Bibliotecile universitare și implementarea principiilor Open Science

În secolul XXI, asistăm la un progres informațional fără precedent în istoria omenirii. În acest moment, accesul la informația de cea mai bună calitate, într-un timp cât mai scurt, a devenit un imperativ al societății contemporane. Însă acest deziderat este destul de dificil de atins, având în vedere diversele surse de informare, precum și imposibilitatea de a verifica întreaga cantitate informațională.

Pentru ca progresul științific să fie realizabil, este esențial ca rezultatele să fie împărtășite cu toți cei implicați în cercetare, realizându-se punți tehnologice care să asigure legăturile dintre ei. Ritmul avansului științific s-a intensificat fără precedent în ultimele cinci decenii, iar peisajul academic internațional își trage originile din schimbările survenite încă de la Revoluția Științifică a secolului al XVII-lea.

În primul rând, care ar fi definiția conceptului de Open Science? Pe site-ul Comisiei Europene, publicul este informat că acesta aduce cu sine o nouă viziune asupra procesului de cercetare științifică, bazată pe activitatea colectivă și pe concentrarea găsirii unor noi modalități de difuzare a cunoașterii cu ajutorul instrumentelor digitale.1 Globalizarea a schimbat ireversibil interacțiunea socială dintre indivizi, pe obiceiurile consumului cultural și pe felul în care este văzută munca intelectuală sprijinindu-se aplicativitatea directă a cercetării științifice în piața economică.2 Mai concret, Open Science se referă la acea practică prin care cunoașterea științifică este împărtășită tuturor, prin accesul neîngrădit la date de actualitate, care pot fi supuse reutilizării, redistribuirii și reproducerii.3

Alinierea la noile cerințe ale strategiei Științei Deschise/Open Science și-a făcut simțită prezența prin adoptarea Declarației de la Berlin privind Accesul Deschis la Cunoaștere în Științe și Umanioare, publicat pe 22 octombrie 2003. Prin acest document, o piatră de temelie pentru accesul deschis, se dorește ca întreaga comunitate științifică să rezoneze la noile paradigme impuse de expansiunea internetului. Obiectivele asumate de către semnatari privesc o democratizare a felului în care este utilizată informaţia, dar în același timp se are în vedere și respectarea unor standarde științifice cât mai înalte. Pentru ca existența unui mediu științific global, unde transparența, echitatea și durabilitatea să primeze, să nu fie periclitată, trebuie construită și o infrastructură solidă, care să aducă împreună atât creatorii datelor științifice, cât și utilizatorii interesați de valorificarea acestora și transpunerea în propria muncă. Orice persoană creatoare de conținut științific este interesată de creșterea impactului contribuțiilor sale cu respectarea drepturilor de autor, iar consumatorii își doresc un acces neîngrădit la acestea. Până acum, obligativitatea plății unui abonament lunar la publicațiile academice constituia un inconvenient financiar, dar prin consolidarea Științei Deschise, astfel de reglementări vor începe a fi eliminate.4

Prin politicile adoptate de Open Science, s-a dorit ca gradul de încredere în știință a cetățeanului obișnuit să crească, potențialul de productivitate inovativă să fie stimulat, dar să fie susținută și îmbunătățirea acurateței rezultatului științific, prin colectarea, reutilizarea aplicată a datelor într-un mod imparțial și riguros. Toate aceste aspecte le-a avut în minte inginerul și inventatorul de origine canadiană Steve Mann, cel care în anul 1998 a creat sintagma Open Science/Știință Deschisă, sub umbrela căreia se vor aduna resurse educaționale deschise, acces nelimitat, peer-review-uri transparente (evaluări colegiale care validează calitatea cercetărilor publicate) etc.5

Complexitatea acestui fenomen a făcut ca, în timp, cinci școli de gândire să-și cristalizeze pozițiile. Școala de gândire democratică pleacă de la premisa că informația de calitate nu este distribuită în mod echitabil și reprezentanții acestui curent au în vedere să facă disponibilă cunoașterea pentru toți cei interesați. Școala de gândire publică propune ca știința să fie împărtășită publicului larg printr-un departament de relații publice (PR), axat pe știință sau bloguri pe internet, care să popularizeze teme științifice. Cei care au ca obiectiv crearea de noi instrumente (aplicații, platforme) care să eficientizeze conlucrarea oamenilor de știință sunt reuniți în școala de gândire infrastructurală. Mai departe, în cadrul școlii de gândire pragmatică, accentul se pune pe ideea conform căreia colaborarea a cât mai multor cercetători la un proiect științific crește gradul de cunoaștere. De asemenea, școala de măsurare a vizibilității științifice are în prim-plan crearea și consolidarea unui sistem de estimare a impactului științific, prin numărul de citări deținut de un anumit articol.6

Cred că ar fi oportun să fac și o scurtă paranteză referitor la originile pe care peisajul științific occidental le are, observând din punct de vedere istoric dinamica schimbărilor suferite de acesta. Anterior, am menționat Revoluția Științifică din secolul al XVII-lea, evenimentele petrecute atunci fiind marcante pentru felul în care oamenii au ajuns să se raporteze la munca științifică și fără de care nu am fi asistat la realizările epocii contemporane.

Până în epoca pre-modernă, mediul științific era dominat de neîncredere și opacitate. În acea vreme, noile descoperiri științifice erau păstrate secret o lungă perioadă de timp din pricina rivalității acerbe dintre oamenii de știință. De multe ori, ei adoptau scrieri cifrate de genul anagramelor pentru ca rezultatele descoperirilor să fie aduse la cunoștința celor care le finanțau generos cercetările. O dispută rămasă celebră a avut loc în anii 1660 și 1670, între Isaac Newton și Gottfried Wilhelm von Liebniz, referitor la paternitatea inventării calcului infinitezimal. Abia către anul 1693, în urma publicării rezultatelor matematice, Isaac Newton a primit recunoaşterea cuvenită. Chiar și înainte, astfel de situații se întâlneau destul de frecvent. De exemplu, Baldassare Capra (1580-1626), un om de știință italian, i-a contestat lui Galileo Galilei prioritatea asupra inventării busolei proporționale, un instrument cu vaste aplicații militare. În cele din urmă, acuzațiile de plagiat formulate de Capra s-au dovedit a fi nefondate. Problema esențială era că aceste neînțelegeri periclitau progresul științific și întârziau cu multe decenii descoperiri importante.7

Un punct de cotitură pentru lumea științifică l-a constituit înființarea Societății Regale de Științe din Anglia, în anul 1660. În secolul următor, au apărut zeci de astfel de instituții academice pe tot cuprinsul continentului european. Se obişnuia ca, în trecut, un savant să fie interesat să obțină patronajul unui aristocrat deosebit de bogat, care să-i finanțeze regulat munca – cazul relației stabilite între marele duce al Toscanei, Giacomo de Medici, și Galileo Galilei este semnificativ –, patronul aflat într-o poziție socială privilegiată câștigând mult prestigiu social în urma asocierii cu o minte strălucită.8

Lucrurile se vor schimba în timp, iar finanțarea muncii științifice de către un mecena începe să devină insuficientă. Acum ia naștere o orientare care, în gruparea celor mai luminate minți ale timpului, vede cheia pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta societatea. Douăsprezece personalități de renume, printre care se numără chimistul Robert Boyle, astronomul Robert Hooke și arhitectul Christopher Wren, au venit cu inițiativa fondării primei academii naționale de științe care, cu trecerea timpului, va fi nucleul unei rețele internaționale de schimburi de date utile pentru preocupările științifice.9

Pe lângă apariția acestei instituții culturale, se simțea nevoia unei publicații care să țină la curent opinia publică academică privitor la ultimele noutăți din lumea științei. Cinci ani mai târziu, teologul german Henry Oldenburg (1619-1677) vine cu ideea editării unui periodic care să stimuleze producția de lucrări cu caracter științific. Este vorba despre Philosophical Transactions, apărut la scurt timp după Journal de sçavans, periodicul francez al lui Denis de Sallo. Dacă pentru publicația lui Denis de Sallo obiectivul consta în crearea unui mediu academic pentru recenzarea cărților, în Philosophical Transactions accentul cădea pe dezvoltarea observațiilor și știrilor de natură științifică, fiind un imbold incontestabil pentru creșterea mare a producției de carte în anii următori.10

Cred că trebuie să fie subliniat modul în care bibliotecile universitare pot promova eficient principiile pe care se bazează curentul Open Science. Această mișcare are ca prioritate repartizarea cunoașterii pe toate palierele sociale și reprezintă o adevărată revoluție în felul în care se inițiază, se înregistrează și se diseminează cunoașterea științifică. Dacă bibliotecile universitare erau apreciate ca fiind doar spații în care era depozitată și organizată cunoașterea, ulterior ele au devenit vectori activi pentru cunoaștere, transformându-se în piloni esențiali pentru difuzarea mesajelor care militau pentru o știință deschisă.11

Bibliotecile universitare au început, din mai multe motive, să fie receptive cu privire la accesul deschis. Resursele educaționale pot fi consultate gratuit, online, de toți utilizatorii, astfel bibliotecile contribuie la valorificarea și diseminarea acestor resurse în avantajul întregii societăți și toate eventualele bariere sunt eliminate.12 Atât materialele științifice publicate, cât și cele nepublicate pot fi arhivate și consultate la cerere, prin serviciile de înaltă calitate și valabile pe termen lung puse la dispoziție de biblioteci, respectându-se drepturile de autor și integralitatea lor. Bibliotecile universitare au avut și un rol activ când a venit vorba de construirea politicilor care să pună în valoare patrimoniul național. Mai mult, ele au contribuit la educarea tinerilor cu privire la oportunitățile majore pe care Știința Deschisă le poate oferi în practica publicării academice.13

Specialistul în științele informației Stefka Tzanova ținea să puncteze că, prin serviciile oferite, bibliotecile universitare s-au situat întotdeauna în miezul dezvoltării cercetării. Noile tehnologii ale informației au ajutat aceste instituții culturale să-și maximizeze potențialul educațional și au facilitat asistența de specialitate pentru munca de cercetare.14

În concluzie, bibliotecile universitare se văd nevoite să se adapteze continuu la cerințele pe care fenomenul Open Science le impune. Natura tradițională a bibliotecilor se schimbă, noi metode de lucru îmbogățesc cunoștințele utilizatorilor, produsele educaționale puse la dispoziția celor interesați se multiplică, iar democratizarea informațională, aflată în plină expansiune, tinde să doboare toate obstacolele existente și să transforme radical lumea academică internațională.

Bibliografie
Ayris, Paul, Ignat, Tiberius, Defining the Role of Libraries in the Open Science Landscape: a Reflection on Current European Practice În: „Open Information Science”, Volume 2, Issue 1, 2018, p. 1-22.
Bartling, Sönke, Friesike, Sascha (eds), Opening Science: The Evolving Guide on How the Internet is Changing Research, Collaboration, and Scholarly Publishing, Springer Open, 2014, 325 p.
Colla,Eleanor, Benefits of Open Access. https://unimelb.libguides.com/openaccess/benefits. [accesat pe 22. 01. 2021].
Kronick, David A., A History of Scientific and Technical Periodicals: The Origins and Development of the Scientific and Technological Press 1665-1790, New York, The Scarecrow Press, 1962, 336 p.
Nielsen, Michael, Reinventing Discovery: The New Era of Networked Science, Princeton University Press, 2012, 272 p.
Tzanova, Stefka, Changes in Academic Libraries in the Era of Open Science în „Education for Information”,IOS Press, 2019, p1-19. În: ResearchGate
Wright, Jeannine, Open Science is Good Science, 2020. https://www.esri.com/about/newsroom/arcnews/open-science-is-good-science/ [accesat pe 15.01. 2021].
Surse web
Declarația de la Berlin privind Accesul Deschis la Cunoaștere în Științe și Umanioare 2003. https://batthyaneum.blog/2018/09/04/declaratia-de-la-berlin-privind-accesul-deschis-la-cunoastere-in-stiinte-si-umanioare-2003/.
Declarația IFLA privind accesul deschis – clarificarea poziției și strategiei IFLA, https://www.ifla.org/files/assets/hq/news/documents/ifla-statement-on-open-access-ro.pdf.
Open Science Definition, https://www.fosteropenscience.eu/foster-taxonomy/open-science-definition [accesat pe 15. 01 2021].
Open Innovation, Open Science, Open to the World. A Vision for Europe. European Commission. Directorate-General for Research and Innovation, 2016.
The 17th century society that transformed science, 2019. https://www.sciencemuseum.org.uk/objects-and-stories/17th-century-society-transformed-science. [accesat pe 19.01. 2021].

  1. Open Innovation, Open Science, Open to the World. A Vision for Europe. European Commission. Directorate-
    General for Research and Innovation, 2016, p. 33.
  2. Idem, p. 34.
  3. Open Science Definition, https://www.fosteropenscience.eu/foster-taxonomy/open-science-definition.
  4. Declarația de la Berlin privind Accesul Deschis la Cunoaștere în Științe și Umanioare, 2003, https://batthyaneum.
    blog/2018/09/04/declaratia-de-la-berlin-privind-accesul-deschis-la-cunoastere-in-stiinte-si-umanioare-2003/.
  5. Dawn Jeannine Wright, Open Science is Good Science, 2020. https://www.esri.com/about/newsroom/arcnews/
    open-science-is-good-science/.
  6. Sönke Bartling, Sascha Friesike (eds), Opening Science: The Evolving Guide on How the Internet is Changing
    Research, Collaboration, and Scholarly Publishing, Springer Open, 2014, p. 20.
  7. Michael Nielsen, Reinventing Discovery: The New Era of Networked Science, Princeton University Press, 2012,p. 174.
  8. Ibidem., p. 172.
  9. The 17th century society that transformed science, 2019. https://www.sciencemuseum.org.uk/objects-and-stories/
    17th-century-society-transformed-science.
  10. David A. Kronick, A history of Scientific and Technical Periodicals: The Origins and Development of the Scientific
    and Technological Press 1665-1790, New York, The Scarecrow Press, 1962, p. 60.
  11. Paul Ayris, Tiberius Ignat, Defining the Role of Libraries in the Open Science Landscape: a Reflection on Current European Practice in Open Information Science, Volume 2, Issue 1, 2018, p. 9. https://www.degruyter.com/view/journals/opis/2/1/article-p1.xml.
  12. Eleanor Colla, Benefits of Open Access. https://unimelb.libguides.com/openaccess/benefits.
  13. Declarația IFLA privind accesul deschis – clarificarea poziției și strategiei IFLA, https://www.ifla.org/files/
    assets/hq/news/documents/ifla-statement-on-open-access-ro.pdf.
  14. Stefka Tzanova, Changes in academic libraries in the Era of Open Science în „Education for Information”,
    IOS Press, p.1-2.

Mai multe de la același autor

Articole similare

spot_img

Ultimele articole

Utilizatorul serviciilor cărții: Who is he/she?

În cei zece ani de activitate în cadrul unei biblioteci publice – Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău – ne-am îndreptat interesul inițial cumva...

Timotei Cipariu – personalitate marcantă a filologiei românești –

Timotei Cipariu (1805-1887), supranumit „Părintele filologiei românești”, a fost primul care a publicat documente și monumente vechi de limbă în Archivu pentru filologie și...

Biblioteci fondatoare. (2) Biblioteca Seminarului de Sociologie, etică și politică

Biblioteca Seminarului de Sociologie, etică și politică a început să se constituie după transferul lui Dimitrie Gusti la Facultatea de Filosofie și Litere din...

Abonează-te la newsletter!

Dacă vrei să fii printre primii care află de noile noastre articole publicate