În preambulul organizării festivalului Strada de C’Arte, cu scopul generării unei dezbateri de specialitate, colegiul redacțional al revistei De Spiritu et Anima, la inițiativa directorului general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, a demarat un dialog pe tema evoluției bibliotecilor, la care ne bucurăm că au răspuns mai multe persoane avizate în domeniul biblioteconomiei. Ne-am fi dorit ca lista să fie mai lungă, pentru că mai există și alte nume foarte importante care ar fi putut răspunde întrebărilor noastre, dar considerăm acest demers începutul unui necesar schimb de idei.
Ne-am dorit să aflăm care sunt provocările managerului de bibliotecă în prezent; ce model de strategie ar aduce o lumină nouă, modernă a felului în care sunt percepute bibliotecile; cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI și dacă există anumite calități și competențe care l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali; cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public; proporția dintre tradiție și inovație pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor și nu în ultimul rând care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul, precum și în proiecte interinstituționale de cercetare.
Mulțumim pentru răspunsuri doamnei Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, doamnei Doina Banciu, vicepreședinte al Academiei Oamenilor de Știință din România, domnului Dragoș Adrian Neagu, director al Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila, doamnei Ramona Mezei, director al Bibliotecii Metropolitane București, domnului Ioan Milică, director al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași, doamnei Agnes Erich, director al Bibliotecii Județene „Ion Heliade Rădulescu” Dâmbovița, domnului Ioan Vulpescu, vicepreședinte al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, domnului Silvan Stâncel, director al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba, pentru răspunsurile oferite pe care vă invităm să le parcurgeți în paginile care urmează.
Flaviu George Predescu
Redactor- șef
DOINA BANCIU
Vicepreședinte al Academiei Oamenilor de Știință din România
Care considerați că sunt provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre?
Să înțeleagă corect ce înseamnă transformarea digitală, în general, și a bibliotecilor, în special.
Ați putea creiona o strategie viabilă ce ar aduce o lumină nouă, modernă asupra felului în care sunt percepute bibliotecile?
Strategiile presupun măsuri, acțiuni, evaluarea resurselor umane, timp și, evident, costuri (nu mai vorbim de analiza SWOT, PEST etc.).
Cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI? Există anumite calități și competențe ce l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali?
Strategia pentru biblioteci trebuie să fie o politică publică coerentă care să sublinieze faptul că școala și educația încep și se continuă prin cunoaștere în bibliotecă. Bibliotecarul modern trebuie să fie informat în domenii multidisciplinare și să aibă abilitatea de a folosi noile tehnologii în activitatea proprie și în interfața cu utilizatorul.
Cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public?
Biblioteca trebuie să se ducă „în public”, nu să aștepte în bibliotecă.
Tradiție și inovație – care ar fi proporția ce ar trebui respectată între aceste două componente, pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor?
Trebuie să existe o proporție variabilă între tradiție și inovație, în funcție de obiectivul urmărit și de publicul căruia i se adresează.
Care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul? Dar în proiecte interinstituționale de cercetare?
Este necesară constituirea unor echipe din diverse compartimente ale bibliotecii, având ca input în obiectivele propuse cerințele formulate de beneficiari și formalizarea acestor cerințe de către compartimentele direct implicate în relația cu utilizatorul. În proiectele interinstituționale de cercetare, ar fi de dorit să fie incluse persoane care au cunoștințe sau o anumită deschidere către domeniul specific, care face obiectul proiectului interinstituțional.
AGNES ERICH
Director al Bibliotecii Județene „Ion Heliade Rădulescu” Dâmbovița
Care considerați că sunt provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre?
Conducătorul unei biblioteci, de orice tip, din zilele noastre, trebuie să dețină, pe lângă cunoștințele de bază ale domeniului, reale cunoștințe de leadership, întrucât liderul joacă un rol esențial în succesul sau eșecul echipei. Acest domeniu este într-o continuă transformare, iar la nivel de management lucrurile sunt într-o continuă schimbare. Empatia, viziunea, comunicarea, flexibilitatea, creativitatea, integritatea etc. sunt doar câteva dintre caracteristicile pe care ar trebui să le dețină un manager (lider) de bibliotecă, indiferent de tipul acesteia. Managerul de bibliotecă din România trebuie să facă față unor situații care, de cele mai multe ori, îl împiedică să își pună în practică proiectul managerial: Bugete subdimensionate; Legislație care nu mai este în acord cu noile transformări ale domeniului; Personal demotivat; Dependența față de clasa politică.
Ați putea creiona o strategie viabilă ce ar aduce o lumină nouă, modernă asupra felului în care sunt percepute bibliotecile?
Biblioteca viitorului se va axa mai mult pe nevoile de informare și formare ale cetățenilor. Pentru aceasta se cere o implicare mult mai vizibilă a autorităților centrale și locale în alocarea de fonduri pentru crearea de infrastructură specifică și la susținerea unor proiecte intersectoriale de dezvoltare a bibliotecilor. Statul va trebui să sprijine crearea unei rețele de biblioteci eficiente, care să garanteze cele mai bune servicii de informare. Formarea bibliotecarilor în această nouă eră trebuie să fie făcută în mod uniform la nivel național, prin existența unei strategii comune de pregătire pentru această meserie, care a devenit din ce în ce mai mult legată de noile tehnologii. De asemenea, trebuie să se conștientizeze că bibliotecile s-au transformat din depozite de cărți în centre de învățare și că accentul trebuie pus pe creativitate și inovație. Chiar dacă funcția de bază a acestora (păstrarea cunoștințelor) a rămas aceeași și în secolul XXI, metodele de livrare s-au mutat în sfera digitală. Punctele strategice de bază ar viza: Oferirea de consultanță avizată în domeniul accesării informațiilor pe diverse suporturi; Accesul la tehnologie prin existența unor software, servicii, platforme etc. dedicate; Schimbarea de paradigmă: dacă biblioteca secolului XX s-a bazat în mod special pe suportul tipărit, secolul XXI pune accent pe cel digital; Punerea accentului pe educația continuă prin organizarea de seminarii web, întâlniri față în față pentru personalul bibliotecii, astfel încât acesta să fie la curent cu noile dezvoltări tehnologice care au impact asupra activității bibliotecii.
Cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI? Există anumite calități și competențe ce l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali?
Profesia de bibliotecar este una foarte complexă, care presupune o modernă cultură profesională, cultură generală, competențe în comunicare, competențe manageriale, stăpânirea unor tehnici și procedee de muncă specifice. Explozia informațională, generată de înmulțirea fără precedent a numărului de publicații, fenomen care a căpătat amploare spre mijlocul secolului XX, a făcut ca bibliotecarul care cunoștea în mare parte conținutul documentelor aflate în custodia lui să nu mai poată fi capabil de această performanță. Asistăm la nașterea unui nou concept, acela de mediator în gestionarea informațiilor. Acesta nu doar oferă cartea cititorului, ci devine formatorul acestuia, învățându-l cum să utilizeze mai eficient resursele informaționale ale bibliotecii.
Din filolog la origine, a devenit specialist în stocarea, regăsirea și diseminarea informațiilor. Astfel, bibliotecarul își va găsi locul său și în biblioteca viitorului, cu atât mai mult acum când volumul de informație este din ce în ce mai greu de gestionat. Ceea ce i se cere bibliotecarului secolului XXI este ca el să țină pasul cu noile tehnologii și să nu rămână închistat în valorile trecutului.
Cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public?
Crearea unei comunități bine informate este o altă dimensiune cu esențiale contribuții din partea bibliotecii, indiferent de tipul de comunitate deservită. Creșterea loialității utilizatorilor față de serviciile bibliotecii se poate face abordând tehnici manageriale diferite pentru managementul spațiului fizic, managementul resurselor informaționale, managementul resurselor umane și managementul tehnologiei informației. De asemenea, calitatea serviciilor, designul adecvat al interioarelor, furnizarea de resurse informaționale diverse și actualizate, folosirea noilor tehnologii de comunicare și utilizarea aplicațiilor din cyberspațiu și din rețelele sociale trebuie luate în considerare. Calitatea serviciului oferit, comunicarea eficientă dintre bibliotecar și utilizator, precum și satisfacția față de serviciile furnizate se poate cuantifica în intenția utilizatorului de a reveni la bibliotecă, precum și în preferința față de o anume bibliotecă.
Tradiție și inovație – care ar fi proporția ce ar trebui respectată între aceste două componente, pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor?
La începuturi, biblioteca era destinată doar inițiaților, fiind un spațiu închis oamenilor de rând. A trebuit să treacă destul de mult timp pentru a defini biblioteca ca fiind un spațiu deschis tuturor. În prezent, putem susține că este în același timp un spațiu al cercetării, precum și un spațiu dedicat plăcerii lecturii, loisirului. Chiar tinde a deveni un spațiu public, păstrând anumite coordonate de comportament, deoarece am intra în contradicție cu lectura, care este un act solitar, individual. Bibliotecile încep să devină centre ale culturii, locuri în care informațiile nu doar se acumulează, ci se și structurează.
Actualmente bibliotecile se află în fața unei schimbări în ceea ce privește suportul informațional și modalitatea de acces la informație. A apărut forma electronică a cărții și este disponibil spațiul virtual, această comunicare în timp real. Deocamdată, ne aflăm în faza de tranziție.
Care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul? Dar în proiecte interinstituționale de cercetare?
Colaborarea în zilele noastre a devenit un stil de viață și un stil de lucru aproape în toate domeniile, deci și în biblioteci. De la colaborarea profesională prin vizite la bibliotecă, sugestii de dezvoltare a colecțiilor, ghiduri de cercetare informațională, realizare de site-uri web în parteneriat, crearea de consorții pe tipuri de biblioteci etc., toate acestea conduc la oferirea unor servicii de bibliotecă mult mai performante pentru public.
RAMONA MEZEI
Director al Bibliotecii Metropolitane București
Care considerați că sunt provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre?
Provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre sunt multiple. Pe de o parte, există cele legate de cadrul legislativ învechit și de nealocarea unor bugete adecvate; pe de altă parte, sunt provocările permanente legate de digitalizare, de modul în care ne raportăm la nevoile utilizatorilor de bibliotecă, alături de preocuparea de a-i fideliza pe cei existenți și de a atrage noi beneficiari. Sunt vremuri noi, care cer altfel de abordări manageriale: atât în modul în care sunt stabilite și programate obiectivele, coordonarea activităților, alocarea resurselor și atragerea de finanțări extrabugetare, cât și în modul în care sunt gestionate resursele umane.
Eu sunt adepta managementului participativ și consider că acest tip de management este cel potrivit în bibliotecile publice, ținând cont de transformările profunde ce s-au produs în privința factorilor ce condiționează caracteristicile și modalitățile de manifestare a proceselor de management.
În acest sistem complex și provocator, este foarte importantă și flexibilitatea managerului, modul în care se concentrează pe rezolvarea problemelor.
Ați putea creiona o strategie viabilă ce ar aduce o lumină nouă, modernă asupra felului în care sunt percepute bibliotecile?
Planificarea strategică este un instrument extrem de util și ajută la definirea sau delimitarea unui concept modern de bibliotecă. Atunci când ai claritate cu privire la direcția de dezvoltare a organizației, lucrurile se simplifică și devin posibile.
Este vorba despre ceea ce am urmărit să realizez prin propunerea planului de management. Prin obiectivele strategice incluse aici, am dorit ca Biblioteca Metropolitană București să fie o bibliotecă aliniată la standardele moderne ale secolului XXI și să corespundă celor cinci misiuni definite ca fiind prioritare pentru instituția noastră: misiunea de lectură publică, animație culturală și educație permanentă, misiunea de cercetare științifică, referință documentară și valorificare a patrimoniului, misiunea de prezervare, conservare și de îmbogățire a colecțiilor, inclusiv a colecțiilor speciale alcătuite din documente rare și prețioase, misiunea de Depozit Legal Local pentru regiunile București și Ilfov, misiunea de cooperare națională și internațională.
Cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI? Există anumite calități și competențe ce l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali?
Creșterea capacității instituționale (și avem în vedere biblioteca publică) se bazează în mare măsură pe îmbunătățirea abilităților personalului. Așadar, este nevoie ca formarea profesională să fie o prioritate pentru instituție.
Astfel, biblioteca va avea ca scop implementarea direcțiilor în activitatea de formare, astfel încât să existe personal competent, performant, capabil să asigure realizarea obiectivelor strategice ale instituției.
Pentru a avea succes în acest demers, este necesar ca fiecare angajat să conștientizeze necesitatea actualizării cunoștințelor și competențelor proprii, în concordanță cu schimbările specifice mediului profesional. Domeniul biblioteconomiei a cunoscut în ultimii ani transformări la nivelul conceptelor, structurilor, activităților, resurselor. Utilizarea tot mai intensă a noilor tehnologii a adus noi provocări profesiei de bibliotecar. Bibliotecarii de astăzi au nevoie să cunoască atât tehnicile tradiționale, cât și să fie capabili să lucreze la fel de bine cu tehnologia modernă și, de asemenea, să se adapteze rapid la schimbările factorilor de mediu, astfel încât să facă față fluxului informațional și cerințelor mereu crescânde ale utilizatorilor.
În linii generale, putem admite că bibliotecarul de azi are nevoie de următoarele competențe:
Competențe profesionale: capacitatea de aplicare a cunoștințelor și a abilităților în desfășurarea profesiei, incluzând capacitatea de răspuns prompt la probleme neprevăzute, educarea utilizatorului, realizarea unor proiecte practice, autonomia, flexibilitatea, colaborarea cu mediul profesional și integrarea în fluxul de lucru, talentul de a lucra în echipă, de a utiliza creativ mediile electronice, de a purta discuții profesionale, cunoașterea temeinică a resurselor informaționale, a modalităților de a accesa informația, utilizarea noilor tehnologii; Competențe generale: sunt indispensabile în îndeplinirea deplină a activităților implicite. Reprezintă, practic, acele calități care permit exercitarea eficientă a competențelor profesionale (cultură generală, limbi străine, abilități de utilizare a computerului etc.);
Competențe personale: reprezintă o serie de abilități, atitudini și valori care le permit bibliotecarilor să își desfășoare activitatea etic și eficient: să știe să comunice foarte bine, să își dorească perfecționare profesională de-a lungul întregii cariere, să se adapteze noilor schimbări ale domeniului, să dea dovadă de capacitate și spirit critic care, în condițiile luării unor decizii, să aducă inițiativă, capacitate de investigare, creativitate pentru a genera noi idei, constanță în deciziile luate, dinamism, pentru a continua sau a dezvolta noi activități.
Pentru formarea de noi competențe, bibliotecarii din bibliotecile publice au nevoie de o pregătire temeinică, atât teoretică, cât și practică, astfel încât să aibă capacitatea de a oferi produse și servicii de calitate. Pregătirile și abilitățile tradiționale ale bibliotecarilor reprezintă baza solidă, dar bibliotecarii trebuie să deprindă alte noi abilități și competențe, lucru nu greu de realizat, întrucât biblioteca reprezintă un spațiu de învățare care oferă numeroase oportunități nu numai utilizatorilor, ci și bibliotecarilor.
Foto 2: Biblioteca Metropolitană București, Filiala Ienăchiță Văcărescu, Sector 4 Preluare de pe: bibmet.ro
Cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public?
Cu siguranță, există modalități diverse de a îmbunătăți relația dintre bibliotecă și categoriile sale de public. Am în minte însă, nu de puține ori menționată, opinia că biblioteca reprezintă o zonă de comunicare intensă, implicit de relaționare cu tipurile sale de public.
Cum am menționat anterior, este vorba despre noul rol al bibliotecilor, de a nu aduce laolaltă doar cărți, ci și oameni, fiindcă și aceștia sunt purtători de cunoștințe. Astfel, biblioteca ar trebui să-și asume o permanentă comunicare cu tipurile sale de public, iar stabilirea unei relații de încredere cu beneficiarii săi să devină o prioritate. Cei care lucrează în bibliotecă trebuie să-și găsească timp pentru public, pentru a-l descoperi și redescoperi permanent, pentru a-i înțelege nevoile, a stabili o comunicare cu acesta, acolo unde se găsește și prin cele mai potrivite canale pentru el. Nu e nimic greșit în ideea de a ne vulnerabiliza (noi, ca instituție), dacă acest lucru presupune o comunicare sinceră cu publicul nostru. Un exemplu în acest sens este momentul în care nu a funcționat Biblioteca Digitală. Comunicarea directă cu publicul, respectiv asumarea noastră că ne confruntăm cu provocări de ordin tehnic au avut ca rezultat o atitudine de reală înțelegere din partea publicului, chiar și de susținere, pentru a trece peste aceste probleme. Astăzi, beneficiarul bibliotecii este mult mai pregătit și mai exigent în solicitările sale decât altădată, dar considerăm că modul în care comunicăm cu el poate crea, după caz, o imagine favorabilă instituției sau una mai puțin plăcută.
Tradiție și inovație – care ar fi proporția ce ar trebui respectată între aceste două componente, pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor?
E adevărat că multe biblioteci inovează, mai mult constrânse, dar nicio bibliotecă publică, inclusiv cele care au preocupări mai înclinate către inovație și o capacitate organizațională de înnoire, nu poate pretinde că a încorporat complet inovația în activitatea bibliotecii. Personal, consider că trebuie să existe un echilibru între componenta tradițională și inovație. Capacitatea de inovare depinde, în cea mai mare măsură, de modul în care managerii inspiră angajații să descopere lucruri noi. În acest sens, managerii acționează ca promotori ai inovării și se asigură că fiecare angajat are acces la toate sursele de cunoaștere: încurajează dezbaterile între manageri și angajați; sprijină și recompensează angajații care transmit mai departe cunoștințele, îmbunătățind astfel diverse domenii organizaționale.
Majoritatea inovațiilor din biblioteci sunt unele de adaptare sau imitații ale celor care s-au produs deja, undeva, pe care noi le numim astfel având în vedere că în biblioteca respectivă apare o schimbare sau o îmbunătățire.
Regăsim procese de inovare, în bibliotecile publice, pe mai multe paliere: Management inovativ; Servicii inovatoare; Spații inovatoare; Tehnologii inovatoare; Parteneriate inovatoare; Marketing inovator.
Care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul? Dar în proiecte interinstituționale de cercetare?
Consider că meseria de bibliotecar face parte din categoria profesiilor vocaționale. Așadar, în relația cu utilizatorii cumva se aplică principiul Omul sfințește locul sau altfel spus Omul potrivit la locul potrivit.
Dintre abilitățile care ar merita potențate amintesc:
Amabilitatea este aptitudinea de a fi plăcut, plin de tact și serviabil în relațiile de serviciu.
Flexibilitatea comportamentală este aptitudinea de a adapta propriul comportament la situațiile schimbătoare din mediul de lucru.
Sociabilitatea este aptitudinea de a fi comunicativ și participativ în situațiile sociale. Această aptitudine implică dorința și disponibilitatea de a lucra cu alte persoane și de a facilita interacțiunile cu ceilalți.
Auto-controlul este aptitudinea de a rămâne calm și echilibrat în situații dificile sau stresante. Practic, presupune controlarea emoțiilor în prezenta stimulilor iritanți, neașteptați sau stresanți.
Dorința de realizare este aptitudinea de a-și fixa standarde foarte înalte și de a îndeplini cât mai bine posibil o sarcină. Implică depunerea unor eforturi suplimentare pentru atingerea obiectivelor dificile.
Perseverența este aptitudinea de a menține un nivel optim de efort până când sarcinile de serviciu sunt realizate cu succes. Presupune energie mentală și menținerea acesteia pentru o perioadă lungă de timp, în pofida obstacolelor și a factorilor de distragere a atenției.
IOAN MILICĂ
Director al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași
Care considerați că sunt provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre?
Accelerarea crizelor sociale, economice și politice, experiența traumatică, la scară planetară, a pandemiei și izbucnirea războiului într-o țară vecină au generat un climat instabil, cu multe tipuri de efecte adverse asupra instituțiilor de cultură, în general, și asupra bibliotecilor, în particular. Consider că, în prezent, orice manager de bibliotecă se confruntă aproape zilnic cu trei clase de provocări: dinamica numărului de utilizatori, problemele de infrastructură și resursele de personal. Fiecare dintre aceste categorii necesită soluții pe măsură, în condițiile în care fiecare set de provocări este amplificat, la rându-i, de acomodarea la mediul hipertextual. Așadar, când vorbim despre utilizatori, nu ne mai referim doar la beneficiarii activi și la solicitările acestora, ci și la utilizatorii online; când discutăm despre problemele de infrastructură, nu mai avem în vedere doar aspectele privind patrimoniul tradițional, ci și infrastructura care leagă ritmurile zilnice ale bibliotecii de universul virtual; când ne gândim la activitatea profesională a bibliotecarilor, proiectăm în minte și responsabilitățile profesiei în orizontul lumii digitale. Cu alte cuvinte, a fi manager de bibliotecă sau a conduce un departament instituțional înseamnă a accepta că ai ales să lucrezi nu pentru că este ușor, ci pentru că este greu.
Ați putea creiona o strategie viabilă ce ar aduce o lumină nouă, modernă asupra felului în care sunt percepute bibliotecile?
În ciuda literaturii bogate de specialitate, din care învățăm cum ar arăta o bibliotecă publică ideală, e limpede că, în realitate, nu există rețete consacrate de a modela percepția publică asupra misiunii bibliotecilor ca centre culturale ale unei comunități. În opinia mea, aspectul-cheie constă în forța de adaptare instituțională la schimbări care se insinuează zi de zi în țesătura vie a realității. Despre activitatea bibliotecilor și despre profesia de bibliotecar există, se știe, stereotipuri relativ adânc înrădăcinate în mentalul colectiv. Cea mai bună strategie de reînnoire a legăturilor comunității cu biblioteca este de a dezvolta și de a menține un substrat reactiv, țintit împotriva clișeelor, adică de a contrazice, cu fapte, ceea ce oamenii cred sau presupun că știu despre ceea ce se întâmplă într-o bibliotecă.
Pentru a răsturna o prejudecată, se cuvine mai întâi regândită strategia de comunicare cu publicul. Oamenii comunică mai mult decât oricând, iar bibliotecarii trebuie să învețe să valorifice noile tehnologii de comunicare în masă pentru a-și face cunoscută activitatea. Mai apoi, trebuie cumpănite serviciile pe care o bibliotecă le oferă. În prezent, bibliotecile de succes, indiferent de rang, aproape că nu mai există doar ca biblioteci, funcționând mai mult ca centre culturale, ca hub-uri de cultură digitală, ca noduri de acces, ca medii de racordare a comunităților la alte comunități. De aceea, resursele și serviciile tipice de bibliotecă se cuvin recalibrate, iar accentul trebuie pus pe intensitatea cu care orice utilizator poate fi sensibilizat pentru a i se trezi interesul față de activitățile la care este invitat să participe și în care să se implice. Nu în ultimul rând, o strategie înțeleaptă de contracarare a prejudecăților referitoare la biblioteci și bibliotecari ar trebui să aibă în vedere reperele profesionale pe care ne dorim să le îmbrățișăm și să le fructificăm. Nu e dificil de observat că portretul bibliotecarului a încetat să mai fie cel al omului aspru, taciturn și rigid, care menține liniștea în sala de lectură și le aprobă cititorilor împrumuturile, fiind înlocuit de imaginea mai adecvată și mai flexibilă a unui consilier cultural care, aidoma unui educator, știe să îi ajute, cu bunăvoință și competență, pe cei care caută să devină oameni cultivați și de nădejde.
Cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI? Există anumite calități și competențe ce l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali?
Bibliotecarul secolului XXI ar trebui să fie omul vremurilor sale: comunicativ, energic, la curent cu noutățile, deschis colaborărilor. De când mi s-a acordat privilegiul de a lucra în Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, am putut constata că bibliotecarii sunt, de regulă, oameni amabili, creativi, cu abilități și talente nebănuite, dispuși să facă față provocărilor și riscurilor. Mai mult decât atât, cei mai mulți dintre ei își iubesc profesia și nu prea au obiceiul să stea deoparte când dau de greu. Nu cred că există deosebiri omenești între diverse generații de bibliotecari. Există, în schimb, diferențe de rol. În timp, profesia de bibliotecar a devenit mai complexă, există așteptări tot mai mari din partea utilizatorilor, iar recunoașterea profesională e, parcă, mai firavă. E ca și cum toată lumea se așteaptă ca un bibliotecar să dea totul, sub aspect profesional, fără a mai pretinde sau fără a mai primi ceva în schimb. Acestui dezechilibru trebuie să îi facă față bibliotecarii viitorului.
Cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public?
Astăzi, aproape că nu se mai poate vorbi despre biblioteci în care să nu se desfășoare activități precum conferințe, mese rotunde și dezbateri, prezentări sau lansări de carte, concerte, proiecții de film sau expoziții. Această gamă de evenimente semnalează cât de intense sunt legăturile publicului cu biblioteca. Dacă ne referim strict la calitatea principalelor servicii de bibliotecă, revitalizarea relației cu publicul nu se poate pune în discuție fără o reorganizare chibzuită a serviciilor și resurselor aflate la dispoziția comunității, măsurile cel mai frecvent solicitate de utilizatorii fideli fiind, de regulă, împrospătarea și dezvoltarea fondului de publicații, dotarea cu tehnologii de ultimă generație, creșterea accesului la diverse tipuri de resurse, consolidarea colaborărilor cu alte instituții de cercetare, educație și cultură, încurajarea schimburilor de experiență profesională, întărirea parteneriatelor cu diverse organizații interesate de atragerea oamenilor de toate vârstele către lumea cărții sau organizarea unui climat primitor, care să stârnească interesul celor ce trec pragul unei biblioteci. De obicei, bibliotecile înfloresc în mediile în care comunitatea e preocupată să aibă un loc privilegiat de conjugare a energiilor colective. Așadar, nu e suficient ca echipele de bibliotecari să lucreze în beneficiul publicului, ci e necesar ca publicul să vină în sprijinul bibliotecii, deoarece o bibliotecă este o oglindă în care se răsfrânge chipul comunității. Ca lingvist, apreciez că doar un singur mecanism poate îmbunătăți relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public: comunicarea. Proiectarea și aplicarea unor strategii eficiente de comunicare determină, în sânul unei comunități, conștientizarea importanței cruciale pe care biblioteca o are în viața oricărui om civilizat, cultivat, cetățean al secolului XXI.
Tradiție și inovație – care ar fi proporția ce ar trebui respectată între aceste două componente, pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor?
Tradiția și inovația sunt fețe îngemănate ale evoluției. De-a lungul timpului, bibliotecile au împlinit roluri distincte de la o epocă la alta: arhive ale elitelor, spații privilegiate ale cunoașterii sacre sau profane, embleme ale prestigiului și prosperității unor indivizi, grupuri sau comunități, locuri de răspândire a cunoașterii, centre de cercetare, educație și cultură sau, mai recent, sfere de modelare a mentalităților, conectate la rețeaua globală de comunicații online. Fiecare dintre aceste ipostaze se regăsește astăzi, într-o măsură mai mică sau mai mare, în arhitectura organizațională a unei biblioteci. Echilibrul dinamic al celor doi vectori, cel al tradiției și cel al inovației, configurează, în fond, identitatea instituțională. Nu îmi imaginez, de pildă, că o bibliotecă monastică, veche de secole, se va dezice de identitatea sa, după cum nu îmi imaginez nici că o bibliotecă nouă, de tip high-tech, ar putea revendica un trecut strălucitor, dar inexistent. Bibliotecile sunt aidoma unor mașini ale timpului: ne pot purta în trecut sau în viitor, deși rămân creații ale epocii în care au fost întemeiate. Nu toate cele ale trecutului sunt lipsite de folos, după cum nici toate ideile sau tehnologiile noi ne sunt neapărat necesare. De aceea, e bine să cunoaștem și să prețuim trecutul, pentru a privi cu luciditate și speranță către viitor.
Care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul? Dar în proiecte interinstituționale de cercetare?
Nu se poate edifica o bibliotecă dinamică, mobilă, orientată către utilizator fără ca bibliotecarii să își dorească să realizeze această transformare. Din punctul meu de vedere, disponibilitatea de lucru în echipă, motivată de dorința autentică de a răspunde solicitărilor legitime și serioase ale utilizatorilor, rămâne cheia cu care se deschide ușa performanței. Cooperarea deferentă și creativitatea strunită de rațiune sunt ingredientele care nu trebuie să lipsească din rețetele zilnice de lucru ale bibliotecarilor pasionați de profesie. Orice proiect, indiferent de anvergura sau finalitatea sa, poate fi dezvoltat atunci când cei implicați înțeleg să colaboreze, să se respecte și să se susțină, învățând împreună cum să își facă mediul de lucru mai plăcut și viața mai bună.
DRAGOȘ ADRIAN NEAGU
Director al Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila
Care considerați că sunt provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre?
Provocările constante ale managerului de bibliotecă sunt reprezentate de problemele privind incertitudinea și imprevizibilitatea. Acestea trebuie să fie întâmpinate însă ca provocări. Leadership– ul trebuie să fie o caracteristică specifică a managerului de bibliotecă. Date fiind schimbările permanente cu care instituțiile infodocumentare se confruntă, fără o echipă solidă și dornică să aplice schimbarea, evoluția bibliotecii actuale devine problematică. Este foarte important ca managerii bibliotecilor să poată analiza și mediul extern, față de care instituțiile infodocumentare se plasează, ce am face dacă dezvoltarea bibliotecii ar fi privită prin profilul tradițional, de gestionare a informației aflate pe suport papetar. Amintim că, după 200 de ani de publicare, Enciclopedia Britannica a fost vândută lui Jacob Safra, un bancher din Liban, în anul 2000. Safra a investit fonduri suplimentare pentru a acoperi pierderile și a reînnoi afacerea. Din 2012, ediția tipărită a enciclopediei fost întreruptă; în 2011, lanțul de librării Borders a fost închis; Versiunea tipărită a Chemical Abstracts a fost întreruptă din 2010. La fel, mai multe alte servicii de indexare și abstractizare și-au întrerupt versiunile tipărite. Poate cel mai revelator exemplu este întrebarea: de unde obțineam informații până în anul 1996 când a apărut www, nu cumva de la bibliotecă?
Fără a urmări mediul extern și o concordanță a evoluției prin raportare la acesta, alături de corelarea serviciilor cu obiceiul comunității de a accesa informația, nu este posibilă realizarea unei strategii viabile pentru dezvoltarea bibliotecii.
Ați putea creiona o strategie viabilă ce ar aduce o lumină nouă, modernă asupra felului în care sunt percepute bibliotecile?
În anul 2017, datele statistice cu privire la informație relevau faptul că în colecțiile bibliotecilor și arhivelor se afla în jur de 6% din informația deținută de civilizație. Acum, odată cu dezvoltarea Inteligenței Artificiale spre un alt nivel, acela al gestionării informației, cred că trebuie abordată o strategie care să susțină serviciile de bibliotecă. Bibliotecile digitale și eforturile pe care bibliotecile le-au întreprins în ultimii 20 de ani pentru digitizarea colecțiilor constituie o realitate a momentului, scopul fiind dezvoltarea de Sisteme integrate de bibliotecă care să înglobeze posibilitatea de a exploata baze mari de date cu conținut informațional, având în vedere faptul că software-ul va influența majoritatea industriilor tradiționale în următorii 5-10 ani.
În susținerea acestui argument, adresez o simplă întrebare: Cum accesează utilizatorii informațiile?
- Deși bibliotecile sunt văzute ca furnizori de informații viabile, majoritatea utilizatorilor încep căutările lor cu un motor de căutare (Google) și nu cu portalurile bibliotecilor;
- Utilizatorii preferă să răsfoiască online și să citească publicații tipărite;
- Bazele de date cu acces plătit își pierd avantajul de valoare adăugată. Wikiurile sunt mult mai populare, chiar și pentru informații științifice;
- Rolurile funcționale și cunoștințele din diverse domenii ale utilizatorilor și bibliotecarilor conduc la izbitoare diferențe în comportamentul și preferințele de căutare a informațiilor.
Cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI? Există anumite calități și competențe ce l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali?
Când discutăm despre bibliotecarul secolului XXI, de fapt urmărim integrarea tehnologiei în bibliotecă – există multe lucruri noi care pot fi asociate cu îmbunătățirea serviciilor și managementului bibliotecilor. Biblioteca a început să aplice noi funcții în furnizarea de informații și cunoștințe utilizatorilor săi. De exemplu, cu câțiva ani în urmă, site-ul bibliotecii ar fi putut să nu fie atât de interesant pentru utilizatori. Acum însă, creșterea rapidă a motoarelor de căutare ale site-urilor web deschide din nou interesul pentru site-urile bibliotecilor, dar mai ales către cataloagele online ale acestora. Utilizatorii simt că este mai ușor de accesat și de navigat. Alte tehnologii precum RFID, sistemele automate de plată, au pus bazele robotizării serviciilor, deci o parte din sarcinile repetitive ale bibliotecarului au fost complet automatizate.
Dacă dorim să realizăm un profil al bibliotecarului secolului XXI, ar trebui să privim asupra rolului bibliotecarului. În lumea modernă, bibliotecarii sunt văzuți mai degrabă ca manageri de cunoștințe, navigatori în informație, decât ca personal care face doar catalogarea sau aranjarea cărților pe rafturi. Bibliotecarii au dreptul să ofere referințe și să gestioneze datele pe care le administrează. Deci, a fi o persoană informată este vital în biblioteca de astăzi. În ceea ce privește utilizarea tehnologiei, aceștia trebuie să fie capabili să ajute utilizatorii în procesul de căutare, având o înțelegere maximă a subiectului din colecțiile bibliotecii, depozitele instituționale și bazele de date externe la care biblioteca are acces. De asemenea, este esențial ca bibliotecarii secolului XXI să poată empatiza cu utilizatorii, să vizualizeze întregul cadru informațional care le stă la dispoziție, să aibă o abilitate analitică deosebită în cercetare și integrare academică.
Cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public?
Pentru a îmbunătăți relația dintre bibliotecă și utilizator, trebuie în primul rând să analizăm structura utilizatorilor și nevoia acestora de informare. În acest moment, o analiză din punct de vedere cantitativ se poate realiza prin intermediul formularului statistic CULT 1, care ne oferă concomitent structura în funcție de vârsta și ocupația utilizatorilor, raportată la utilizarea colecțiilor bibliotecii. Informațiile acestea pot sta la baza unei achiziții judicioase de documente, la stabilirea unei strategii de achiziții pe domenii și suport, concomitent cu structura utilizatorilor pe categorii de vârstă și profesii, care poate constitui baza unei restructurări sau înființări de servicii care să conducă la o creștere a numărului de utilizatori.
Din punctul de vedere al calității serviciilor pe care biblioteca le realizează în slujba comunității, analiza acestora se poate face numai pe baza unui chestionar adresat utilizatorilor. De asemenea, putem sonda de ce se evită utilizarea bibliotecii de către comunitate tot printr-un chestionar. Modul în care este necesară prelucrarea acestor informații, precum și frecvența utilizării acestor instrumente depind de decizia fiecărui manager.
Tradiție și inovație – care ar fi proporția ce ar trebui respectată între aceste două componente, pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor?
Însăși etapa pe care unele biblioteci o parcurg în acest moment reprezintă o balanță de servicii divizate între tradițional și modern; vorbim despre bibliotecile hibride. Cred că evoluția acestora este cea care explică modul în care tradiția și inovația sunt împletite în activitatea unei biblioteci. Evoluția bibliotecii este dictată de două elemente esențiale: informația gestionată și utilizatorul, ambele fiind motorul evoluției bibliotecii. În cazul informației, elementul care influențează covârșitor este suportul pe care aceasta este stocată, biblioteca trebuind să-și adapteze permanent modalitatea de stocare și diseminare a informației. De asemenea, suportul informațional de cele mai multe ori influențează și comportamentul utilizatorului în ceea ce privește accesul la informație.
În acest context, dacă nu există un echilibru între informația gestionată și utilizator, apar disfuncționalități exprimate prin scăderea numărului de utilizatori.
De cele mai multe ori, inovația influențează serviciile pe care biblioteca le oferă utilizatorilor, precum și comunicarea informației către utilizatori. Ne place cum sună comunicarea colecțiilor, dar în bibliotecile din ziua de astăzi, mai ales în cele hibride, prin integrarea de activități de tip STEAM în procesul de informare și documentare, informația diseminată nu se mai rezumă la colecțiile gestionate. Dacă serviciile implementate oferă prin modul de derulare și utilizare justețea faptului că sunt eficiente și eficace, putând implementa mecanisme de evaluare, integrarea unui serviciu nou, inovativ are întotdeauna bariere de trecut. În primul rând, serviciile inovative nu au un element comparativ, ele sunt unice. În al doilea rând, aceste servicii au de trecut o respingere a personalului care este destul de rezistent la nou și destul de critic cu privire la eficiența unui serviciu nou. În același timp, ne putem confrunta cu rezistența utilizatorilor care sunt reticenți la apariția unui nou serviciu, chiar dacă acesta conduce la simplificarea accesului la informație.
Care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul? Dar în proiecte interinstituționale de cercetare?
Munca în echipă a fost esențială pentru finalizarea cu succes a majorității proiectelor din știință și inginerie. Inginerii au lucrat în principal în echipe care au reunit diferite tipuri de expertiză, iar liderii de echipă au trebuit să le echilibreze în dezvoltarea de soluții optime pentru problemele tehnice cu care se confruntau. Chiar și cei a căror cercetare a fost în principal o întreprindere solitară au beneficiat de prietenii și sprijin. Transformările apărute în ultimii 20 de ani în biblioteci au condus la diversificarea specializărilor pe măsură ce serviciile s-au extins. De multe ori, pentru a putea organiza un serviciu sau o activitate, este nevoie de mai multe persoane, acest lucru conducând la apariția muncii în echipă. Dezvoltarea cataloagelor colective și partajate a condus de asemenea la lucru în echipă, de multe ori legătura între membrii echipei fiind instrumentul pe care l-au creat, la care se pot adăuga grupuri de discuții online. Integrarea de activități de tip STEAM a determinat apariția unui grad mai mare de impunere a muncii de echipă, fiind nevoie de această dată de profesori, artiști, ingineri, gradul de eterogenie a grupului fiind mare. Având în vedere structura actuală a serviciilor de bibliotecă, este cert că, fără a realiza echipe permanente sau temporare, nu pot fi integrate servicii moderne.
Atunci când se alcătuiește un grup de specialiști pentru muncă în echipă, suntem tentați de multe ori, din poziția în care ne aflăm, să aliniem responsabilitățile cu actori individuali, ținând cont de pozițiile din organigrama instituției. În schimb, pentru proiectele interinstituționale, în care competențele sunt distribuite către mai multe instituții și respectiv persoane, este mai util să ne concentrăm pe alinierea responsabilităților în funcție de competențele necesare pentru a îndeplini o sarcină. Beneficiul în cazul acestei abordări este dublu: se poate distribui munca uniform între mai multe persoane atunci când sarcinile sunt distribuite pe scară largă și, respectiv, se poate scala mai ușor domeniul de activitate, având în vedere dimensiunea personalului implicat în acest gen de proiecte.
MIREILLE RĂDOI
Director al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”
Care considerați că sunt provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre?
Ex-abrupto: evoluția digitală, locul bibliotecii pe lista priorităților societale, iar aici intră toate celelalte, mici și uneori neplăcute: cât? cu cine? de ce? în raport cu ce? etc. Managerul de bibliotecă are provocări infinite, atât din sfera resurselor financiare, cât și umane și creative. Este greu să digeri plecarea unui om pe care l-ai format să aibă o profesie pe viață, care se duce, pe bună dreptate, acolo unde simte că e mai motivat financiar, și la fel de greu este să aloci zile întregi pentru a supraveghea o distribuție cât mai obiectivă a resurselor, în funcție de priorități stringente, dar pe de altă parte să nici nu abdici de la viziunea pe termen lung. Să depui toate eforturile neostenit, sisific, trecând peste frustrări și insomnii profesionale. În zilele noastre, viteza cu care se desfășoară lucrurile, cantitatea de atenție care este cu parcimonie distribuită de către toată lumea sunt poate cele mai mari provocări ale unui manager de bibliotecă.
Ați putea creiona o strategie viabilă ce ar aduce o lumină nouă, modernă asupra felului în care sunt percepute bibliotecile?
Mai mult decât o „eboșă” pentru viitor, este vorba despre o materializare a acestei strategii, pusă în practică deja de mulți ani. Practic, încă din primul moment când am devenit director general al BCU „Carol I”, principalele noastre activități s-au orientat spre a schimba modul de percepție a Bibliotecii, în sensul aducerii ei în secolul XXI, din punctul de vedere al mentalităților și al interacțiunii cu utilizatorii. Un pas important a fost reprezentat de organizarea unui eveniment unic în peisajul cultural bucureștean, Strada de C’Arte, festival care, iată, în acest an a ajuns la ediția a XII-a și care a reușit să reunească nu numai toate domeniile culturale, științifice ale unei lumi aflate în plină efervescență, dar prin profilul său inedit, a făcut să fie posibilă participarea alături de noi a unor grupe de vârstă extrem de variate, de la copii, adolescenți, tineri până la seniori.
Un alt demers de care suntem mândri s-a constituit în includerea Bibliotecii pe care o conduc în circuitul Noaptea Muzeelor, fiind prima instituție ne-muzeală care și-a deschis porțile cu ocazia acestui tip de eveniment. Iar rezultatele sunt, în fiecare an, uimitoare: sute de oameni se așază răbdători la coadă pentru a vizita biblioteca, a afla informații despre trecutul acesteia, precum și despre activitatea prezentă, dar și pentru a participa la evenimentele imaginate pentru conceptul asumat în fiecare an.
Consider că este important de menționat tot în acest context înființarea revistei De Spiritu et Anima, care apare publicată atât fizic, cât și în online, cu un design proaspăt, pentru care se utilizează și inteligența artificială, pentru unii controversată, pentru alții salvatoare, dar aflată în primele rânduri ale disputelor actuale. Conținutul acestei reviste este divers fiind generat atât de persoane care lucrează în BCU „Carol I”, cât și de invitați care au răspuns cu promptitudine apelului nostru.
De asemenea, suntem permanent implicați în nenumărate manifestări culturale, fie în calitate de organizatori sau co-organizatori, fie în calitate de gazde, dovedind că BCU „Carol I” poate fi numită, fără nicio exagerare, punctul zero al culturii capitalei României.
Cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI? Există anumite calități și competențe ce l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali?
Înainte de toate, să fie deschis și creativ, într-un mediu care să-i încurajeze aceste atitudini. Trebuie să aibă un rol esențial în promovarea cunoașterii prin interacțiune și dialog, printr-o poziție proactivă în relația cu cititorul. Cu siguranță, anumiți bibliotecari „tradiționali”, după cum i-ați numit, au rămas în memoria celor cu care au intrat în contact tocmai pentru că au știut cum să-i abordeze pe cititori, să le trezească încrederea și, firește, pasiunea pentru lectură, să le stimuleze dorința de cunoaștere. Iar bibliotecarii prezentului secol nu trebuie să uite nicio secundă de această menire pe care au avut-o dintotdeauna. În plus, trebuie să fie în pas cu timpul, să nu pună etichete și să nu creadă că „pe vremea lor” erau toate mult mai bune decât în prezent. Biblioteca reprezintă acum un spațiu deopotrivă fizic și digital, unde cărțile, resursele electronice, angajații sau ceilalți utilizatori te pot ajuta să treci printr-un filtru critic informațiile de care te lovești zilnic. Într-o lume în care trebuie să învățăm că nu deținem adevărul absolut, biblioteca poate ajuta la familiarizarea cu perspective diferite de ale tale, iar bibliotecarul rămâne un ghid de neignorat în acest labirint de informații, uneori năucitor. Mai mult, la fel ca la începuturile acestei profesii, bibliotecarul modern trebuie să fie el însuși responsabil și dornic de a-și lustrui spiritul și sufletul.
Cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public?
Relația dintre Bibliotecă și diferitele categorii de public este una interumană, construită între cei care lucrează propriu- zis în clădire și aceia care vin aici pentru a se documenta, a analiza, a se dezvolta etc. Înainte de toate, cei care lucrează cu publicul, prin definiție, trebuie să manifeste amabilitate și respect, iar într-o bibliotecă este cu atât mai important ca ei să se arate deschiși în fața oricărui tip de public, oricărei solicitări venite de la utilizatori. De asemenea, trebuie să cunoască trăsăturile uneori definitorii ale noilor generații – mai în glumă, mai în serios, sunt convinsă că cei care lucrează în bibliotecă ar trebui să aibă și anumite cunoștințe de psihologie, inteligența emoțională de a deduce intenția cititorului și de a se comporta astfel încât să-l determine să revină. Nu în ultimul rând, este important să fie permanent racordați la ultimele tendințe culturale, științifice, pentru a putea răspunde profesionist oricărui tip de solicitare. În altă ordine de idei, se poate dezvolta și o relație inter- instituțională mai concretă, Biblioteca poate colabora profesional aproape cu orice instituție a cunoașterii, fapt care o face atractivă și o poate ajuta să se reinventeze. Se poate crea un bun context pentru un sprijin reciproc în ceea ce privește performanța. A avea partener o Bibliotecă, înseamnă a avea o strategie pe termen lung.
Tradiție și inovație – care ar fi proporția ce ar trebui respectată între aceste două componente, pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor?
În ultimii ani, am digitalizat milioane de pagini, care acum sunt accesibile cititorului, ușurând astfel accesul la documente vechi, inestimabile valoric, facilitând accesul la ele și deschizând un nou drum spre ceea ce ne cere realitatea noilor vremuri și noilor generații. Am găsit oameni care cred în evoluția acestei profesii și astfel putem să asigurăm un climat care să încurajeze performanța. Punem un mare accent și pe componenta istorică, iar în paginile revistei pe care tocmai o citiți, precum și în diverse activități se reflectă grija față de trecut, dar și accentul pus pe inovație și pe dezvoltarea unor modalități tot mai moderne de lucru. Este important să se împletească într-un mod fericit rădăcinile istorice cu modernitatea, vechiul cu noul, tradiția cu inovația și, nu în ultimul rând, experiența cu permanenta dorință de progres. Trebuie să ocrotim patrimoniul intelectual, cultural și în același timp să facem loc noului, modernului, pentru a asigura, exact ca și cei de dinaintea noastră, dezvoltarea societății și modernizarea fiecărui aspect al vieții noastre intelectuale. Iar aici un rol esențial îl are educația, cea care stă, de fapt, la baza ideilor originale, dar și a prezervării bogățiilor culturale și științifice, care ocupă un loc de onoare atât în activitățile noastre cotidiene, cât și în planurile pe care le construim permanent.
Care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul? Dar în proiecte interinstituționale de cercetare?
Empatia profesională, abordarea muncii în echipă ca pe un instrument care ție, ca bibliotecar sau angajat al unei biblioteci, să-ți facă munca și viața mai frumoase prin exercitarea acestei nobile meserii. Dezbinarea, solitudinea și egoismul nu au adus niciodată un progres profesional, cu atât mai puțin într-o bibliotecă, acolo unde mai întâi Omul, apoi Cartea, se află în centrul tuturor lucrurilor. Omul, iar în cazul bibliotecilor universitare acest aspect este și o misiune măsurabilă, trebuie sprijinit să devină Cetățean conștient și activ. Biblioteca trebuie să-și propună să formeze personalități care se vor valida social în diverse profesii și care vor prelua domenii pe cât de diferite, pe atât de interdependente unele cu altele într-o societate. Bibliotecarul trebuie să știe că deține un rol important în țara în care trăiește, iar țara trebuie să-i acorde un statut care să-l sprijine să-și facă meseria cu demnitate și devotament. Nu în ultimul rând, leadership-ul are datoria de a motiva echipa profesională a unei biblioteci, pentru ca fiecare să-și folosească resursele împreună cu ceilalți. În ceea ce privește proiectele interinstituționale de cercetare, lucrurile trebuie să se petreacă în mod similar, pornind de la întrebarea: ce vrea societatea de la noi? Cercetarea trebuie să aducă bunăstare, siguranță, civilizație, încredere în viitor. Care sunt factorii care trebuie să formeze o echipă în slujba obiectivelor pe care societatea ni le setează? Bibliotecile trebuie să-și deschidă larg ușile, la propriu și la figurat.
Prin promovarea colaborării și integrării sociale, biblioteca poate deveni un centru vital de cunoaștere și învățare pentru oameni cu interese și nevoi diferite. Am început să facem deja pași importanți către îndeplinirea acestor obiective. Recent, achiziționarea și montarea unor panouri fotovoltaice denotă angajamentul nostru față de dezvoltarea continuă și sustenabilă. Prin utilizarea energiei solare, Biblioteca susține protejarea mediului înconjurător și economisirea resurselor. Totodată, deschiderea unei camere de meditație pentru utilizatori, indiferent de religie, arată preocuparea Bibliotecii pentru incluziune și oferirea unui mediu prietenos și receptiv pentru toți vizitatorii săi. Aceste investiții și inițiative reflectă implementarea unei campanii de adaptare la nevoile și cerințele pe care utilizatorii le setează.
În concluzie, consider că este importantă o abordare progresivă și modernă pentru a oferi performanță în relația cu cei pentru care suntem aici. Empatia, munca în echipă și deschiderea către comunitate sunt valorile-cheie care îi ghidează pe angajați în eforturile lor de a deveni un centru de cunoaștere dinamic inclusiv pentru toți cei care trec pragul bibliotecii.
SILVAN STÂNCEL
Director al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba
Care considerați că sunt provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre?
Oricât de promițătoare și de atractivă ar fi viziunea unui manager de bibliotecă, planul de management nu poate fi implementat la parametrii doriți, în lipsa alocării unui buget satisfăcător. Prin urmare, cea dintâi provocare pentru managerul de bibliotecă al zilelor noastre cred că rămâne atragerea de fonduri.
Dar ce folos să ai cu ce, dacă nu ai și cu cine? Prin urmare, crearea și menținerea unei echipe performante, care să implementeze proiectul de management în cauză, reprezintă o provocare continuă, ce presupune o atenție permanentă. O echipă eficientă, coordonată corect și coerent, este garanția reușitei oricărui deziderat managerial.
Cum devine o echipă de profesioniști eficientă? Prin crearea unui sistem administrativ performant și transparent, care să reducă la minim procentul de erori în implementarea proiectului de management. Unul care să asigure fiecărui membru al echipei atât libertatea de expresie și acțiune, cât și confortul suportului asumat de restul specialiștilor din bibliotecă.
Odată rezolvate aceste provocări, se pune problema publicității serviciilor oferite de bibliotecă prin pachetul de programe și proiecte propuse prin planul de management, menținerea constantă a instituției în atenția publică, cu scopul final de a crește gradul de satisfacție al utilizatorilor, precum și numărul acestora.
Ați putea creiona o strategie viabilă ce ar aduce o lumină nouă, modernă asupra felului în care sunt percepute bibliotecile?
Schimbarea în bine a modului în care sunt percepute bibliotecile nu poate fi obținută printr-o singură strategie șablon, oricât de vizionară. Înțelegând instituția bibliotecii ca pe un organ viu, vital în funcționarea organismului reprezentat de comunitatea pe care o deservește, „vindecarea” trebuie căutată în interior. Nu percepția trebuie modificată, ci activitatea din cadrul bibliotecii, iar efectele nu vor întârzia să apară.
Practic, avem nevoie de o personalizare a ofertei bibliotecii, în funcție de profilul beneficiarilor pe care, odată fidelizați, îi putem ajuta să crească, oferindu-le noi și noi oportunități de dezvoltare culturală.
Totuși, orice strategie am adopta, nu putem neglija nicio direcție de dezvoltare. Biblioteca trebuie să ofere calitate în orice aspect, de la cel fizic la cel imaterial. Cum? Prin: *crearea de noi spații de bibliotecă, cu o arhitectură modernă, atractivă, incitantă; *dotarea corespunzătoare a acestora, inclusiv cu tehnologie de ultimă oră; *pregătirea continuă a resurselor umane din bibliotecă; *intensificarea proiectelor de animație culturală; *achiziția corectă a unităților de bibliotecă (cărți, periodice etc.); *intensificarea parteneriatelor; *accent sporit pe activități specifice de marketing și PR; *acceptarea experimentelor culturale și a inovației în domeniul culturii etc.
Cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI? Există anumite calități și competențe ce l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali?
Orice set de competențe poate fi dobândit cu condiția ca bibliotecarul să aibă, în primul rând, o atitudine pozitivă, deschisă, echilibrată, inclusiv în raport cu utilizatorii de bibliotecă, dar și cu colegii și cu colaboratorii. Disponibilitatea și dorința de a evolua odată cu instituția sunt primordiale.
Curios, bine pregătit, capabil, bibliotecarul zilelor noastre este, sau ar trebui să fie, acest individ universal, imparțial, ancorat în realitățile zilei, fie ele sociale ori care țin de manipularea noilor tehnologii, capabil nu doar să fructifice oportunități și să găsească soluții, ci și să propună metode pentru a ridica nivelul calitativ al serviciilor de bibliotecă.
Cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public?
Fiecare categorie de public are propriile nevoi. Odată identificate, acestea trebuie satisfăcute prin crearea unor oferte personalizate. Vorbim de servicii cât mai variate și calitative, promovate corespunzător.
Urmărind creșterea accesibilității serviciilor de bibliotecă, diseminarea eficientă prin canalele de comunicare și partenerii media, precum și un conținut calitativ și orientat pentru fiecare grup-țintă, biblioteca poate deveni prima opțiune, și nu o alternativă pentru toate categoriile de public, indiferent de nevoia pe care caută să și-o satisfacă.
Informarea, deconectarea, socializarea, dezvoltarea personală și deprinderea de noi tehnici și abilități pentru navigarea optimă în societatea zilelor noastre, toate își pot găsi corespondent în activitățile unei biblioteci.
Pentru a ajunge la fiecare dintre potențialii beneficiari, una dintre căile de urmat este cea a parteneriatelor cu instituțiile publice și cu alte entități culturale interesate.
Tradiție și inovație – care ar fi proporția ce ar trebui respectată între aceste două componente, pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor?
Echilibrul între tradiție și inovație asigură atât continuitatea, cât și dezvoltarea serviciilor de bibliotecă. Oricât de mare ar fi tentația de a inova, fără temelia reprezentată de tradiție riscăm să ne pierdem credibilitatea. Zona de confort va fi mereu, indiferent de utilizator, cea cunoscută, mereu parte din meniu, dacă vreți. Această comparație mi se pare cea mai accesibilă, pentru oricare dintre noi. Apreciem, desigur, să găsim produse noi în meniu, la restaurantul preferat, dar să dispară cu totul cele cu care ne-am obișnuit și pentru care venim, de fapt, acolo, asta ne-ar destabiliza. Poate nu suntem pregătiți să riscăm, să încercăm mereu ceva nou. Simplul fapt că avem însă această opțiune ne dă sentimentul diversității și, de cele mai multe ori, vom acorda o șansă noutăților, având totodată confortul alegerilor cunoscute la îndemână.
Inovația în bibliotecă nu trebuie să fie neapărat o procedură excluzivă, ci mai degrabă o unealtă graduală, prin care putem să facem tradiționalul mai accesibil și atrăgător, reinventându-l. Permiteți, așadar, inovației să devină tradiție, iar tradiției să devină istorie, în mod firesc și natural, punând la dispoziția utilizatorilor ambele variante, în mod echilibrat.
Care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul? Dar în proiecte interinstituționale de cercetare?
Pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul, munca în echipă este esențială. Dar pentru ca echipa să funcționeze eficient, este nevoie de: un management corect și performant, o optimizare constantă a comunicării profesionale, crearea și menținerea condițiilor optime de lucru, stabilirea unor raporturi profesionale echilibrate, valorificarea experiențelor profesionale dobândite de către membrii echipei.
În cadrul proiectelor interinstituționale de cercetare, obiectul comun de studiu nu exclude obiectivele particulare ale fiecărei echipe implicate în procesul în sine. Totuși, o bună relaționare între membri și comunicarea explicită a intereselor fiecărei părți implicate conduce la schimbul de idei și informații, dincolo de aria de specialitate, maximizând randamentul pentru fiecare dintre echipele participante.
IOAN VULPESCU
Vicepreședinte al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaților
Care considerați că sunt provocările managerului de bibliotecă în zilele noastre?
Cea mai mare provocare a unui manager de bibliotecă este să obțină finanțări pentru un fond de carte actualizat, provocator, în domenii cât mai diverse, care să mobilizeze 83% din populația României să citească. Descurajator, Barometrul de Consum Cultural la începutul pandemiei anunța că doar 1% dintre români merg săptămânal la bibliotecă, 4% lunar, 12% o dată sau de câteva ori pe an. Pe de altă parte, cartea a devenit tot mai scumpă post-pandemie, ceea ce face ca dezvoltarea fondului de carte să fie parte a unei adevărate cruciade. Marele obiectiv al națiunii este digitalizarea – nu spun că e un lucru rău, ar fi minunat să avem o societate de e-book readeri, problema e că avem 84% dintre români străini de igiena culturală a lecturii. Un manager de bibliotecă are nevoie de o echipă formată din specialiști în biblioteconomie, orientați către programe de life-long learning, care să cuprindă și domeniul lor de expertiză, precum și de specialiști în PR care să gândească proiecte de tipul atelierelor creative, lansărilor de carte, festivalurilor de carte locale și regionale, care să stimuleze democratizarea accesului prin cultură, și sprijin din partea presei culturale. Laolaltă, ultimele două pot aduce un conținut de calitate, care să stimuleze apetitul de lectură în colțurile ludice ale social-media și poate, astfel, biblioteca va deveni un climat sustenabil și pentru postmodernul fatigue.
Ați putea creiona o strategie viabilă ce ar aduce o lumină nouă, modernă asupra felului în care sunt percepute bibliotecile?
Ca fost ministru al Culturii, cunosc foarte bine ce înseamnă execuția managementului cultural și faptul că în România există un vid legislativ: nu avem o lege modernă a bibliotecilor, după standarde europene. Iar acum, datoria mea, ca parlamentar, e să proiectez strategii viabile în domeniul meu de competență, Cultura. Prin urmare, vă anunț că am lucrat în ultimul an la acest pachet legislativ formidabil, ale cărui motivații sunt exhaustive. În Manifestul Bibliotecii Publice IFLA-UNESCO 2022 și Manifestul bibliotecilor către Europa, biblioteca este definită ca fiind „poarta locală spre cunoaștere, care oferă condițiile de bază pentru învățarea pe tot parcursul vieții, independența deciziilor și dezvoltarea culturală a individului sau grupurilor sociale”. Se proclamă, astfel, încrederea în bibliotecă drept forță viabilă în sprijinul educației, culturii și informării. Numai că bibliotecile nu pot împlini această vocație în lipsa acomodării la exigențele unei noi societăți, bazată pe cunoaștere, cu deschidere către ecosisteme culturale sustenabile, mai smart, mai incluzive. Discutăm despre democratizarea accesului la cultură, pentru care bibliotecile sunt un mobil important. Dar știți care este paradoxul? Faptul că în România democratică, într-un interval de 29 de ani, au fost închise 7 332 de biblioteci. Aproape jumătate din câte erau în 1990. Să fie acesta indicatorul de diagnostic pentru România a(nti)culturală? Mai mult, subfinanțarea achiziției de publicații pentru biblioteci a condus la o scădere cu 7 milioane a publicului cititor. Legea bibliotecilor nu va soluționa doar o problemă de sistem și educațională: marele ei avantaj e că va fi, implicit, un boost pentru industria de carte și pentru profesioniștii din acest areal, care vor trebui să satisfacă exigențele și așteptările unui public revitalizat.
Cum ar trebui să se prezinte bibliotecarul secolului XXI? Există anumite calități și competențe ce l-ar diferenția de bibliotecarii tradiționali?
Bibliotecarul secolului XXI nu trebuie să fie un elitist tăcut și nici un birocrat obosit, ci o interfață între un public poate bine intenționat, dar dezorientat în opțiunile livrești, sau curios în sensul cercetării și totuși neîndrumat corespunzător, și o instituție care are un rol fundamental în pedagogia democrației. Nu putem spera la o democrație participativă și reprezentativă în lipsa unui electorat educat. Or, bibliotecarul e una dintre piesele unui puzzle al emancipării. Bibliotecarul de secol XXI are însă ceva în plus: cunoaște provocările mediului digital, știe să deosebească un bestseller redutabil de maculatura vândută bine doar din pricini de marketing, cunoaște foarte bine lumea 2.0 a cititorilor de carte și a bookaholicilor, și are deplină conștiință, după această pandemie, că următoarea stare de criză trebuie să găsească societatea cu bibliotecile și librăriile deschise. Pentru că lumea cărților are leacurile, pharmakon-urile ei, și numai astfel cultura va deveni un domeniu esențial.
Cum ar putea fi îmbunătățită relația dintre o bibliotecă și categoriile sale de public?
Bibliotecarul e și cel care stabilește legăturile „nutritive” ale instituției cu un spectru larg de public: poate avea idei de campanii în vederea promovării lecturii, poate iniția concursuri editoriale sau forme de dialog cultural găzduite de biblioteci.
Cum captăm însă un public care citește mai degrabă rar, și atunci când o face, se rezumă la fondul domestic de carte? În primul rând, având un fond de carte care aduce cititorilor acele rara avis pe care nici internetul nu le poate aduce, din pricini de costuri, drepturi de autor etc. Biblioteca îți aduce cărțile scumpe și bune pe care internetul nu și le permite întotdeauna. Dar pentru asta, avem nevoie de o finanțare generoasă a bibliotecilor. Mai apoi, campaniile de lectură pe domenii, grupe de vârstă, pot face diferența: tinerii sunt în căutare de hub-uri culturale, de ce nu ar fi bibliotecile parte din ele? Îmi amintesc a doua zi de Anul Nou la biblioteca din Manchester: sălile de lectură erau pline de studenți! Poate ar sta și în România, dacă bibliotecile ar fi deschise, dacă fondul de carte ar fi de folos cercetărilor curente în domeniu, dacă mentalitatea ar fi aceea că timpul liber nu e timp irosit în bibliotecă.
Tradiție și inovație – care ar fi proporția ce ar trebui respectată între aceste două componente, pentru a asigura o activitate de succes în prezent, dar și în viitor?
Polarizările acestea nu fac bine, nici măcar în domeniul Culturii, pentru a face evidente niște diferențe. Tradiția nu trebuie să fie conservatorism fanatic, așa cum inovația nu trebuie să impună progresism sălbatic. Există inovație plecând de la tradiție, de altfel aceasta e și rețeta digitalizării patrimoniului cultural. Nu cred că trebuie să frecventăm tradițiile doar din nostalgie, iar inovația doar din parvenitism. Ambele presupun creativitate, originalitate, prin instrumente diferite. Sunt complementare, deci pariez pe regula de aur a echilibrului: 50%-50%.
Care componente ale muncii în echipă ar putea fi potențate pentru ca bibliotecarii să fie mai performanți în relația cu utilizatorul? Dar în proiecte interinstituționale de cercetare?
Bibliotecarii performanți cunosc foarte bine cataloagele de carte internațională, fondurile de carte disponibile, materialele prețioase din arhive și, poate cel mai important, nevoia de digitalizare a pieselor de care cititorii sau cercetătorii au nevoie pentru a face din bibliotecă un aliat al muncii lor intelectuale sau al lecturilor dezinteresate, dar pasionale. Cred că performanța lor trebuie însă privită ca o investiție: când s-a făcut ultima dată un program național de educare continuă a bibliotecarilor, când au fost completate cursurile clasice de biblioteconomie prin masterclass-uri care să deschidă spre digital humanities, un trend european de excepție? Când am impulsionat bibliotecarii să nu își arhiveze viața în tăcerea dintre rafturi, să cerceteze, să redacteze proiecte de dezvoltare instituțională și de perfecționare, să colaboreze cu instituții specializate în digitalizarea fondului de carte sau cu instituții care oferă granturi pentru proiecte editoriale? O altă carență e reprezentată de viziunile ingenioase care să înscrie bibliotecile din România într-un chapeau pentru care UE e dispusă să ofere finanțări masive: rute culturale. Avem și noi bibliotecile noastre de Hogwarts! Biblioteca „Gheorghe Asachi” din Iași devansase, într-un sondaj din Contemporanul, Biblioteca Colegiului Trinity din Dublin, Biblioteca Regală Portugheză de la Rio de Janeiro, Biblioteca Mănăstirii Admont, Biblioteca Naţională din Praga, Biblioteca Naţională a Franţei sau Biblioteca Congresului Statelor Unite de la Washington. Pare incredibil pentru cei mai cârcotași și sceptici dintre noi, dar se poate: România poate fi mai bună decât alte țări în domeniul Cultural. Are nevoie de un complex de vitamine – proiecte legislative mai bune și finanțări sustenabile – pentru ca aceasta să devină o constantă, nu o excepție.
