a dizolvat universitatea și a ordonat confiscarea masivă a cărților. Din tezaurul inițial au mai rămas la Varșovia 40.000 de tipărituri și 303 manuscrise, doar cele scrise în limba polonă. Samuel Bogumił Linde, directorul Bibliotecii, a încercat în zadar să explice autorităților ruse că aproape toate lucrările vechi ale scriitorilor polonezi sau cele despre istoria țării erau în limba latină.
Din nefericire, statul polonez nu a avut sorți de izbândă în niciuna din încercările sale de a se elibera de sub dominația străină. Multe dintre represaliile la care a fost supus s-au răsfrânt și asupra vieții culturale. În urma Revoltei din ianuarie 1863, Școala Principală este transformată în Universitatea Imperială din Varșovia, iar limba rusă devine limbă de predare oficială. În 1871, fosta Bibliotecă Principală este afiliată ca o divizie a acestei universități, colecțiile sale dezvoltându-se prin donații (precum colecția bibliofilului Arkadij Andriejewicz Tołoczanow) și cărți preluate de la alte instituții desființate. Însă de departe cel mai tragic episod din viața acestui stat are loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După Revolta din noiembrie 1944, naziștii au dat foc Bibliotecii Krasiński, unde fuseseră concentrate forțat cele mai valoroase colecții de manuscrise și carte veche ale bibliotecilor din Varșovia, inclusiv 218 incunabule aparținând Bibliotecii Universitare. Moment cu atât mai dramatic cu cât după semnarea Tratatului de la Riga din 1921, statul polonez (proclamat independent în 1918) reușise să recupereze o bună parte din colecțiile confiscate de Imperiul Rus.
În primii ani postbelici, Biblioteca Universității din Varșovia a recuperat din regiunile de vest și de nord ale țării cărțile ascunse în timpul războiului, cum ar fi valoroasa colecție Wallenberg, încredințată de Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană. Totodată, după lungi negocieri, au fost restituite loturile de carte evacuate de germani, dar într-o stare precară.
În anul 1949, Biblioteca înființează Departamentul de Tipărituri Vechi, ceea ce a permis catalogarea unor colecții neidentificate, unele dintre ele datând încă din perioada Primului Război Mondial. Începând cu anul 1978, a fost demarat un amplu proces de recatalogare a colecțiilor din secolele XV și XVI, în conformitate cu normele moderne de descriere bibliografică și clasificare.[7]
Istoria în rama modernității
BUW funcționează în parteneriat cu peste 40 de biblioteci universitare și deservește comunitatea academică a universității, având totodată și rolul de bibliotecă publică, unde orice persoană peste 18 ani poate avea acces la colecțiile sale.
Până la construirea sediului actual, una dintre problemele majore ale Bibliotecii a fost lipsa de spațiu. Colecțiile, depozitele și sălile de lectură erau dispersate în Palatul Tyszkiewicz-Potocki sau Palatul Zamoyski, însă cele mai multe se găseau în clădirea din campusul central al Universității din Varșovia.[8]
Edificiul modern al Bibliotecii, ridicat pe trei etaje, este un melanj interesant de clasic, modern și arhitectură verde. Cele mai frumoase elemente clasice (din exterior) sunt cele opt panouri menționate mai sus și o cișmea înfățișându-l pe Bacchus, la colțul străzilor Wybrzeże Kościuszkowskie și Lipowa.[9] Un cunoscător al limbilor vechi se va desprinde cu greu de acele file masive din bronz până nu le va analiza în detaliu. Pentru că ele nu au un rol pur decorativ, fiind gravate cu fragmente din Phaedrus al lui Plato, Kitāb al-Hayawān (Book of Animals) a lui Al-Jahiz, Wykład cnoty (A Treatise on Virtue and Friendship) a lui Jan Kochanowski, precum și fragmente din Rigveda, Yəḥezqēl (Book of Ezekiel) și Povest’ vremennykh let, la care se adaugă note muzicale din Etude în B minor (op. 4, nr. 3) a lui Karol Szymanowski și formule matematice ale lui Pascal și Maxwell.[10]
Însă adevărata atmosferă a Bibliotecii se dezvăluie odată ce îi treci pragul. La intrare ești întâmpinat de o carte deschisă din bronz patinat, inscripționată cu „Hinc Omnia” (maximă din Peristromata regum seu memoriale principis monitirum symbolis expressum a lui Andrzej Maksymilian Fredro[11]), care înseamnă, în traducere liberă, „De aici începe totul”. În interior, cele patru coloane de beton decorate cu sculpturile artistului Adam Myjak dau tonul întregului decor. Acestea îi înfățișează pe eminenții filozofi polonezi ai Școlii Lviv-Varșovia – Kazimierz Twardowski, Jan Łukasiewicz, Alfred Tarski și Stanisław Leśniewski –, iar pe fiecare coloană sunt gravate fragmente din operele lor.
BUW dispune de toate utilitățile obișnuite, pe care te aștepți să le găsești într-o bibliotecă modernă (săli de lectură dotate cu rețea Wi-Fi și calculatoare – inclusiv o sală pentru părinții care vin cu cei mici –, cabinete pentru studiu individual sau pentru proiecte colective), printre care și 200 de dispozitive kindle, donate de Amazon în 2016, cu ocazia aniversării bicentenare.[12] Mai mult, în spațiile bibliotecii se află și o zonă multifuncțională, numită „Chioșcurile de la BUW” („Kiosks at BUW”), o soluție temporară ingenioasă până la redeschiderea cantinei principale. În timpul zilei, acesta servește ca un spațiu confortabil de studiu, relaxare și socializare – atât pentru vizitatori, cât și pentru angajați –, completat de o zonă gastronomică, unde se poate lua masa sau se poate încălzi propria mâncare. Seara, începând cu ora 19.00, spațiul se transformă într-un club studențesc și centru cultural dedicat dezbaterilor, expozițiilor, concertelor și proiecțiilor de film.[13] Pe lângă toate acestea, utilizatorii bibliotecii pot beneficia de sesiuni de instruire (atât în format fizic, cât și online) privind folosirea resurselor academice, căutarea informației și redactarea lucrărilor științifice, printre altele.
Un element aparte al Bibliotecii este Chashitsu Kaian, un pavilion tradițional japonez de ceai, proiectat de Teruhito Iijima și donat Departamentului de Studii Japoneze și Coreene al Facultății de Studii Orientale a Universității, în anul 2004, de compania Kyoei Steel.
Sunt însă două motive pentru care Biblioteca Universitară din Varșovia se deosebește cel mai mult de alte biblioteci moderne. În primul rând, pentru că este deschisă în fiecare zi a săptămânii, iar în perioadele de sesiune, programul este prelungit până la 5 dimineața. Al doilea motiv se datorează superbei grădini amenajate pe acoperișul clădirii, considerată una dintre cele mai mari și mai frumoase grădini suspendate din Europa. Spațiul verde al bibliotecii – amenajat atât la nivelul solului, cât și pe acoperișul clădirii – a devenit un loc emblematic al Varșoviei, găzduind periodic diverse evenimente în aer liber, cum ar fi concerte sau proiecții de film. Grădina superioară acoperă o suprafață de 2000 m2 și abundă de culori, fiind amenajată cromatic. De aici există acces direct în cealaltă grădină, de la parter, printr-o serie de punți, scări, pergole și pasarele. Cea de-a doua grădină se întinde pe o suprafață de 15.000 m2, iar atracțiile principale sunt iazurile, fântâna și sculpturile din granit cu motive cosmologice, realizate de Ryszard Stryjecki.[14] Partea bună e că intrarea este gratuită, însă trebuie urmărit programul, pentru că variază în funcție de sezon. Totodată, e bine de știut faptul că nu este permis accesul cu animale, biciclete sau trotinete, iar fumatul și consumul de alcool sunt interzise.[15]
Pledoarie pentru memorie
În ceea ce privește colecțiile BUW, ele acoperă toate domeniile studiate în cadrul universității, de la literatură și filosofie până la științe exacte, drept, arte și muzică. Peste 500.000 de publicații sunt disponibile în sistemul „Open Stacks” (acces liber la raft), organizate conform clasificării Bibliotecii Congresului. În plus, utilizatorii pot realiza copii și scanări ale materialelor și pot solicita împrumuturi interbibliotecare din Polonia sau din străinătate. Universitatea oferă, de asemenea, acces la baze de date științifice, având una dintre cele mai mari colecții de resurse electronice din Polonia.[16] Totodată, biblioteca digitală e-bUW, accesibilă publicului larg, reunește numeroase resurse culturale, științifice și documentare. Din 2019, aceasta funcționează sub denumirea Crispa, fiind dezvoltată în cadrul unui proiect de digitizare și valorificare a colecțiilor Universității din Varșovia, în colaborare cu alte unități universitare, muzee și biblioteci. În prezent, platforma include peste 488.000 de obiecte digitale, numărul acestora fiind în continuă creștere.[17] Aici pot fi parcurse operele unor scriitori remarcabili precum Czesław Miłosz, Witold Gombrowicz, Adam Mickiewicz și mulți alții.[18]
BUW adăpostește un veritabil tezaur cultural, fragmentat în șapte departamente de colecții speciale. Astfel, Cabinetul de Grafică, fondat în anul 1818, reprezintă cea mai veche colecție publică de grafică din Polonia, reunind astăzi aproximativ 60.000 de piese din secolele XV-XX. Aici se regăsesc lucrări aparținând unor mari maeștri europeni, precum Albrecht Dürer, Rembrandt, Jacques Callot sau Giovanni Battista Piranesi, dar și opere fundamentale ale artiștilor polonezi și ale celor care au activat în Polonia, cum ar fi Franciszek Smuglewicz, André Le Brun, Zygmunt Vogel, Victor Louis, Ephraim Schröger, Domenico Merlini, Jan Chrystian Kamsetzer, Szymon Bogumił Zug, Jakub Kubicki.
Aceeași prețuire pentru trecut se regăsește și în Departamentul Cărților Vechi, unde sunt păstrate aproximativ 130.000 de volume și broșuri, inclusiv 5.000 de reviste și calendare, din secolele XV-XVIII. Un segment deosebit de valoros al colecției este reprezentat de „polonica”, care reunește operele unor scriitori reprezentativi, precum Jan Kochanowski, Mikołaj Rej, Andrzej Morsztyn și Ignacy Krasicki, alături de tipărituri ale disidenților religioși, inclusiv arieni, și exemplare rare ale literaturii burgheze din secolul al XVII-lea (epigrame, satire, comedii sau texte Rybałtowski). Pe aceste rafturi se află și lucrări fundamentale ale unor gânditori care au marcat istoria cunoașterii, de la Erasmus și Galileo până la Jean-Jacques Rousseau, Goethe sau Isaac Newton.
Următorul este Departamentul Manuscriselor, care adăpostește o colecție de peste 5.300 de documente, reconstruită treptat după 1945, în urma pierderilor devastatoare suferite în timpul războiului (din vechiul fond au mai putut fi salvate doar 262 de documente). Printre cele mai valoroase materiale se numără 36 de codice medievale și manuscrisul Lex Salica, din secolul al IX-lea, fiind cel mai vechi document al colecției. Tot aici sunt păstrate aproximativ 200 de documente regale, inclusiv acte emise de Władysław Jagiełło și peste 100 de scrisori ale regelui Władysław IV. Colecția include, de asemenea, moștenirea documentară a unor activiști politici și sociali, precum Stanisław Stempowski, Ludwik Krzywicki și Stanisław Posner, dar și manuscrisele originale, scrise de mână, ale lui Ignacy Krasicki, Maria Konopnicka, Maria Dąbrowska, Julian Tuwim sau Krzysztof Kamil Baczyński. Perioada celui de-al Doilea Război Mondial este documentată prin arhivele rezistenței poloneze, inclusiv cele ale Districtului Kedyw din Varșovia, ale organizației „Grey Ranks” și ale Biroului de Informare și Propagandă al Armatei Interne. Departamentul adăpostește și manuscrise orientale deosebite, cum ar fi suluri magice etiopiene, provenite din moștenirea profesorului Stefan Strelcyn și Divan de Muhibbi – o colecție de poezii scrise de Soliman Magnificul, inclusă în Lista Națională a programului UNESCO „Memoria Lumii”.
În completarea acestei memorii scrise vine Departamentul Documentelor Efemere, dedicat materialelor trecătoare, dar extrem de grăitoare pentru viața cotidiană. Colecția, alcătuită din aproximativ 280.000 de piese, reunește documente din aproape toate domeniile vieții sociale, politice și științifice: afișe, manifeste, reclame, invitații, programe de evenimente, proclamații, petiții, discursuri, predici și materiale legate de istoria Universității din Varșovia. Printre cele mai valoroase se numără tipărituri din secolul al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea, documente din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, precum și publicații din anii 1980, realizate în afara circuitului oficial. Colecția cuprinde, de asemenea, pliante, afișe și programe de teatru din perioada 1976-1989, cărți poștale din secolul al XIX-lea, fotografii și vederi dedicate Universității din Varșovia, telegrame patriotice, timbre caritabile, afișe sportive și cinematografice, dar și tipărituri administrative și de propagandă din primii ani ai regimului comunist.
Dimensiunea spațială și cea sonoră își găsesc, la rândul lor, un loc bine definit în structura instituției. Departamentul Hărților, înființat ca secție separată în 1945, păstrează peste 12.000 de documente cartografice din secolele XVI-XXI, dedicate în special Poloniei. Colecția cuprinde, printre altele, planuri manuscrise ale Varșoviei, cinci globuri istorice din secolele XVII-XIX, atlase și hărți din secolele XVI-XVIII semnate de cartografi celebri, precum Gerard Mercator, Abraham Ortelius, Hendrick și Jodocus Hondius sau Guillaume Delisle. În rândul celor mai valoroase piese se numără ediția din 1513 a lucrării Geōgrafikè Hyfēgēsis a lui Ptolemeu, tipărită la Strasbourg, precum și harta manuscrisă Carte du cours du canal d’Augustow realizată de Louis Koeppen în jurul anului 1835.
Această rigoare geografică se îmbină armonios cu sensibilitatea Departamentul de Muzică, posesor a peste 73.000 de obiecte. Colecția muzicală acoperă o paletă largă, de la partituri tipărite și manuscrise din secolele XVI-XVIII până la arhive complexe dedicate marilor compozitori ai secolelor XIX-XX. Printre piesele deosebite se află tablaturi pentru lăută provenite din Mănăstirea Cisterciană din Krzeszów, iar din 1958 departamentul găzduiește și Arhiva Compozitorilor Polonezi, ce reunește partituri autografe, corespondență, programe de concert, afișe și materiale iconografice aparținând unor compozitori, precum Karol Szymanowski, Roman Palester, Tadeusz Baird, Włodzimierz Kotoński[19] sau Fryderyk Franciszek Chopin.[20]
În cele din urmă, tranziția către modernitate este documentată de Departamentul Publicațiilor din Secolul al XIX-lea, înființat în 1999 pentru administrarea publicațiilor poloneze și străine, apărute între 1801 și 1918. Cu un patrimoniu impresionant de peste 600.000 de volume și periodice, acest sector reprezintă una dintre cele mai mari colecții europene de publicații în limba rusă din perioada Universității Imperiale, BUW fiind prima bibliotecă din Polonia care a separat acest tip de fond de colecția principală. Printre piesele remarcabile se numără ample colecții juridice, inclusiv Polnoe Sobranie Zakonov Rossijskoj Imperii [Colecția completă de legi ale Imperiului Rus], lucrări științifice sau literare de mare valoare, precum și volume luxoase dedicate familiei imperiale, cum ar fi opera lui Nikolai Kutepov despre tradițiile de vânătoare ale monarhilor ruși, publicată între 1896 și 1902.[21]
Prestigiul acestei biblioteci nu constă doar în patrimoniul pe care îl adăpostește, ci și în rolul pe care l-a jucat în istorie, fapt reflectat și de numele celor care i-au trecut pragul: de la Papa Ioan Paul al II-lea (care a sfințit sediul actual în data de 11 iunie 1999), până la fostul președinte american George W. Bush, politicianul José Manuel Barroso, dramaturgul Sławomir Mrożek sau curatorul Richard Demarco.[22]
De-a lungul celor două secole de existență, Biblioteca Universitară din Varșovia a cunoscut pierderi, distrugeri și perioade de profundă instabilitate, însă a reușit mereu să se reclădească, păstrând vie memoria unui popor care a refuzat să fie uitat.
[1] „The Building in Powiśle. University of Warsaw Library”, University of Warsaw Library (broșură), 2019, p. 6, pp. 9-11, p. 15.
[2]Maria Sipaytto, „Introduction”, Biblioteka Uniwersytecka w Warszawie, p. 58, https://www.buw.uw.edu.pl//en/wp-content/uploads/2018/09/Introduction.pdf, accesat în mai 2026.
[3] Norman Davies, Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu. Volumul II: Din 1795 până în prezent, trad. de Carmen Barti, editura Polirom, Iași, 2014, pp. 23-35, https://archive.org/details/davies-norman-istoria-poloniei-vol.-2-din-1795-pana-in-prezent-ctrl-istor/Davies%2C%20Norman%20-%20Istoria%20Poloniei%20-%20vol.2%20-%20Din%201795%20pana%20in%20prezent%20-%20ctrl%20%23ISTOR/, accesat în mai 2026.
[4] Ibidem, pp. 244-253.
[5] Dominik Szczęsny-Kostanecki, „Polonezii și Napoleon”, Historia, https://historia.ro/sectiune/general/polonezii-si-napoleon-571632.html, accesat în mai 2026.
[6] Norman Davies, Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu. Volumul II: Din 1795 până în prezent, trad. de Carmen Barti, editura Polirom, Iași, 2014, pp. 253-274, https://archive.org/details/davies-norman-istoria-poloniei-vol.-2-din-1795-pana-in-prezent-ctrl-istor/Davies%2C%20Norman%20-%20Istoria%20Poloniei%20-%20vol.2%20-%20Din%201795%20pana%20in%20prezent%20-%20ctrl%20%23ISTOR/, accesat în mai 2026.
[7] Maria Sipaytto, „Introduction”, Biblioteka Uniwersytecka w Warszawie, pp. 58-72, https://www.buw.uw.edu.pl//en/wp-content/uploads/2018/09/Introduction.pdf, accesat în mai 2026.
[8] The Building in Powiśle (broșură), University of Warsaw Library, 2019, pp. 5-6, p. 15.
[9] Ibidem, p. 7, pp. 12-16.
[10] Symbolism of the building (broșură), The University of Warsaw Library.
[11] „Hinc Omnia”, http://www.umysl.pl/polska/668.php, accesat în mai 2026.
[12] The Building in Powiśle (broșură), University of Warsaw Library, 2019, pp. 12-15.
[13] „Food and culture zone at BUW”, University of Warsaw, https://en.uw.edu.pl/food-and-culture-zone-at-buw/, accesat în mai 2026.
[14] The Building in Powiśle (broșură), University of Warsaw Library, 2019, p. 12, pp. 15-19, p. 29.
[15]„Building and garden”, Biblioteka Uniwersytecka w Warszawie, https://www.buw.uw.edu.pl/en/about-us/about-the-library/building-and-garden/, accesat în mai 2026.
[16] The Building in Powiśle (broșură), University of Warsaw Library, 2019, pp. 16-18.
[17] „About the project Crispa”, Crispa, https://crispa.uw.edu.pl/info/help#projekt, accesat în mai 2026.
[18] Crispa, https://crispa.uw.edu.pl/, accesat în mai 2026.
[19] Ibidem, pp. 20-26.
[20] „Fryderyk Franciszek Chopin”, Crispa, https://crispa.uw.edu.pl/objects/search?searchValue=Fryderyk%20Franciszek%20Chopin, accesat în mai 2026.
[21] The Building in Powiśle (broșură), University of Warsaw Library, 2019, pp. 26-27.
[22] Ibidem, p. 31.
