Bibliotecile filiale, așa cum sunt cunoscute aceste părți din Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, sunt acele unități care există la un loc cu Facultățile Universității din București, pentru profilurile cărora au fost create și dezvoltate.
Deja cunoscută definiția lor, ca fiind cele 16 biblioteci aflate în 19 locații și purtând în numele lor pe cel al facultăților în care își adăpostesc colecțiile, aceste locașuri de științe și de istorie a științelor reprezintă spațiul destinat, în special, studenților și cadrelor didactice universitare din cadrul Universității din București.
Colecțiile acestor biblioteci de facultăți, organizate pe profilurile mai vechi sau mai noi ale acestei instituții de învățământ superior, au fost puse, neîngrădit, la dispoziția celor dornici de cercetare și de studiu, fiind, astfel, valorificate la maximum și justificându-și, pe deplin, rostul pe polițele rafturilor, într-o așteptare continuă, răbdătoare.
Așa am cunoscut Biblioteca. Cu toate aceste biblioteci specifice și oameni, deveniți și ei „specifici” domeniului reprezentat de colecțiile prelucrate, organizate, puse la dispoziție, zi după zi, an după an, vieți întregi. Așa a rămas multă vreme: cu spațiile știute, cu din ce în ce mai multe cărți și periodice, cu studenți lipiți ore întregi de cărți, cu dorința bibliotecarilor de a recomanda lucrări ce ar putea să le fie de folos, cu legături omenești frumoase și durabile construite între utilizatori și bibliotecari.
Transformările instituțiilor se petrec din diverse motive, de obicei, cu speranța că totul devine mai ușor, mai aplicat, mai util, mai bun, la îndemână. Și ne dorim, la BCU „Carol I”, astfel de acțiuni, de schimbări, întotdeauna așezând utilizatorul nostru pe primul loc: acesta să aibă acces în spațiile de lectură, să ajungă la sursele de informare, să găsească în bibliotecar un partener de documentare, să se simtă important și să înțeleagă faptul că rostul nostru este EL, cititorul, cu dorința lui de liniște și de satisfacție a lecturii.
În perioada pandemiei, bibliotecile filiale, prin bibliotecari, au făcut tot ce a fost posibil pentru ca restricțiile impuse la nivel național să fie respectate, să nu împiedice în niciun fel accesul la documentele de trebuință cadrelor didactice și studenților. Cu toate acestea, ceea ce suntem determinați să transformăm astăzi, cu prioritate, este spațiul „prea mare” ocupat de biblioteci, care tot cresc în timp și adună documente. Biblioteci care numără aproape un secol de existență și care, evident, au devenit bogate și valoroase, sunt „prea mari” numai pentru că ocupă niște spații fizice și pentru că „Google e un nou tip de bibliotecă, actual și folosit pe scară largă”.
Astfel, biblioteci filiale ca: Limbi și Literaturi Străine. Secția Germanice-Slave și Secția Romanice, Clasice și Orientale, Chimie, Fizică, Științe Politice, Istorie, Matematică, Geografie. Geologie, Secția Geologie și Geofizică au trecut prin modificări de spații, unele fiind nefuncționale pentru public în totalitate, altele – parțial. Aceste transformări au fost solicitate de către Universitatea din București, iar restrângerile sau disparițiile de spații dedicate depozitelor sau sălilor de lectură din bibliotecile filiale nu au vizat nevoia utilizatorilor, adică necesitatea existenței unui loc cuprinzător pentru identificarea publicațiilor necesare studiului, aflat în aceeași clădire în care se desfășoară procesul didactic. Mișcările justificate de nevoia de spațiu sunt, ca scheme pe hârtie, ușor de făcut, mai ales dacă cifra de școlarizare este din ce în ce mai mare, iar normele de acreditare a unor noi secții trebuie respectate. Una dintre norme are legătură și cu fondul documentar adecvat. Însă, dincolo de factorii și conjuncturile care determină asemenea decizii, realitatea acestor ultimi ani dezvăluie că efortul de a muta o bibliotecă – efort care cade, neîndoielnic, pe seama bibliotecarilor – este fără precedent, inuman și plin de neprevăzut. Uneori pare că ne aflăm într-un film conceput în era comunistă, când o mână care flutura din stânga în dreapta spunea o poveste deja tristă: ceva cădea, dispărea.
Bibliotecile filiale s-au construit în timp, s-au conturat frumos, s-au îmbogățit și sunt astăzi deținătoare ale unor colecții importante, unele unice. Avem certitudinea experienței anilor că materialele destinate seminarelor sau studiului individual pot fi accesbile mai ales dacă se află în preajma sălilor de curs, în locuri unde se ajunge ușor, și care presupun economie de timp. Așa au gândit înaintașii noștri acum circa o sută de ani: o bibliotecă cu un sediu central, situată în mijlocul Bucureștiului, și bibliotecile sale filiale, aflate în sediile facultăților, cu rost închegat și destinație precisă: „studențimea română”.
Probabilitatea de a cunoaște configurația fizică a bibliotecilor filiale pentru următorul an este atât de mică, încât devine singurul lucru cert. Aș miza pe cele câteva repere istorice care au marcat Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” (Al Doilea Război Mondial, perioada comunistă, Revoluția din decembrie 1989), poate pe nedrept comparate, și aș vrea să cred că, pe timp de pace, în condiții normale de viață, bibliotecile își pot continua menirea. Rolul lor în lume este simplu: să fie de folos!
