În volumul Rusia de la a Treia Romă la omuleții verzi – Miturile fondatoare ale politicii de agresiune (Editura Evenimentul și Capital, 2023), explicam că agresiunea Rusiei se face sub aceleaşi coordonate. Iar Europa Occidentală nu a înţeles nimic din istorie, îşi frâmântă mintea în faţa unor realităţi pe care nu o pot pricepe. Chintesenţa, motto-ul panslavismului şi al re-deşteptării Rusiei este dat de Dostoievski. În romanul său Demonii, un personaj spune: „Cred în Rusia”, iar Tiutcev e mult mai clar: „În Rusia nu poţi decât să crezi”. Poate nu degeaba, de la Kremlin, noul ţar, Putin declară până la obstinaţie: „Rossiu mojnp tolko veri” (În Rusia nu poţi decât să crezi) Da, Rusia a intrat în propriile sale coordonate, s-a întors la matcă.
Sufletul rusesc şi mesianismul ortodoxiei ruseşti este, fără îndoială, fabulos. Încântă, te incită şi te seduce. Nu degeaba, căutând un „surplus de suflet”, Franţa, dar mai ales francezii sunt leşinaţi după tot ce este rusesc. Marele actor francez Gerard Depardieu şi-a luat cetăţenie rusă şi s-a autoexilat în ţara lui Puşkin. Dacă aş fi fost francez puteam şi eu să fiu exuberant în faţa Rusiei. Român fiind, îmi pot permite doar să o admir cu răceală, cu un ochi critic. Pentru noi, românii, priviţi ca o simplă haltă, pentru că suntem aşezaţi în drumul spre Constantinopol, apropierea de Moscova nu a fost benefică. Rezultatul? 13 invazii ruseşti, iar Rusia a devenit „duşmanul nostru natural”, după cum a denumit-o celebrul om politic Take Ionescu. Nu pot vorbi despre Rusia în termenii pe care o face Depardieu, deşi poate mi-aş fi dorit. Francezii n-au o Basarabie şi Bucovină, n-au sute de mii de români îngropaţi în Siberia, n-au simţit dragostea muscalului şi nici cravaşa sa civilizatoare.
Cine nu a auzit de Kiseleff, de această şosea care străbate una dintre cele mai frumoase şi mai respectabile zone din Bucureşti? Numele oficial al şoselei este cel de şoseaua General Pavel Dimitrievici Kiseleff şi puţină lume ştie cine a fost acest personaj. Contele Kiseleff (1788-1872) a fost comandantul trupelor ruseşti care au ocupat cele două Principate Române, dar şi preşedinte al Divanului (1828-1834). Numele sau se leagă indiscutabil de „Regulamentul Organic”, în fapt o prima Constituţie a Ţărilor Române. Generalul rus şi-a câştigat recunoştinţa românilor. Mulţi s-au grăbit să-l declare mai patriot decât românii. Când Regulamentul a fost gata, a fost convocată o adunare extraordinară de boieri.
Karl Marx, în Însemnări despre români, aduce o gravă acuzaţie, prezentată şi de alţi istorici: „Toţi (adică şi alţi boieri) muriseră, ca din întâmplare, în aceeaşi săptămână, înainte de închiderea Obștești Adunări”. Cu alte cuvinte, asasinate. Şi Marx adaugă: „Chiar în această Adunare, Kiseleff a găsit o cale să introducă pe furiş un articol pe care nu l-a făcut cunoscut niciunuia dintre subscrişi (un fals în acte publice). Pe ultimul sfert al ultimei pagini, s-a adăugat următorul articol, prin care se răpea ţării dreptul de autonomie”.
Cu toată această politică, Kiseleff va rămâne în conştiinţa românilor drept primul care a sistematizat oraşul Bucureşti. A înfiinţat un corp de poliţie, a făcut un corp de grăniceri, ca un prim sâmbure de forţă armată. Se prevăd mijloace pentru construcţia şoselelor. Stabileşte regulamente pentru farmacii, pentru moaşe, pentru copiii găsiţi. Reformează regimul penitenciar, instituie registre de stare civilă, stabileşte o nouă organizare judecătorească. Întrebarea la care nu ne răspunde istoria este: o făcea pentru că ne dorea binele sau urmă să devenim o gubernie? Între noi şi Rusia poate exista doar respect, nicidecum o dragoste pentru că aceasta e imposibilă!
Ce ar fi făcut Carol I astăzi? Cu cine ar fi ținut în acest război?
În 1882, cancelarului Otto von Bismarck – „Cancelarul de fier” al Germaniei („der Eiserne Kanzler”) – punea bazele unei înțelegeri politico-militare care va deveni una dintre cele mai faimoase alianțe din întreaga istorie: Tripla Alianță. Tripla Alianță sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscută, a fost încheiată între Germania, Austro-Ungaria și Italia și a fost una de ordin defensiv, nicidecum ofensiv.
Ca în orice alianță, fiecare stat își urmărea propriile interese. Germania se asigura de un aliat puternic în cazul unui atac al Franței, dornică să își ia revanșa pentru umilința de la 1871, iar Austro-Ungaria, stapână asupra a milioane de slavi, se asigura în fața unui atac din Est al Rusiei. Italia se alătura alianței pentru că Franța își împunea supremația în Africa de Nord și o deposedase de colonia Tunisia, în 1881.
România va adera la acest tratat secret în 1883. Fără a intra în mari probleme geopolitice ale vremurilor, România nici nu avea altă soluție. Este de ajuns să privim o hartă a acelor vremuri. După amenințările de ocupare ale Rusiei în preajma independenței din 1878, modul imperialist, abject cu care suntem deposedați de cele trei județe din Sudul Basarabiei – în ciuda acordurilor semnate cu Rusia – nimeni nu ne oferea o altă soluție. Cu excepția Mării Negre (e o glumă, evident!), niciun alt vecin nu ne putea oferi vreun sprijin militar în cazul unei agresiuni rusești. Care era mai mult decât previzibilă. Doar acest „bloc german” al Europei putea asigura granițele tânărului Stat român (aveam doar 14 ani de la Unirea Principatelor).
În ciuda propagandei comuniste și celei rezidual rusești, România și oamenii săi politici de atunci au procedat bine. Acest tratat – cunoscut prin mijloace informative de către Sankt Petersburg – a garantat fruntariile țării timp de 33 de ani! De altfel, acordul din 1883 a fost reînnoit în 1902 și în 1912!
Ca de multe ori în istorie, acordul care a fost secret a produs multe probleme politice interne. În special regelui Carol I care toată viața – ulterior și post-mortem de comuniști și ruși – a fost acuzat că i-a vândut pe transilvăneni, fiind un „neamț”. Sau cel mai elegant „vândut nemților”!
Regele Carol I și-a justificat decizia istorică: „Deoarece primejdiile ce amenință România din partea Rusiei sunt mai serioase decât necazul și durerea pentru răul tratament al românilor din țările ungurești, România caută ocrotire și siguranță în Tripla Alianță”.
Situația de astăzi a minorității românești din Ucraina m-a dus cu gândul la faptele istorice menționate mai sus. Ca patriot declarat, mă doare până la măduvă de românii mei de acolo. Dar stabilitatea și siguranța României este cea mai importantă. Doar alianța cu NATO, sprijinirea Ucrainei ne poate asigura fruntariile. Nu există altă soluție! Nimeni nu vinde pe nimeni! Uitați propaganda rusă, brusc îngrijorată de soarta românilor din Cernăuți și întreaga Bucovină. Persecuția lor este reală, nu o contestă nimeni. O Ucraină ieșită neînvinsă din acest război va putea fi obligată să respecte drepturile românilor. Dacă Rusia câștigă, putem să ne luam adio de la orice speranță. Vor fi persecutați că i-au sprijinit pe ucrainieni, că sunt pro-români, va găsi Kremlinul orice motiv!
După umila mea părere, situația din 1883 este cam aceeași cu cea de azi. Vine și timpul Basarabiei, a Bucovinei! Unirea chiar e ireversibilă!
