Deschizându-și porțile în 1895 ca parte a Fundației Universitare „Carol I”, ctitorită de primul rege al României în sprijinul tineretului studențesc, Biblioteca s-a dezvoltat, sub atenta supraveghere regală, ca un spațiu al cunoașterii, devenind o instituție reprezentativă pentru cultura românească.
Înzestrată încă de la început cu un număr însemnat de volume, fondul Bibliotecii Fundațiunii Universitare a continuat să se dezvolte, treptat, prin numeroase și importante donații de publicații, precum și prin suport financiar. Așa au intrat în tezaurul Bibliotecii Fundațiunii cărți din biblioteca personală a lui Titu Maiorescu, cu numeroase adnotări, donația lui Ioan Movilă, cuprinzând 970 titluri de carte românească și străină, remarcabile prin uriașa valoare documentară, cumul de mărturii despre viața în spațiul românesc, tomuri datând din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ediții prime ale clasicilor literaturii universale, fundamentale pentru constituirea colecțiilor de carte bibliofilă ale Bibliotecii.[1]
Pe lista celor care au contribuit la creșterea colecțiilor Fundațiunii Universitare s-au aflat numeroși reprezentanți ai intelectualilor români, dintre care amintim pe: Barbu Bellio, Ioan Bogdan, Panait Cerna, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Trandafir Djuvara.
Preocuparea permanentă pentru noi achiziții reiese și din corespondența purtată de profesorul Franz Babinger cu directorul Fundațiunii Universitare, aflată în Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.
Savantul german Franz Babinger a desfășurat o intensă activitate academică în România între 1935 și 1943, perioadă în care a susținut numeroase conferințe, cursuri și a contribuit decisiv la studierea istoriei otomane și a turcologiei.
Născut pe 15 ianuarie 1891, în localitatea Weiden-Bavaria, lângă München, provine dintr-o familie de înalți funcționari. După finalizarea liceului din Würtzburg, se înscrie la Facultatea de filosofie a Universității din München. Urmează un doctorat în indologie, la Oxford, în Anglia.
Odată cu izbucnirea războiului, Babinger a fost transferat misiunii militare germane din Imperiul Otoman, aliat al Puterilor Centrale[2], timp în care a trimis numeroase corespondențe de război pentru ziarele germane ale vremii. La sfârșitul Primului Război Mondial, Babinger a revenit la München. În 1924 a fost numit profesor universitar la Berlin, unul dintre cele mai importante centre ale orientalisticii mondiale, dispunând de biblioteci specializate, de tipografii cu caractere arabe. În această perioadă a publicat câteva dintre contribuțiile sale fundamentale. Amintim lucrarea sa monumentală, Cronicarii osmani și opera lor[3], apărută în 1927, prin care realiza, pentru prima dată, un inventar al cronicarilor otomani și al manuscriselor, iar în 1953 lucrarea Mehmed Cuceritorul și vremea sa[4], tradusă în franceză, italiană, engleză etc. După plecarea din Germania, ca urmare a instalării regimului național-socialist, Babinger este invitat de Nicolae Iorga la București în 1935. Este angajat la Institutul de Bizantinologie din București, unde susține prelegeri, cursuri și seminarii de istorie, cultură și civilizație turco-islamică. Ulterior, la propunerea istoricului Gh.I. Brătianu, ajunge la Universitatea din Iași, unde devine titularul catedrei de limbă și istorie turcă. Activitatea sa didactică a fost bogată, în ciuda deselor deplasări la Istanbul. Din această perioadă datează și scrisorile păstrate în Arhiva istorică a bibliotecii.
Într-o primă epistolă din 26 martie 1938, adresată directorului Fundațiunii, profesorul Babinger își anunța sosirea la Istanbul și menționează întâlnirea cu Nicolae Lukasiewicz[5], delegat al Ministerului Afacerilor Externe, în scopul achiziționării unor cărți. Textul scrisorii este dactilografiat în limba germană, cu tuș negru pe recto-ul și verso-ul unei file de dimensiunile 15,2 x 22 cm.
Pe recto-ul filei este prezentă ștampila ex-libris a Fundațiunii Universitare „Carol I”. Hârtia are antetul: „Büyük Londra Oteli/ Grand Hotel de Londres/ Beyoğlu. Istanbul”.
Hotelul Büyük Londra – construit în 1892, în stilul neoclasic, de familia de levantini Glavani – este unul dintre hotelurile istorice ale cartierului central Beyoğlu, care păstrează atmosfera autentică a anilor 1900. Edificiul dispune de o terasă cu vedere panoramică spre Cornul de Aur.[6] În ceea ce privește numele, acesta se datorează curentului turistic apărut în secolul al XVIII-lea, când englezii – primii turiști din Occident – au început să exploreze țări precum Elveția și regiuni ca Riviera. Pe fondul acestei tendințe, primele mari hoteluri construite în acele zone au primit nume de orașe din Anglia.[7] Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu extinderea rutei Orient Express până la Istanbul, și acest oraș a devenit o destinație turistică; astfel, au început să apară hoteluri în partea de nord a orașului zonă cunoscută drept „orașul nou”, „Pera – (însemnând „dincolo [de Istanbul]”) sau „Beyoğlu”.
Hotelul Büyük Londra reprezintă unul dintre puținele hoteluri ale secolului al XIX-lea care au supraviețuit în formă originală până în prezent. A găzduit personalități celebre, precum scriitoarea Agatha Christie.
Pe verso-ul filei avem notată rezoluția dată de Al. Tzigara-Samurcaș, scrisă în limba franceză, pe care o redăm în traducere: „Profesor Babinger, Ministru ne promite a lua măsurile necesare pentru plata cărților la livrare. Samurcaș”.
A doua scrisoare, expediată la câteva zile după prima, din 30 martie, conține date despre transferul sumei de 40.000 lei pentru cumpărarea cărților. Sunt expuse cele două modalități de plată:
1) Prin consulul local, dl. Lukasiewicz care urma să fie înștiințat prin telegramă să avanseze suma de bani. Acest lucru se realiza prin intermediul Ministerul Afacerilor de Externe.
2) Transfer de la Banca Națională către Banca Centrală a Republicii Turce.
Scrisoarea este urmată de răspunsul dat de consilierul Legațiunii către directorul Fundațiunii Universitare, prin care se aduce la cunoștință ca profesorul Babinger s-a prezentat la Consulatul General și că suma de bani cerută de la Banca Românească nu a fost virată. Se solicită intervenția la Banca Românească pentru a se face plata prin Banca Centrală a Republicii din Istanbul. Hârtia are antetul Consulului General al României cu Nr. 751 și ștampila ex-libris a Fundațiunii Universitare Carol I. Pe recto-ul filei este prezentă și ștampila cu numărul de intrare și data: „54 din 2.IV.1938”.
Într-o ultima scrisoare din 31 martie, expediată tot din Grand Hotel de Londres, se menționează dificultățile întâmpinate în achiziționarea cărților din cauza lipsei banilor. Expeditorul solicită fonduri urgente, fie printr-o scrisoare de credit, fie printr-un transfer telegrafic pentru plata anticarilor. Conținutul acestei corespondențe relevă un aspect deosebit din activitatea serviciului de achiziție, și anume eforturile sale îndreptate spre procurarea cărților vechi și rare. Dat fiind faptul că acestea nu se puteau găsi în orice moment, ele erau comandate, fără termen, furnizorilor străini sau români, care întreprindeau cercetări pentru obținerea lor.
Bibliografie
Arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Uuniversitare „Carol I”, fond Fundația Universitară, Dosar 194, anul 1938.
Babinger, Franz, Die Geschichtsschreiber der Osmanen und ihre Werke, Otto Harrassowitz, Leipzig, 1927.
Idem, Mehmed der Eroberer und seine Zeit: Weltenstürmer Einer Zeitenwende, F. Bruckmann, München, 1953.
Podgoreanu, Anca; Costache Geta, red. ; Biblioteca Centrală Universitară din București: o bibliografie a existenței (1891-2001), București, 2001.
Prodan, Dan, Magazin istoric: revistă de cultură istorică , anul XXVIII, nr. 4 (325), București, 1994.
Prodan Dan, Studiile lui Franz Babinger referitoare la istoria romanilor si a relatiilor romano-otomane in Evul Mediu: (sec. XIV-XVI), Chemarea, Iasi, 1997.
Idem, „Franz Babinger en Roumanie (1935-1943)” în Ètudes etsources historiques, Les Éditions ISIS, Istanbul, 2003.
Schenn, Roland, trad. Istanbul: ghid turistic, Corint, București, 2006. Stoica, Ion, „Biblioteca Centrală Universitară – Rediviva”, Magazin istoric: revistă de cultură istorică , nr. 1-6, București, 1990.
Tzigara-Samurcaș Alexandru, Fundațiunea Universitară Carol I (1891-1931), Socec, București, 1933.
[1]Alexandru Tzigara-Samurcaș, Fundațiunea Universitară Carol I (1891-1931), Socec, București, 1933, pp.61-62.
[2]Dan Prodan, „Franz Babinger – turcolog și agent secret?”, Magazin Istoric, anul XXVIII, nr. 4 (325), București, 1994, pp. 49-51.
[3]Franz Babinger, Die Geschichtsschreiber der Osmanen und ihre Werke, Otto Harrassowitz, Leipzig, 1927.
[4]Idem, Mehmed der Eroberer und seine Zeit: Weltenstürmer Einer Zeitenwende, F. Bruckmann, München, 1953.
[5]Nicolae Lukasiewicz a îndeplinit funcția de consul general al României la Istanbul.
[6]Roland Schenn, trad., Istanbul: ghid turistic, Corint, Bucuresti, 2006, pp.132-133.
[7]„About us”, Grand Hotel de Londres, https://londrahotel.net/about-us/, accesat pe 28 iulie 2026.
