Biblioteca Seminarului de Sociologie, etică și politică a început să se constituie după transferul lui Dimitrie Gusti la Facultatea de Filosofie și Litere din București, Catedra de Sociologie, Etică, Politică și Estetică, în noiembrie 1920.[1] Înainte de a ajunge profesor la Universitatea din București, D. Gusti a fost profesor la Facultatea de Filosofie și Litere din Iași, mai întâi la Catedra de Istoria filosofiei și Etică (1908–1910) și apoi la Catedra de Etică, Sociologie și Istoria filosofiei antice (1910–1920). La Iași, una dintre preocupările sale a fost organizarea bibliotecilor de pe lângă Universitatea din Iași. A elaborat și câteva materiale cu acest subiect: articolul „Ein Seminar für Soziologie, Politik und Ethik an der Universität Iassy. Ein Beitrag zur Universitätspädagogik”, publicat în Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie und Soziologie (1912), comunicarea despre „Necesitatea reorganizării Bibliotecii Centrale de pe lângă Universitatea din Iași”, prezentată Colegiului universitar din Iași în ședința din 20 noiembrie 1912, redactată apoi sub forma unui memoriu și o dare de seamă, în 1914, privitoare la „Întemeierea bibliotecii și a seminariilor de pe lângă Universitatea din Iași”, care cuprindea un sistem de propuneri cu numeroase documente și planuri anexe, elaborate în urma activității unei comisii a bibliotecii.[2]
Îmbogățit cu această experiență de specializare biblioteconomică, profesorul Dimitrie Gusti, ajuns la București, s-a ocupat nu doar de înființarea și înzestrarea bibliotecii seminarului pe care îl conducea, ci și de organizarea fondului documentar prin activități de catalogare; pentru o mai bună și mai completă informare a cititorilor în literatura de specialitate, a realizat împreună cu studenții seminarului un fișier cu toată literatura de sociologie, etică și politică existentă în bibliotecile publice din București. În perioada când a fost decan al Facultății de Filosofie și Litere (1929–1932), D. Gusti a pus în practică o reformă pe care o propusese încă din timpul preocupărilor sale de organizare a bibliotecii de la Iași, înglobând biblioteca centrală a facultății și bibliotecile seminariilor într-un organism unitar, iar noul catalog urma să indice toate cărțile, fie depozitate la biblioteca centrală, fie la seminarii.[3] Această sarcină i-a revenit lui N. Georgescu-Tistu, care mărturisește că a găsit – atunci când a fost chemat de Ion Bianu, precedentul decan, să organizeze biblioteca Facultății, în 1928 – și un catalog pe specialități care corespundeau, în genere, diferitelor catedre din Facultate, printre care și cea de sociologie.[4]
După informațiile oferite de Marin Popescu-Spineni, biblioteca seminarului avea, în 1928, 594 volume, dispunea de 54 de locuri pentru cititori, iar custode era studentul, pe atunci, Ernest Bernea.[5] Biblioteca a continuat să se îmbogățească fie prin achiziții, fie prin donații. În Filiala de Filosofie se păstrează câteva sute de volume care au aparținut bibliotecii seminarului, ușor de identificat prin prezența ștampilei bibliotecii (uneori acoperită de alte ștampile din vremea „democrației populare”, pentru a nu mai fi ușor recunoscută)[6]. Se remarcă multe lucrări fundamentale pentru domeniu, dar și multe exemplare cu dedicații către biblioteca seminarului:
Richard Hönigswald, Hobbes und die Staatsphilosophie, München, Verlag Ernst Reinhardt, 1924, inv. 35885, donată de dr. Traian Herseni;
Mihail Uţă, Auguste Comte şi estetica, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Bucovina”, I.E. Torouţiu, 1929, inv. 37282, donată de autor în 21 ianuarie 1930;
Gromoslav Mladenatz, Istoria doctrinelor cooperative, Bucureşti, Oficiul Naţional al Cooperaţiei Române, 1931, inv. 38589, donată de autor în 17 iunie 1931;
- Vladesco-Racoassa, La sociologie en Roumanie, extras din Revue Internationale de Sociologie, 37 Anne, n. I-II, Janvier-Février 1929, inv. 38193;
Dumitru V. Niculescu, Structura socială şi etică a familiei nerejene. Încercare de filosofie în jurul unei unităţi sociale româneşti, Focşani, Tipografia şi Legătoria de Cărţi „Cartea Putnei”, 1943, inv. 38154, donată Bibliotecii Seminarului de Sociologie, etică şi politică de autorul „îndatorat”, în 10 ianuarie 1944;
- Ionescu-Gulian, Introducere în etica nouă, Bucureşti, Editura de Stat, 1946, inv. 37186, donată de autor, în ultimii ani de existență de sine stătătoare a bibliotecii.
La Filiala de Filosofie se păstrează și volumul: Maurice Halbwachs, Les origines du sentiment religieux d’après Durkheim, Paris, Librairie Stock, 1925, inv. 37 500, care are însemnarea autografă din 1926, a studentului în filosofie Traian Herseni (Herseni Traian stud in filosofie 926.), donată Seminarului de Sociologie de d-na Paula Tr. Herseni.
Unele cărți, care au ajuns în biblioteca seminarului, poartă dedicația personală către Dimitrie Gusti, din partea admiratorilor, colegilor și foștilor elevi:
- Georgescu-Tistu, Folklor din Judeţul Buzău, Bucureşti, Cultura Naţională, 1928, inv. 45 969, cu dedicația: Domnului Profesor D. Gusti respectuos omagiu şi recunoştinţă pentru interesul arătat preocupărilor mele N. Georgescu- Tistu Bucureşti 28 Februarie;
Tache Papahagi, Images d’ethnographie roumaine, tome premier, Publié sous les auspices de la Societatea Cultural-Natională Apostol Margarit/București, Cultura Națională, 1928, inv. 45 954, cu dedicația: Dlui Prof. D. Gusti directorul Seminarului de Sociologie, omagiu;
Lucian Bologa, Psihologia vieții religioase. Contribuții la studiul structurii şi evoluției vieţii religioase individuale pe bază de cercetări statistice, Cluj, Tip. Cartea Românească, 1930, inv. 37 380, cu dedicația: Ds. Dlui Prof. D. Gusti respectuos omagiu;
Sandu Manoliu, Icoana unei şcoli dintr’un colţ de ţară romînesc, Năsăud, 1930, inv. 38810, cu dedicația: Dlui Dr. Dim. Gusti neuitatul meu profesor Omagiu de aleasă stimă și iubire;
- Popescu-Sibiu, Doctrina lui Freud (Psihanaliza), prefață de Prof. Dr. C. Parhon, ed. a 2-a, Sibiu, Tip. S.M.I. No.2 „Principele Carol”, 1931, inv. 36782, cu dedicația: Domniei sale Domnului Decan Profesor D. Gusti cu profund respect și admirație;
Al. Dima, Criza culturii românești, Turnu-Severin, Editura Revistei Datina, [1931], inv. 38849, cu dedicația: Dlui Prof D. Gusti, omagiul unui fost şi permanent elev;
Florian Nicolau, Teoria kantiană a pseudo-problemelor, Bucureşti, Tipografia „Tiparul Universitar”, 1942, extras din Revista de Filosofie, inv. 35 153, cu dedicația: Domnului Profesor Dimitrie Gusti în semn de deosebită considerație din partea elevului F. Nicolau;
Constantin Noica, Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou, „Bucovina” I.E. Torouţiu, 1940, inv. 34 981, cu dedicația: Domnului prof. D. Gusti adânc respectuos omagiu.[7] O donație importantă care a intrat în componența Bibliotecii Seminarului de Sociologie a provenit de la sociologul și filosoful Dumitru Drăghicescu (1875–1945). Multe dintre cărțile care au aparținut acestuia se disting prin sublinierile accentuate, cu creion albastru și roșu, și numeroasele însemnări marginale. Unele poartă semnătura autorilor volumelor – români și străini:
Lucian Bologa, Contribuţiuni la filosofia magiei. Studiu introductiv în filosofia religiunii, Bucureşti, Tipografia „George Ionescu”, 1916, inv. 37 693, cu dedicația: Domnului D. Drăghicescu cu profundă admiraţie şi afecţiune Sperantia [dedicaţie trunchiată la legătorie];
Gheorghe Bumbeşti, Sfârşitul omului nou, Bucureşti, Soc. de Cultură Naţional-Liberală, 1943, inv. 35494, cu dedicația: Domnului profesor D. Drăghicescu marelui filosof acest volum cu puțină Filosofie și multe speranțe politice. În chip de omagiu şi recunoştinţă Gheorghe Bumbeşti;
Nicolae Petrescu, Anglia: Societatea. Statul. Civilizaţia, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II” (Biblioteca informativă), 1939, inv. 45 952, cu dedicația: Domnului D. Drăghicescu – cu cele mai bune sentimente Nicolae Petrescu 3, VI, 940 Bucureşti;
Anton Dumitriu, Paradoxele logice, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă/ Fundaţia „Regele Mihai I” (Biblioteca de filosofie), 1944, inv. 37 052, cu dedicația: Domnului D. Drăghicescu, gânditorului de valoare europeană, omagiul distins al lui Anton Dumitriu;
Gaston Riou, S’unir ou mourir, précédé d’une déclaration de Monsieur Aristide Briand, Paris Librairie Valois, 1929, inv. 38 206, cu dedicația: A monsieur Draghicesco, à l’auteur admirable de la ”Nouvelle cité de Dieu” – son admiration, Gaston Riou;[8]
Léon Brunschvicg, La raison et la religion, Paris, Librairie Félix Alcan, 1939, inv. 37389, cu dedicația: A mon Ami Draghicesco En toute cordialité L. Brunschvicg.[9] Colecția are și un aspect exotic, o parte dintre cărți provenind din America Latină, unde Dumitru Drăghicescu a petrecut o vreme ca atașat diplomatic, fiind primul ambasador plenipotențiar al României în Mexic între anii 1934–1936. Iată și două exemplare cu autografe, aflate în Filiala de Filosofie:
Antonio Caso, El acto ideatorio (Las esencias y los valores), Mexico, Libreria de Porrua Hnos. y Cia, México, Librería de Porrúa Hnos. y Cía., 1934, inv. 35 461, cu dedicația: Al eminente pensador rumano D. Draghicesco, con la admiración de Antonio Caso;[10]
Edmond Székely, Cosmos, man and society. A paneubiotic synthesis, translated and edited by L. Purcell Weaver, with drawings by Arthur Wragg, London, The C. W. Daniel Company Ltd, 1936, inv. 36 585, cu dedicația: My greateful thanks to His Excellency Draghicesco For His moral support In my Mexican Expedition With Perpetual Gratitude Edmond Székely Christmas 1936 Rio Corona Victoria.[11]
[1] Cronologia vieții și activității lui D. Gusti se poate urmări în volumul: Dimitrie Gusti (1880–1955), București, 2014, bibliografie adnotată realizată în cadrul Serviciului Cercetare Metodologie a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București.
[2] Vezi D. Gusti, Opere, vol. III, texte stabilite, comentarii, note de Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu, București, Editura Academiei, 1970, pp. 31–56.
[3] Pentru o mai extinsă prezentare a programului de organizare a seminariilor conduse de D. Gusti, vezi Mircea Vulcănescu, „Dimitrie Gusti, profesorul”, Arhiva pentru știința și reforma socială, anul XVI: Omagiu profesorului D. Gusti – XXV de ani de învățământ universitar, 1936, pp. 1198–1287(1258).
[4] N. Georgescu-Tistu, „Cataloagele de bibliotecă, o problemă tehnică și culturală”, Idem, pp. 825–841(839–840).
[5] Marin Popescu-Spineni, Contribuțiuni la istoria învățământului superior. Facultatea de Filosofie și Litere din București de la început până în prezent, București, Cultura Națională, 1928, p. 68.
[6] În anul 1948, o parte a lucrărilor lui D. Gusti au fost interzise, iar sociologia a fost scoasă dintre obiectele de studiu din învățământ. În 1950, e forțat să-și părăsească locuința, multe cărți din biblioteca personală fiind arse.
[7] D. Gusti a făcut parte din comisia care a examinat teza de doctorat, cu același titlu, a lui C. Noica. Peste 3 ani, în 1943, o comisie al cărei președinte a fost Gusti l-a eliminat pe Noica din concursul pentru ocuparea unui post de conferențiar la Universitatea din București.
[8] Gaston Riou (1883–1958) scriitor și om politic francez. Titlul cărții exprimă propria convingere că Europa trebuie „să se unească pentru a nu muri”. A format, în 1926, împreună cu economistul Charles Gide și inginerul Yves Le Trocquer, comitetul francez al Uniunii Vamale Europene, iar în 1930 a fondat Liga Internațională pentru Statele Unite și Europa, al cărei președinte a ajuns în 1935.
[9] Léon Brunschvicg (1869–1944), filosof francez, unul dintre întemeietorii periodicului Revue de Métaphysique et de Morale (1893) și al Societății Franceze de Filosofie (1901).
[10] Antonio Caso Andrade (1883–1946) filosof mexican, rector al Universidad Nacional de México, între anii 1921–1923.
[11] Edmond Székely (1905–1979) filolog, filosof și psiholog maghiar, iubitor de natură, fondator, în 1928, al International Biogenic Society, împreună cu romancierul Romain Rolland.
