La început de secol XX, un pas important pentru promovarea artei românești în străinătate s-a realizat prin participările României la expozițiile internaționale de artă din Berlin și Amsterdam.
Prima expoziție, cea din Berlin, a fost hotărâtă oficial din octombrie 1908. Scopul expoziției era stimularea interesului pentru produsele artistice ale diferitelor popoare și introducerea lor pe piața universală. Președinte de onoare al expoziției a fost desemnată regina Elisabeta, patroană a Lyceum Club-ului din Berlin.[1] Ca un omagiu adus reginei s-a acordat României locul de cinste, la intrarea principală, unde se afla portretul Majestății Sale, înconjurat de frumoasele covoare naționale. Expoziția cuprindea o secțiune istorică, în care intrau obiecte din colecțiile Muzeului de Etnografie și Artă națională și o secțiune cu obiecte ale societăților Albina, Furnica, Munca și Țesătoarea, precum și ale Școlii de Sericicultură și ale atelierelor Domnița Maria. Costumele românești, atât de impunătoare prin armonia culorilor și prin farmecul ielor cu râuri bogate și a vâlnicelor și maramelor, atrăgeau în primul rând privirea vizitatorilor.
Mărturiile lui Alexandru Tzigara-Samurcaș privind acest eveniment sunt ilustrative[2]: „Cu acest prilej pentru întâia dată arta românească a trecut granițele, ocupând locul ce i se cuvenea, căci la celelalte expoziții internaționale, arta țărănească se pierdea în mijlocul atâtor alte produse eterogene”. Reprezentanta Austriei în comitetul expozițiunii, Natalia Bruck-Auffenberg confirma că „în fruntea tuturor stă România cu produsele sale atât de bogate și frumoase. Acolo mai trăiește o artă curat națională fără concesiuni făcute nevoilor și modei zilei. Și totuși fiecare obiect este demn de a fi purtat în cel mai elegant salon. De la Români trebuie să luăm pilda cum trebuie încurajată și dezvoltată industria casnică.”[3]
Printr-o conferință în limba germană, cu proiecțiuni, ținută de către reprezentantul României, Alexandru Tzigara-Samurcaș, s-a ilustrat publicului german bogăția și frumusețea .
Având în vedere succesul obținut de lucrările românești și, în genere, de produsele artei populare, Casa Wertheim, în localurile căreia a fost expoziția, a hotărât menținerea unei expoziții de artă populară permanentă, unde diferitele popoare puteau expune lucrările lor.
Alexandru Beldiman[4], ministrul României la Berlin, a adresat primului-ministru Ion Brătianu un lung raport oficial despre succesul expoziției de la Berlin, despre conferința lui Tzigara-Samurcaș asupra artei populare românești și despre ocazia de a participa cu această expozitie și la Amsterdam „pentru a continua în străinătate opera de propagare a artei noastre populare, inaugurate cu atâta succes la Berlin”[5].
În Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” a rămas mărturie cererea adresată de Alexandru Tzigara-Samurcaș rectorului Universității pentru acordarea concediului în vederea participării la Expoziția internațională de artă românească de la Berlin.[6] Textul este dactilografiat cu tuș mov, hârtia manuală cu antetul „Fundațiunea Universitară Carol I” și un filigran cu imaginea unui leu rampant în profil, orientat spre stânga, care ține un steag cu textul „Reliance”. Proveniența hârtiei este londoneză, așa cum indică marca „The Lion Brand Registered // Jo & [CR?] London // Broxley No 603”. În partea de sus a filei avem rezoluția dată de Rector: „24, Xbrie -908/ Pentru instalarea expoziției se acordă concediu pe zilele de la 8 Ian. până la 16 Ian. 1909. Pentru timpul necesar mai departe se va aviza în urmă. Rector Dimitrescu-Iași”.
Expoziția a fost apreciată, atât din punct de vedere al vânzărilor, cât și al aspectului artistic, încât statul român a fost solicitat, la scurt timp și de către Direcția Muzeului din Amsterdam să expună produsele sale.
În intervalul 17 mai-30 iunie 1909 a avut loc Expoziția internațională de artă populară din Amsterdam, deschisă în sălile Reich Muzeului. Cu această ocaziție, Alexandru Tzigara-Samurcaș vizitează muzeele din Haga și Harlem.
O a doua cerere, din 13 mai 1909, a bibliotecarului Fundațiunii este aprobată de Rectorul Universității din București, urmând ca locul să fie suplinit de Prim Custodele, dl. M. Hârsu.[7] Hârtia are în filigran imaginea unui scut timbrat de o coronă, în centru un leu rampant susținând un steag. Marca hârtiei, „John Dickinson & Co LTD London”, este tot de proveniență londoneză.
Succesul expoziției este reflectat și în presă: „La section roumaine de l’exposition officielle de travaux manuels, aménagée au Musée national d’Amsterdam, obtient le plus vif succèss”[8] (trad. Secțiunea românească a expoziției oficiale de artă populară, desfășurată la Muzeul Național din Amsterdam, obține un mare succes) ne asigura L’independence roumaine din 26 mai 1909.
Activitatea neobosită desfășurată de Alexandru Tzigara-Samurcaș pentru înființarea, în 1906, și construirea unei clădiri pentru Muzeul Național de Artă, precum și expozițiile de artă populară organizate în străinatate au deschis artei populare românești drumul recunoașterii internaționale.
Bibliografie:
Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, Fond Fundațiunea Universitară Carol I, Dosar 39 (1908-1909), f. 223.
Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” , Fond Fundațiunea Universitară Carol I, Dosar 44 (1909-1910), f. 200.
Podgoreanu Anca, Costache Geta ed., Alexandru Tzigara-Samuraș: biobliografie, București, 2004.
Tzigara-Samuraș Alexandru, Memorii, vol I, Editura Editura „Grai și suflet-Cultura Națională, București, 1991.
Idem, Fundațiunea Universitară „Carol I” (1891-1931), Socec, București, 1933.
Idem, Scrieri despre arta românească, Editura Meridiane, București, 1987.
Convorbiri literare, XLIII, martie, 1909, p. 339-345.
L’Indépendence Roumaine: quotidian politique, économique et littéraire, 26 mai/8 iunie 1909, 33, nr. 10, Bucarest: Imprimerie de l’Indépendence Roumaine.
Voința Națională: diar național-liberal, nr. 7128, 28 martie 1909, București, p. 262.
[1] Lyceum Club a fost fondat la 4 noiembrie 1905 la Berlin, la inițiativa Mariei von Bunsen. A fost destinat în primul rând femeilor bogate din Berlin, după modelul Lyceum Club din Londra. Comitetul fondator a ales-o pe Hedwig Heyl ca prim președinte. Regina României, Principesa Elisabeta de Wied, a fost aleasă drept patron. Misiunea lui era de a oferi un forum pentru femeile artiste și oameni de știință și de a le sprijini cu expoziții și publicații.
[2] Alexandru Tzigara-Samugaș, Memorii, vol. 1, Editura „Grai și suflet-Cultura Națională, București, 1991, p. 269.
[3] Idem, „Cronica artistică” în Convorbiri literare, anul XLIII, nr. 3, martie 1909, p. 341.
[4] Alexandru Beldiman, născut în 1885, a deținut funcția de ambasador la Berlin în perioada 1896- 1916 şi delegat al României la Comisia Internaţională a Dunării.
[5] Alexandru Tzigara-Samugaș, Memorii, vol. 1, p. 272.
[6] Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, Fond Fundațiunea Universitară Carol I, Dosar 39 (1908-1909), f. 223.
[7] Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” , Fond Fundațiunea Universitară Carol I, Dosar 44 (1909-1910), f. 200.
[8] Alexandru Tzigara-Samurcaș, „A l’exposition d’Amsterdam” în L’Indépendence Roumaine: quotidian politique, économique et littéraire, 26 mai/8 iunie 1909, 33, nr. 10, Bucarest: Imprimerie de l’Indépendence Roumaine, 1909, p. 1.
